3 zile, 2 orașe, 1 tren: Varșovia și Cracovia

 Polonia nu este de obicei pe lista de city breaks a românilor sau măcar a prea multor români, dar pe bune că ar trebui. Nu doar pentru că avem o grămadă de amintiri și istorii comune, ci și pentru că în prezent Polonia este una dintre cele mai dezvoltate țări europene și Varșovia un oraș cu adevărat mișto de explorat.

Dar, întâi, Cracovia.

Am ajuns aici cu un zbor de vreo 2 ore de la Ryanair și imediat după ce ne-am cazat (aici) am pornit spre micul centru vechi al orașului. După mine, este o combinație de Brașov și Oradea, dar mai mare și mai colorat. Overall, vezi cam tot în juma de zi, cu tot cu plimbarea pe zidurile vechi, mâncat la ceva bodegă, umblat aiurea pe străduțe și pozat fiecare colțișor. Dar Cracovia este frumoasă și dincolo de centru vechi. Râul Vâltava are o zonă minunată de promenadă, Balaurul/Dragon este de neratat, iar podurile peste râu sunt și ele must see, la fel ca și cartierele mai puțin vizitate de pe malul opus. 

Orașul nou și cel vechi sunt pline de terase, restaurante, cafenele așa că partea asta nu are cum să nu satisfacă orice vizitator. În plus, faptul că distanțele de colo colo sunt mici și poți vizita totul cu picioarele e de vis pentru cine are doar 1-2 zile acolo. 

Fără îndoială, Cracovia este și despre istoria întunecată a perioadei naziste, despre Holocaust și ce a însemnat el pentru oraș, lucruri pe care le descoperi la pas, prin cartierele vechi. 

A doua zi dimineață, am pornit spre gară și am luat trenul spre Varșovia. Aici am o atenționare, ca să nu pățească și alții ca noi, că era să luăm trenul greșit. La polonezi, peronul are două linii. Adică dacă zice pe panou că trenul e pe Peronul 3, tre să fii atent și dacă e Linia 1 sau 2,  și să verifici bine numărul lui când te urci. Just saying...

În fine, am ajuns în Varșovia după vreo 3 ore jumătate, cu un tren evident minunat de curat, răcoros și aerisit. Nevermind...Pe drum am studiat puțin și zona rurală din Polonia și am remarcat niște sate mici, curate, frumoase, cu flori, astfalt și trotuare, curți îngrijite și spații largi între ele. Draguțel.

Varșovia a fost pentru mine altă surpriză plăcută, o combinație interesantă de vechi și nou, care altora le displace, dar pe mine m-a încântat. Ai blocuri comuniste identice cu cele din Militari lângă clădiri de birouri stil Floreasca, un centru cu aer de Timișoara, bulevarde largi, trafic aerisit, orașul vechi complet refăcut după bombardamentele naziste din WW2 și tot felul de foste spații industriale regândite și transformate în birouri sau restaurante pitorești. 

Evident Varșovia are și propria ”Casă a Scânteii”, dar mult mai mare și mai impozantă, și mult mai bine utilizată decât a noastră. Clădirea este ocupată de teatre, muzee, cinematografe, spații de conferință și alte alea, iar sus este amenajată o platformă de belvedere la care poți urca cu un preț decent. Ceea ce vă recomand.

Tot în Varșovia există și uriașul parc Łazienki, unde, pe lângă Palatul cu același nume, există și statuia dedicată lui Chopin, compozitor polonez la origine, în jurul căreia sunt organizate vara concerte în aer liber. 

Pe scurt, Polonia ne-a plăcut mult, combinația de trecut și prezent, cu micile ei stângăcii, dar și dovada clară că ultimii 30 și ceva de ani au fost folosiți cu inteligență ca să-și depășească condiția. Planul e să vizităm și alte orașe de pe acolo, despre care am auzit numai de bine.