Călătoriile celor trei roșii

Cum se traduce toddler in romana? Extramegapersonalitate, brusteefuziunidefitzemaxime, rasuplansu? Nu credeam ca o pitica care abia a trecut de linia de 80 cm poate avea preferinte legate de moda! Adica sa fim seriosi, abia ca nu mai da cu capul in masa din bucatarie si a inceput sa faca fitze cu privire la haine? Ma asteptam sa ma lovesc de problema asta pe la 2 ani, chiar 3:d. Aveam si planuri cum sa o tratez, oferindu-i doua variante de tinute din care sa aleaga ea una. Asa am vazut eu la tv ca se face si pe cuvant ca la emisiunea aia functiona:p. Dar nu, matza mea inca nu vorbeste, dar are fashion statements. Nu vrea o anumita bluza, in nici un caz pantalonii alesi de mine, iar optiunea intre ghete si sandale depinde de cheful zilei, in niciun caz de vremea de afara. Asa ca imbracatul a devenit o cursa de 100 metri garduri, care se mai lasa si cu plansete, cu bluze zmulse si ghete aruncate, la finalul careia eu vreau sa ma intind pe un pat moale si sa stau acolo o vreme. Mai nou a...

tati are tot soiul de dileme, de obicei neserioase. 1. sambata si duminica ies in parc uameni cu copchii. e parcul plin de ei. da' plin-plin, nu plinut. unde stau uamenii astia in timpul saptamanii? ce fac ei joia? 2. o parte din uameni fumeaza cap in cap cu copchilu. tati presupune ca iei nu se pot abtine, ca sunt fumatori "inraiti". tati ar vrea sa vada pe uamenii astia intr-un zbor de 11 ore peste ocean. tati crede ca ar fi funny. tati e fost fumator si stie ca orice uom se puate abtine de la tigari pentru ceva vreme. 3. tati a vazut pe una cum fuma, manca seminte si dadea copilu pe tobogan in acelasi timp. tanti aia cred ca nu alapta si nu lucra la un pulover, ca precis era capabila sa adauge si astea la lucruri de facut in acelasi timp. 4. ce ar face uamenii daca intr-o dimineata ar afla ca la bacanie nu se mai gasesc seminte? ar da fuga la cora, asta ar face. da' daca nici la supermarket nu mai au seminte? daca romania se confrunta cu o criza a semintelor? ce ar...

Da, recunosc, am o multime de dileme si mi le revars cu darnicie pe blogul lu' fi-mea:d. Astazi m-a apucat dilema copilului singur. Recunosc ca subiectul nu e original, ci a inceput sa ma gadile pe la degete dupa ce l-am gasit intamplator pe alt blog si l-am aprofundat aici . Dar dilema mea e mai veche, de la primele plimbari cu Andreea prin parc. Ei bine, da, inca de atunci, de cand copilul avea juma de metru si zacea in carucior privind in sus la frunze si nori, multe mame/bunici/bone/vanzatoare/tantii/neni/altii simteau nevoia sa ma sfatuiasca sa nu astept mult pana la urmatorul, sa-l fac repede, sa fie apropiati ca varsta, nevoi, placeri. Eu, inocenta, spuneam ca de fapt noi vrem doar unu. Adica un copil. Mare greseala. Nu se poate sa vrei doar unu, uite ce reusita e asta mica (de parca era un cozonac proaspat scos din cuptor), trebuie sa-i faceti un fratior, altfel va fi rau. Rau? De ce rau? Pentru ca va fi singura, nefericita, egoista, rea, nu se va juca cu alti copii, nu va...

Era destul de evident ca o sa vina. Ca doar asa face in fiecare an. Parca anul asta a fost ceva mai brusc, dupa zilele alea lungi de canicula. Dar, iat-o. Toamna. Cu dimineti si seri reci, cu ploi, vant si frunze galbene, cu bancute si leagane ude, cu parcuri goale si oameni zgribuliti. Toamna cu cerul albastru intens si lumina domoala care nu-ti strange ochii. Sper sa fie lunga si molcoma, fara izbucniri de frig artagos si ploi nesatule. Noi oricum ne-am pregatit pentru orice varianta. Cine zice ca dupa ploaie nu e amuzant in parc? Sau chiar in timpul ei:d

Nu stiu cum de am uitat pana acum sa v-0 prezint pe PisPis. E o pisica din burete, imbracata intr-un fel de prosop moale, roz. Cand doarme Andreea, doarme obligatoriu si dansa, cand se trezesc, se trezesc amandoua. Nu plecam nicaieri fara PisPis. Sufera de singuratate si miauna sfasietor daca e lasata acasa. A costat cam mult si la vremea respectiva a fost si complet nefolositoare, Andreea ignorand-o cu desavarsire. Dar de cateva luni doarme doar cu ea in brate. V-o prezentam pe cea mai mica membra a familiei: domnisoara PisPis

Ne-am intors cu o zi mai devreme din cauza de ploaie mocaneasca rece si persistenta:d. Dar cele 4 zile la munte au fost taaare frumusele. Si pentru mine, care am stat doua zile cu bunicii si pentru mami si tati care au fost pe munte. O sa va arat poze, cu mentiunea ca am fost tunsa:((. Dap, in lipsa lu mami si lu tati, pe sest, bunica m-a dus la tuns si acum arat ca un baietel. Mami a zis ca de fapt m-a ciuntit, dar eu nu stiu ce inseamna asta si sper ca e de bine.... Cat am stat la bunici, mami si tati au fost pe Transfagarasan. Au dormit o noapte la Balea Lac si au urcat pe Saua Doamnei, apoi au mers pe creasta pana pe Saua Caprei, au coborat la lacul Caprei si au revenit la Balea. Asta asa, pentru cunoscatori, ca eu nu am prea inteles ce au povestit ei:d. Si aici sunt eu luand masa la Cascada Tamina:) Mai multe poze aici

Da, plec iar. Pentru ca e cald. Pentru ca aici nu am parau sa arunc pietricele in el. Pentru ca nu gasesc conuri de brad si in parc nu mai sunt nici macar corcoduse de pigulit de pe jos. Pentru ca m-am saturat de leagane si vreau sa mai explorez putin niste poteci. Pentru ca ma supara dintii si sunt irascibila si ma enervez repede si ma ratoiesc la copii. Pentru ca vreau sa mai dau seminte la veverite si sa ma uit la pasarelele care vin sa le fure. Pentru ca am un leagan in care pot manca coacaze. Si zmeura. Pentru ca ma asteapta bunicu cu nisipul pregatit si lopatica pusa deoparte. Pentru ca mami si tati or sa ma duca sa vad alta cabana. Inca nu stiu care:d Pentru ca e inca vara Pupici si sa va jucati mult mult in lipsa mea.

Sambata am fost cu pitica la terasa, la Verde Cafe. Planuiam mai demult sa facem o incercare acolo, avand in vedere ca terasele la care mergeam de obicei nu se mai potrivesc cu statutul biped al donsoarei. Ne trebuie locuri ingradite, cu iarba, pietre de jucat, leagane, fara farfurii, pahare sau scrumiere de spart, fara cutite la indemana, fara oameni care doresc sa manance in liniste in principiu:d. Asa ca sambata ne-am imbarcat si am zis sa invadam curtea cu pisici. Si chiar am invadat-o. Cand am ajuns acolo era liniste, cativa oameni pe la mese sau lenevind in hamace. Si au intrat donsoarele. Andreea si Mariuca. Si linistea s-a spart in bucati:)). Cele mai disperate au fost matzele. Cele patrupede adica. Nu stiu de Mariuca, dar Andreea nu mai vazuse asemenea creaturi de aproape si a zis sa le studieze. Ochii, mustatile, coada...Destul de pasnic totusi, spre bucuria mea. Le-a mangaiat, le-a bagat degetele in urechi si le-a urmarit prin curte. S-a dat in leagan, a "primit" u...

Nu mi-am dorit niciodata sa plec din tara. Am plecat destul de des, in concedii sau delegatii, dar, desi eram mereu vrajita sa descopar un oras nou, sa vad cum traiesc oamenii acolo, cum vorbesc, cum se imbraca, cum se poarta, nu m-am gandit niciodata sa ma mut. Plecam mereu cu bucurie si ma intorceam cu aceeasi bucurie acasa. Acasa inseamna pentru mine locul unde imi sunt prietenii si familia. La ei ma intorceam mereu cu nerabdare. Dar de la o vreme ma bantuie tot mai des gandul ca am gresit. Ca trebuia sa ma uit mai bine in jur, sa compar cu mai multa atentie, sa ma uit la detalii si sa ma gandesc daca nu cumva, pe termen lung, ar fi mai bine "dincolo". Intr-o tara in care in afara de prieteni si familie ai parte si de respect, de curatenie, de bun-simt, de dreptate. Nimic din toate astea nu le mai vad aici. Ma lovesc tot mai des de nesimtire, de mitocanie, de mizerie, fizica si morala. De nedreptate. De minti inguste, obtuze. De renuntare si lipsa de curaj. Si imi pare rau...

Later edit: 1. A doua zi dupa ce ne-am intors in Bucuresti, matza are 38.5-6... 2. In fata blocului, un escavator marunteste si scoate niste piatra cubica, in miezul zilei... Sa fie cumva semne ca trebuie sa fugim inapoi la munte??? Avand in vedere ca Andreea a povestit deja cam ce a invatat ea la munte :d, sa va relatez pe scurt si punctul meu de vedere. Am plecat vineri seara cu ceva emotii, avand in vedere ca estimam sa ajungem la Predeal destul de aproape de ora de culcare a picei. Mi-era teama ca adoarme in masina si apoi trebuie sa ne jucam prin casa pana la miezul noptii. Dar a fost ok. Matza a dat semne de suparare abia pe la Sinaia, unde, normal, ne-am blocat in nenorocirea aia de coloana care se formeaza pana dupa Busteni. Cum am ajuns la bunici a papat nitel laptic si nani. Urmatoarele 5 zile au fost tare frumoase pentru ea, cu soare, fara canicula, plimbari prin padure si descoperiri care mai de care mai interesante. A pus de mancare la casutele din curte ale veveritelor,...