Călătoriile celor trei roșii

De ziua numelui, Andreea a primit printre altele si un kit de cusut pentru copii, cu ac, lana si o tablita pe care sa exersezi. Ideea i-a venit mamicii Mariucai, prietena buna buna a matzei, si s-a dovedit un succes. Initial, Andreea a zis ca vrea sa facem un soarece....treaba care recunosc ca ma depaseste. Asa ca i-am propus o casa. Ceea ce a si facut:)  Alta idee pe care o aveam in cap demult era sa discutam putin despre corpul omenesc si organe. Am mai avut noi discutia asta, unde e inima, unde sunt plamanii, dar niciodata intr-o chestie organizata. Azi, pentru ca donsoara a decis ca n-are chef sa iasa afara, am gasit momentul sa ne jucam un pic despre anatomie. Ideea e simpla. Iei o coala maaare de hartie, pui copilul pe ea si ii faci conturul. Apoi incepi sa asezi organele si sa colorezi:d. Andreea a tinut neaparat sa deseneze si kk si pishu, asa, pentru exactitate. Plus ca dupa ce am lamurit unde stau principalele organe si-a dat seama ca atunci cand vomita mancarea...

Am mai zis ca am mania listelor:d. Asa ca prin toamna m-am apucat sa adun intr-un document idei de activitati pe care sa le fac cu Andreea. Chestii haioase, de colorat, lipit, decupat, craftuit. Chestiile serioase le am pe alta lista:)) O parte din ele le-am facut deja. Si din pacate le-am sters... Alta parte urmeaza. Am zis sa le pun si aici caci poate mai inspira si pe altii. Acvariu de hartie (aici)  Pietre pictate ( aici  ) Mosaicul de fasole ( aici) Traseu pentru bile ( aici ) Lava Laamp ( aici ) Gradina de hartie (aici) Fiecare site este o resursa imensa de idei si solutii de petrecut serile de toamna si de iarna. Unele mai simple, altele mai complicate.  Si o propunere pentru mamici:)

Exista niste posturi pe bloguri sub denumirea life lately acording to my iphone. Well, n-am iphone, iar telefonul meu...sa zicem ca mi s-a sugerat sa nu mai postez poze facute cu el....Asa ca o sa ma rezum la cuvinte. Lately facem liste (adica fac, pentru ca jumatatea mai inginereasca a familiei traieste inca sub impresia ca mai e mult timp pana de sarbatori...). Am in plan sa termin pregatirea cadourile de Craciun cu mult inainte de Craciun. Si sa reusesc sa acopar si zilele de nastere de dinainte de Craciun mai bine decat anul trecut.  Pentru ca in materie de lista sunt foarte buna am creat chiar doua: una cu idei, alta cu repartizarea ideilor pe oameni. Cred ca exista si o denumire pentru mania asta dar nu-mi pasa.  Dupa ce voi aranja si rearanja listele vreo luna, o sa imi dau seama ca jumatate din idei sunt realizabile de oameni care chiar pot coase..sau desena sau decupa calumea...Nu e cazul meu. Asa ca ma voi gandi pe ultima suta de metri la altceva.  Dar...

Cand am decis sa facem pentru Andreea un pat cu etaj am presupus ca hitul va fi scara si dormitul cocotat. Insa pentru ea la fel de amuzant este sa-si amenajeze din cand in cand un culcus sub pat, unde ori se joaca, ori rasfoieste carti.  Uneori isi trage si perdeluta, acoperind intrarea cu o patura. Ultima inventie este sa stea tolanita pe pilota de iarna, la care am renuntat zilele trecute dupa ce s-a vaitat ca e prea cald.   Cand s-a prins ca fac poza a cerut una suplimentara si cu Pisi:)

Laringita este o boala destul de uratica la bebelusi pentru ca le poate crea probleme de respiratie. In cazul in care aveti um bebe si respira zgomotos, suierat, tuseste si se ineaca, mergeti la spital de urgenta. Noi ne-am intalnit prima data cu dansa pe la 3 ani, deci era deja mare matza si nu ne-am mai speriat asa. Cea mai dificila parte pentru mine a fost insa sa descriu tusea:d. Am cautat pe net si am tot ascultat diferite tipuri de tuse, incercand sa indetific cum suna a Andreei.  Tocmai de aceea o sa pun aici cateva fragmente de tuse inregistrata la matza mea ca sa va fie mai clar cum suna laringita. Nu e nici seaca seaca, nici productiva, nici din piept, nici din gat...E o tuse "latrata"", parca de peste tot si foarte foarte sonora. Ca idee, laringita nu e o problema prea grava la copiii mai maricei daca nu e insotita si de sunete ciudate la respiratie. Noi nu am avut parte de ele asa ca ne-am multumit cu raguseala si tuse. Muuulte tuse. Tratamentul ...

Ne-am rasfatat toamna asta fara raceli, muci sau tuse, cu mult soare si chef nebun de plimbari. Daca anul trecut am intampinat 1 septembrie cu amigdalita, urmata de nenumarate ture de tuse si muci, de data asta matza a rezistat mult mai bine si, iata, bifam prima tura de tuse abia acum, in noiembrie. Asta asa, ca sa vad jumatatea plina  paharului:)). Deci tuseste, uratel, de sambata. Cred ca daca elefantii ar tusi, asa s-ar auzi. Ca ea. E o behaiala puternica, din piept cumva, pe ton aspru, de bariton:d. Destul de sec, ca noi numai d-astea avem parte... Bagam aerosoli si sirop, juma de program de gradi (adica o ia bunicul la pranz ca sa nu tina toata grupa treaza la somn), ceai, lamaie, miere...cam asa... Odata cu tusea a venit si frigul, impresia mea fiind ca nu mai vedem noi zile cu 15 grade si soare prea curand. Asa ca in weekend ne gandim sa mergem pana la Brasov sa ne luam clapari:)) De sezon Ultimul weekend de vara-toamna, cu pizza si puzzle in parc Si doua poze...

Pentru Andreea toamna asta a inceput al doilea an de balet, la doamna Violeta. Noi suntem foarte incantati de minunata profesoara, iar Andreea a refuzat sa mearga la altcineva. Este tanara, fermecatoare, dar cere atentie si rabdare. Le da pauza de apa si de pishu, dar in rest nu accepta alergari prin sala si galagie. E tandra si pupacioasa, le da abtipilduri si imbratisari la final, ii lauda si le aseaza cipicii, dar cere ca pentru o ora sa lasi joaca si sa repeti odata cu ea. Data trecuta am reusit sa fac doua filme cu telefonul meu amarat. De obicei nu stam in sala cu ei, a fost o exceptie. A fost si prima data cand au facut dansul cu avionul, ideea fiind sa alerge, cu gratie:d, fara sa se atinga unii de altii. Usor? hm...nu chiar:) PS: andreea e cea cu body negru:D Nu stiu cat o sa mai mearga la balet, cat o vrea ea, nu e ceva impus. Sper insa sa-i placa mereu, macar sa se uite la altii dansand. Sa am si eu o partenera de mers la spectacole:)

Cand esti in pana de idei, spuma de ras a lu' tati poate fi foarte folositoare. Ultima gaselnita este sa o combinam cu niste lipici alb, gen aracet, rezultatul fiind o pasta de pictat zapada. Intai am creat "scena", apoi am adaugat pasta. Noi am folosit pensula, dar cred ca la fel de bine se poate si direct cu degetele. Partea interesanta este ca dupa ce se usuca, adica la vreo 2 ore, dar cel mai bine a doua zi dimineata, "zapada" sau "blanita ursului", dupa caz, este usor intarita si sta teapana pe carton. Sfatul meu este sa fiti mai generosi decat noi cu pasta, ca efectul sa fie si mai vizibil. Mie mi-a fost teama sa pun multa multa pentru ca n-am fost sigura ca se va intari....Se intareste:d  Enjoy!

Zilele trecute mi s-a intamplat o treaba super ciudata. Ca sa intelegeti socul meu trebuie sa pornesc povestea din urma cu aproape 4 ani. Pe vremea cand Andreea avea 7 luni.  Ei bine, intr-o zi m-am dus la cumparaturi prin Zara:d. Si intamplator am coborat si la subsol, unde e zona de home. Nu aveam nimic de luat, dar aveam chef de umblat aiurea prin magazine. Cu totul intamplator am zarit intr-un colt, printre prosoape si cosulete de baie, un plus visiniu, dintr-un soi de prosop, moale, urecheat, in forma de pisica. Avea exact consistenta ideala pentru a fi strans in brate si in dinti de un bebe. Asa ca l-am cumparat. A costat 70 de lei si mi s-a parut enorm. Intre timp, Pisi, caci despre el e vorba, a devenit plusul preferat al Andreei. A dormit cu el si doar cu el 4 ani. L-a carat in concedii, la bunici, la mare, la munte, prin hoteluri si pensiuni. Nu exista deplasare fara Pisi. Intre timp a mai primit in pat si alte plusuri. De exemplu Maimu. Dar totusi Pisi ramane favorit...

So, fuse si Halloweenu asta. L-am pregatit toata saptamana, ba cautand combinatii pentru rochita de vrajitoare, la vanat de dovleci, cautand inspiratie pentru cioplit, petrecerea in sine si acu cu noi planuri pentru party-ul de acasa, de sambata.  Desi inainte de Andreea  mi se parea o aiureala toata agitatia asta cu o sarbatoare importata, acum am devenit mai toleranta. Nu mai mi se pare asa anapoda ideea, pentru ca la noi Halloween este de fapt un carnaval, fara implicatiile legate de spirite si alte nebunii. E un pretext ca sa ne imbracam caraghios si sa dam o petrecere. La gradi a fost nebunie mare. Costumele mi-au placut tare mult, cavaleri, politisti, vrajitoare, tot felul de printese si animalute, chiar s-a vazut ca cei mici sau parintii au luat joaca in serios. Iar la dovleci...nu mai zic. Unii erau arta adevarata, sculpturi de maestru. La noi decizia privind dovleacul a luat-o Andreea: sa fie zambarest, nu trist. Si fuse Mike:d. Nicio surpriza aici, nu? ...