Călătoriile celor trei roșii

Mai sunt cateva zile pana cand face 5 ani.  Habar n-am cand a trecut timpul, caci parca acum era un bebe cat o lingura si greu cam cat o sticla de cola... Acum e   amuzanta si frumoasa si agitata. Foarte agitata. Nu are stare, nu ar sta pe loc decat daca are in fata ochilor un ecran cu desene sau daca e obosita/bolnava. Atunci zace. In rest alearga, misuna, topaie, tropaie. Statul pe scaun la masa e un chin si presupune negocieri. Se foieste, se ridica, se aseaza, se intinde. Ia o lingura de mancare, mai povesteste intamplari de la gradi, mai ia o lingura, mai povesteste ...  - Mami, de ce oamenii mari nu alearga?  Da...buna intrebare:d - Mami, de ce miss Gabi (profa de engleza) nu rade?  Habar n-am...asa sunt uneori adultii, seriosi... - Mami, nu pot sa tac acum! Asa ca vorbeste mult. Povesteste, inventeaza, imagineaza. Jocul preferat la masa de seara este ghicitoarea. Ea se gandeste la ceva, un animal, un personaj, un om si eu sau tati pune...

Ca toate sarbatorile, Pastele a venit si plecat prea repede, caci niciodata vacanta de 3 zile nu e chiar destul. Mereu ar mai fi loc de macar inca o zi. Dar noi ne-am intors azi la munca, iar Andreea a ramas cu bunicii inca o zi, urmand ca de maine sa revina la gradi. Weekendul asta am vazut o gramada de poze de la munte sau de la mare si imi este foarte dor de amanadoua.  Din pacate (sau din fericire, depinde de cum privesti lucrurile) urmatoarele 3 weekenduri sunt pline pline de copii si nu avem nicio sansa sa evadam:)). Weekendul viitor e petrecerea Mariucai, care deschide in fiecare an sezonul de zile de nastere intre prietenii Andreei. Apoi e ziua matzei noastre si la final a Sofiei din parc, cum ii zice Andreea ca sa nu o incuram cu alta Sofie, cea de ieri, de la pizza da:)). Pe langa cele trei zane, mai e si ziua lui Vava, partenerul lor de nebunii. Asa ca e clar. Muntele si marea mai trebuie sa astepte un pic...  Zilele astea nu am facut mare lucru. Pentru mine ...

Astazi am profitat de soare si am facut un drum la prietenii nostri de langa Bucuresti. Am zacut toooaaata ziulica in curte, am mancat o super pizza, fetele s-au jucat si au chiuit, am ras, am vorbit, ne-am relaxat.        Eu si mamica fetitei din poza am fost colege de clasa in generala,apoi am  mers la licee diferite si ne-am pierdut urma. Au trecut anii,multi, si intr-o zi am dat una peste alta in vestiarul de la gradinita. Acum picele sunt colege de grupa. Inca o dovada ca lumea e destul de mica pana la urma:)

Gata. Dansele ouale sunt pregatite. Humpty Dumpty si familia lui ne asteapta la masa. Nu le-am spus ce-i asteapta... Intamplarea a avut loc aseara. Intai le-am fiert, apoi le-am vopsit, apoi le-am sters cu drag, le-am pregatit hainutele si Andreea le-a facut fete. - Pot sa fie monstruleti? - Sigur ca da. Cum vrei tu - Monstruleti atunci. Ca sunt simpatici Monstruleti au iesit. Humpty Dumpty in varianta monstruoasa:d Adăugaţi o legendă

Primul lucru pe care l-a facut matza in pregatirea Pastelui a fost sa orneze usa de la intrare. Asa ca a inlocuit desenul cu noi trei sub un brad de Craciun, cu asta:   Sincer, eu nu stiu sa fac iepuri asa simpatici:)) Apoi am pictat niste oua uriase pentru ghirlande si am printat hainute colorate pentru ouale de la masa de duminica. Diseara vopsim oua. Vin cu dovada mai tarziu:)

Saptamana trecuta a fost Scoala Altfel, in toate gradi si scolile de pe la noi. Noi am trecut deja printr-o saptamana de genul asta si anul trecut, dar sincer nu-mi amintesc prea multe despre ea.... De data asta chiar a fost interesant. Mi s-a parut ca activitatile au fost alese cu grija si, desi programul a parut putin incarcat, la final copiii au fost super incantati. Iar Andreea chiar a retinut lucruri noi. Deci a fost cam asa. Luni: zi de teatru, ceva despre Caragiale si Domnul Goe, sceneta. Printre altele au facut palarii de marinar din hartie :) Marti: excursie la Pestera Dambovicioarei si Fabrica de Apa Minerala Piatra Craiului. Au avut mare noroc de o zi cu soare, cu plimbari prin pestera, pe afara, prin fabrica. Au ajuns inapoi in Bucuresti pe la 9 seara, cu o intarziere de 2 ore, si toata seara a topait ca a vazut de unde venea apa si cum se pun bulele in sticla. Plus ca ne-a adus sa bem si noi :d Miercuri: a fost ceva cu engleza altfel, cu cantece si jocuri a...

Daca nu esti pregatit sa improvizezi ani in sir povesti despre zane si spiridusi, in orice moment al zilei si la tzaspe ani dupa ce prezentasei pompos nush ce poveste aberanta cu Mos Craciun, mai bine o lasi balta si spui direct adevarul. Lasa lumile fantastice si zanele miraculoase si barbosii cu sanie si reni pentru aia care au timp, chef si imaginatie. Si care nu se socheaza brusc cand sunt loviti de enunturi de genul "nu, mami, Berli nu a venit de la o doamna cu pisici, ci de la Mos Craciun".  Caci da, recunosc, asa i-am povestit la momentul respectiv. Ca pisicul Berli e cadou de la Mos. Acu 2 ani totusi.. Doi ani din cei 5 de pana acu ar trebui sa fie cam cat o eternitate, nu? Sa mai si uiti din lucrurile aberante pe care ti le spun parintii... Dar nu. Surprise!  Azi pe drumul spre gradi povesteam despre cainii cu si fara stapan, mergand in viteza a doua (:d) in spatele unor masini de hingheri. Si ii explicam de ce aduna cainii din parc, ca unii n-au stapan si po...

Stau uneori si studiez parintii si bunicii din parc. Un obicei prost, stiu. Ma gandesc cum as reactiona eu in situatia lor, daca as face altfel.  Si imi dau seama ca noi, ca parinti, ne petrecem o parte importanta a timpului fiindu-ne frica.  Sa nu cada, sa nu se loveasca, sa nu ne scape din mana si sa dea o masina peste el, sa nu inghita ceva de pe jos, sa nu isi rupa ceva cazand de pe leagan, sa nu fie lovit de alt copil, sa nu loveasca alt copil, sa nu il scapam din ochi, o secunda, caci stim ca o secunda e destul ca sa dispara... E o frica pe care nu o cunosti inainte sa ai un copil si pe care nu o poti opri. Dar o poti controla, o poti impiedica sa iti guverneze relatia cu cel mic.  Ma uit la multi parinti si imi dau seama ca actiunile lor exagerate, modul in care interzic aproape orice iese din raza lor de confort, orice presupune un mic risc, vine din frica. Interzicand, limitand, oprind au senzatia ca isi pun copilul la adapost de intamplari dureroase s...

In ultima vreme fii-mea isi manifesta tot mai mult supararile si nervii verbal, nu ca ar fi renuntat de tot la scenele de plans si aruncat dramatic pe canapea... Totusi, partea verbala e usor haioasa, caci venite de la ea frazele suna usor ciudat. Probabil le-a auzit pe undeva si le-a retinut. Sau poate e o etapa normala in dezvoltare, cand fiecare copil descopera cum e sa declami cu putere cat de tare urasti pe cineva. Asa ca fii-mea ma uraste. Destul de des. Ma uraste cand o grabesc sa plecam la gradi sau cand nu o las sa se imbrace cu ceva anume. Cand ii spun ca masa e gata si sa lase joaca. Cand ii spun ca timpul de desene e terminat si sa se duca la baie. Cand nu am timp sa ma joc cu ea pentru ca pregatesc masa de seara. Cand ma joc cu ea, dar fac ceva gresit si jocul este "distrus". Asa ca ma uraste. Si declara ca nu mai e prietena mea. Si evident sunt si "cea mai rea mamica". Nu o contrazic. E dreptul ei sa simta cum vrea pe moment si sa exprime cum vrea c...

Parcul arata minunat, e roz si verde si alb. Miroase a iarba. Cu exceptia zonei de langa lac unde miroase a balta. Dar e frumos. Seara, la apus, culorile sunt clare, puternice, rosii. Au aparut chioscurile cu inghetata, dar inca nu ne atingem de ea. Colindam aleile pe biciclete, facem case pentru zane din iarba si crengute, culegem flori si le ducem acasa. Mie imi e somn, cam non-stop. O fi de la luna aprilie. Astept sa treaca. Somnul, nu neaparat luna.