Călătoriile celor trei roșii

In ultimele luni programul de seara al matzei s-a aglomerat teribil, merge doua zile pe saptamana la inot si alte doua zile la sah, plus mai vroia la pictura si dans, dar a trebuit sa renuntam la ele pentru ca nu mai avem de unde scoate zile. Practic, singura seara libera din saptamana este miercuri, plus weekendul, dar ala am facut o regula sa nu il ocup cu niciun curs sau atelier.  De cand i-am luat bicicleta noua aproape fiecare moment liber e petrecut in sa. BAtem parcul in toate partile, inconjuram lacul pana nu ma mai tine fundul si apoi o luam de la capat.  Cat de curand vrem sa luam niste suporti de masina ca sa putem pleca cu bicicletele si in afara Bucurestiului, pe la Snagov sau alte locuri cu padure si poteci.  Pana una alta ne multumim si cu parcul nostru, cu poieni, dealuri si insule, cu poduri de lemn si broscute testoase. Mi-e tare drag si nu l-as da pe niciun alt parc din Bucuresti:).  Tot zilele astea a inceput sezonul de zile de nastere...

De cand era bebe, gen o zi:d, fii-mea a fost vomicioasa. Nu a avut chiar reflux, dar pe aproape. Cand bea lapte, dadea afara cam jumatate. Un fel de regurgitat dus la extrem. Cand a trecut pe solide, am crezut ca am scapat. Dar nu. Cel putin nu de tot. A ramas marea problema a raului de masina. Fie ca mergeam 3 kilometri prin Bucuresti sau 800 de km pana la greci dansa vomita. Problema exista inca si acum, dar mult mai redusa. Uneori, la drumuri lungi, pe serpentine, i se mai face rau, dar foarte rar mai ajunge sa vomite. De cele mai multe ori oprim masina, respira un pic pe afara si pornim din nou.  Cel mai rau a fsot intre 1 an si 4 ani-4.5 ani cand trebuia sa plecam la drum inarmati cu tone de servetele, haine de schimb si multa multa rabdare. Zero planning cu privire la ora de ajuns la destinatie:d.  Chiar si asa am calatorit foarte mult cu ea. La mare, la munte, la greci, la bulgari, pe insule, pe mare, pe langa Bucuresti sau la 1200 de kilometri de el. Nu am la...

Vineri dimineata am plecat, pe la 08.30, spre Bulgaria. Aveam mai demult  in plan sa vedem Veliko Tarnovo si recent am vazut undeva poze de la pestera Devetashka, asa ca am decis sa le cuplam intr-o singura excursie. Dupa cateva calcule ne-am dat seama ca e destul de pe fuga sa facem totul intr-o zi, asa ca am luat o noapte de cazare in Veliko. Devetashka este o pestera neobisnuita, sapata intr-un deal, cu o intrare larga, inalta si cu adevarat impresionanta. Desi are o lungime de vreun kilometru jumatate, din ea se viziteaza doar vreo 500 m, restul fiind rezervat coloniilor de lilieci. Chiar si asa, merita tot drumul. De la Bucuresti pana acolo sunt vreo 220 de km, adica 3 ore si un pic de mers continuu. Pestera este langa satul Devetaki, dar venind dinspre Bucuresti nu ajungi chiar in sat, ci o iei la stanga dupa un indicator. Dupa vreo 3km ajungi la o parcare si un nene care iti da bilet (2 leva). Traversezi un rau si dai nas in nas cu intrarea:    ...

De la o vreme am obiceiul ca dimineata sa pregatesc un smoothie si sa bem fiecare cate o cana inainte de plecare. Uneori e roz, alteori mov sau verde. De cele mai multe ori e bun, rareori oribil si uneori bestial:d.  Cele mai asteptate sunt cele cu fructe de padure, pe care le combin cu iaurt, banane, miere, plus alte ingrediente ascunse, cum ar fi patrunjel, ghimbir sau kale.  Mai putin asteptate sunt cele verzi, cu kiwi, kale, patrunjel...Dar le adaug si lor un pic de banana si mar si devin acceptabile.  De vreo doua ori am reusit sa fac niste oribilitati, desi erau dupa reteta.... Incerc sa am mereu in casa fructe si iaurt, pe care le combin ori dupa capu meu, ori dupa retetele altora.  Saptamana asta de exemplu ne ocupam de cateva de pe aici... E un mod rapid si sanatos de a incropi un mic dejun pentru toti trei. Nu imi place sa o duc pe pice la gradi nemancata, pentru ca nu stiu cat mananca acolo si prefer sa inceapa ziua cu ceva bun in burta. Iar ...

Ca in fiecare an am incercat sa o implic un pic si pe Andreea in organizarea Pastelui. Noi nu suntem mari amatori de facut mancare de sarbatori, nu inteleg rostul umplerii frigiderului cu carne si ciorbe de parca vine sfarsitul lumii si te gaseste nemancat. Atunci cand se impart felurile de mancare ce urmeaza sa fie pregatite noi alegem mereu aperitivele:d. Rezultatul e ca ele nu sunt niciodata chiar traditionala toba si piftie de Craciun sau drobul de Paste.  Ce vedeti aici este o incercare nereusita de a face suporti de oua din role de hartie igienica. Foarte usor, foarte frumos, complet inutil, pentru ca rola e mai larga decat oul...Anyway, intentia conteaza:) Mai pe seara ne-am ocupat de niste jocuri...Rezultatul fiind ca am picat lati pe la 10  si ceva si ne-am culcat...Am ratat mersul la biserica anul acesta, dar o sa incercam sa reluam obiceiul la anul. Cumva nici n-am avut chemarea de a merge pentru ca anii trecuti, dupa Inviere ai mei veneau la noi si ciocneam...

De vreo doua saptamani matza tot bricoleaza pe la gradi diverse ornamente de Paste, destinate a fi vandute parintilor si banii donati pentru o fetita foarte bolnava, care are mare mare nevoie de ajutor. Cauza si modalitatea de a strange fonduri mi s-au parut foarte potrivite pentru ei. O sansa de a crea ceva frumos si a ajuta in acelasi timp o fetita de varsta lor.  Zilele trecute vestiarul de la gradi s-a transformat in targ, cu masute pline de cuiburi, oua pictate, icoane pe lemn si tot felul de minunatii facute de pici. Andreea astepta nerabdatoare ziua in care urmau sa fie puse la vanzare produsele de la grupa ei. Am luat bani de acasa si m-am dus pregătită. Produsele nu sunt ieftine, variaza intre 30 si 70-80 de lei parca, evident ca sa se stranga cat mai multi pentru cea mica. Eu am i-am spus Andreei ca o sa luam un singur obiect, ales de ea.   Dupa care a aparut problema.... Ca de ce doar unu. Ca ea a facut patru, a muncit mult si ca inseamna ca a muncit degea...

Tot citesc in ultima vreme luari de pozitie cu privire la anumite aspecte ale cresterii copilului atat de vehemente si radicale ca mi se ridica parul pe  mine. Prima reactie e sa cer putin echilibru, putin gri intre atat alb si negru, dar apoi caut varsta copilului si incerc sa imi amintesc cum gandeam eu la vremea mea:d Caci da, cand Andreea avea 1-2-3 ani, eram usor mai radicala decat acum. Lucrurile erau mult mai transante. Griul greu de vazut. Nu aveam multe certuri cu ai mei, dar cele mai crancene au fost pe mancarea, hainele si educatia Andreei.. La noi in casa s-a mancat intotdeauna cu atentie la sanatate, fara mult zahar, fara grasimi, fara prajeli. Nu mereu, dar de cele mai multe ori incercam sa pastram regulile astea. Pe care le aplicam si Andreei. Mancam rar de tot cartofi prajiti, extrem de rar dulciuri si alea fara sa balteasca zaharul in ele, cat mai rar pui, cat mai rar chestii la tigaie. De obicei mancam gratar, salate, sandvisuri la grill, paste si smoothies....

Inspirata de o discutie de azi de la munca despre cum educam copiii despre bani am zis sa intreb si eu in dreapta si stanga cum se face asta. Si daca dati bani copiilor pentru treburile din casa. Am vazut ca metoda e la mare moda in vest, exista liste de "chores", exista buline si zambarici, sume fixe pe fiecare treaba, frecventa lor, etc.  Intrebarea mea este daca nu se presupune ca treburile din casa sa se faca de bunavoie, nu pe bani. Sau daca exista lucruri pe care sa le faca gratis si altele pentru care sa o recompensez. Am auzit varianta ca daca isi aduna jucariile nu primeste nimic, dar daca pune in dulapuri hainele tuturor primeste.  Sunt de acord ca de la o varsta incolo, 5-6 ani poate, e bine sa stie valoarea banului si sa stie ca esti platit pentru anumite servicii. Dar nu sunt convinsa ca plata treburilor gospodaresti e o idee buna...As prefera sa le faca pentru ca suntem o echipa si muncim impreuna, nu pentru bani.  Voi cum faceti? In afara casei, ...

Weekendul trecut am bifat ultima tura de schi pe sezonul asta, tot la Azuga, pentru ca ne plac tare partiile de acolo. Am prins o sambata insorita, luminoasa si calda, cu zapada proaspata, perfecta. Cu buzunarele pline de batoane de cereale si ochelari pe nas am pornit la vale...Si a fost tare bine. La final, am "parcat" schiurile , claparii si salopetele la Predeal, sa se odihneasca pana iarna viitoare.  Am dotat masina cu roti de vara, am identificat in magazin bicicleta pe care o vom lua Andreei de ziua ei si am facut rezervarile pentru vacanta de vara. Experienta ultimelor luni ne-a aratat ca e bine sa planifici, dar si mai bine sa iei fiecare zi pas cu pas si sa fii mereu gata sa improvizezi si sa te adaptezi.  Pana la urma, "make every day count" e un sfat genial:)

Ieri am fost cu matza la film, la Cenusareasa. MI-a placut, desi cred ca e o combinatie destul de complicata intre un film pentru adulti si un film pentru copii. Anumite scene si trairi nu cred ca au fsot percepute prea clar de copii, cel putin aia mai mici. De exemplu Andreea nu a inteles prea bine ce era cu mama vitrega, de ce se purta intai frumos, apoi urat cu Cenusareasa, de ce tragea cu urechea dupa usa, de ce era ba trista, ba rea, de ce la sfarsit s-a asezat pe jos pe scara.... Dileme:d In schimb i-a placut zana, evident, toata scena cu caleasca, rochia uriasa a Cenusaresei, faptul ca vorbea cu animalele, faptul ca a ramas cu printul. A decis ca a fost un film de iubire pentru ca cei doi se pupa. Frumos, merita vazut:) Acasa a urmat insa discutie despre film, despre dorinte si planuri care a ajuns la plans. Pentru ca ei nu i se indeplinesc dorintele... Pai asa fraza trebuia rezolvata, discutata, lamurita. Ce dorinte nu i s-au indeplinit? Pai cum care ? Aia ca sa exi...