Călătoriile celor trei roșii

Marele concediu din aceasta vara s-a terminat luni, dupa un traseu de 12 zile in Normandia si Bretania. De fapt, doar un pic de Normandia si multa Bretania, plus o bucatica de Valea Loarei si o firimitura de Paris.  Pe scurt, drumul nostru a pornit de la Paris-Beauvais, unde am aterizat si am inchiriat o masina, apoi Caen (de unde am vizitat Etretat, Omaha Beach, cea cu debarcarea americanilor in al Doilea Razboi Mondial si Mont St Michel, cel cu manastirea-castel de pe insula), Cancale (de unde am facut excursii in Dinan, Saint Malo si Fort la Latte), Lannion (cu vizite la Treguier, Morlaix si zona de coasta), Vannes (cu o oprire pe drum pe peninsula Crozon, fatz cu barca pe Ile aux Moines si plaja in Carnac), apoi o fuga de juma de zi in Nantes , doua nopti in Saumur (de unde am balaurit o zi pe Valea Loarei) si un drum de patru ore inapoi spre Beauvais, cu scurt pit-stop la Paris. Cam asa arata intr-o fraza vacanta noastra in Franta:).  2500 de km, circa, cinci caza...

Intotdeaua mi-a placut sa merg la munte, pe munte mai exact, sa stiu ca merg merg si mor de oboseala si ma vait si zic ca nu mai pot, dar apoi ajung pe varf si totul a meritat. Dintre toti muntii, cel mai darnic cu senzatiile mi s-a parut mereu Retezatul pentru ca te chinuie destul de tare, te pune serios la munca, dar te recompenseaza apoi cu cele mai misto peisaje si fascinante varfuri. Spre deosebire de alti munti, unde varful este de fapt mai mult un platou, in Retezat varfurile sunt pe bune, ascutite, inguste, cu prapastii de-o parte si de alta, unite de creste subtiri si poteci serpuite. Si ca sa ajungi acolo, apoi sa cobori inseamna sa te cateri pe bolovani rostogoliti unul peste altul. Prima data am ajuns acolo in facultate, apoi acu vreo doi ani, doar cu Dan. Dar mereu am avut in cap ideea sa o aducem și pe Andreea, mai ales ca ea este super incantata de orice catarare. O mare problema cu Retezatul este vremea, iar anul asta cu atat mai mult pentru ca este foarte schimbato...

Azi am intrat oficial in vacanta! Nu eu, ok, ea, daaaar vacanta ei inseamna ca dimineata nu mai suna ceasul, nu mai fug buimaca sa pregatesc micul dejun, bajbaind dupa cana mea de cafea, nu mai fac ”pachetelul” de scoala si nu mai repet de miliarde de ori hai, hai, hai... Nu stiu ea, dar eu sunt pe holiday mood de ceva vreme oricum, cu chef de plecari si terase si spre zero chef de munca.  Acum ne pregatim de inca niste weekenduri la munte, plus marele concediu, plus alte weekenduri la mare si la munte. Seri la terasa. Aperol Spritz. Concerte de vara. Muse. Vizite la prieteni. Inghetata si limonada fara limite.  Imi place teribil de mult varsta la care a ajuns Andreea, aia la care poti merge cu ea cam pe oriunde, in care te intelegi, discuti, canti si topai impreuna, varsta la care are preferinte si emotii si o sinceritate debordanta. Am mers in weekend la concert in parcul Izvor, la Luna Amara si Coma, si ne-a placut la nebunie tuturor. Am mers cu biclele pe dealuri, ...

Iata o dilema care a inceput sa ma preocupe in urma cu ceva vreme, cam de cand s-a terminat povestea cu gradinita si a inceput scoala. Mi-am adus atunci aminte lucruri vechi, din copilarie si scoala, o lume in care presupun ca am intrat vesela si curajoasa, dar cumva am pierdut increderea pe parcurs. Nu am fost un copil problema, nu am avut probleme majore in scoala, dar nici nu m-am bucurat mereu de ea, nu am fost mereu optimista si vesela, iar deseori ma culcam plangand si ma trezeam ingrozita de o noua zi.  Nu acuz pe nimeni aici, vremurile erau altele, educatia si metodele de acasa si de la scoala altele si ele.  Dar mi-e ciuda sa vad aceleasi comportamente si metode, aceleasi asteptari exagerate si planuri de viitor bazate pe temerile noastre ca parinti si nerealizarile noastre de adulti. Aceeasi presiune exagerata pe copii, aceeasi obsesie pentru note si diplome, pentru acumularea a cat mai multor informatii, inutile in mare parte, aceleasi temeri ca daca nu stie per...

Weekendul trecut am fost intr-o mica excursie cu bicicletele. Le-am asezat vineri pe masina si am pornit la drum spre Valea Oltului, apoi inainte de Sibiu am facut dreapta spre Valea Hartibaciului si am oprit la Cornatel.  Cornatel nu este un sat renumit pentru turism, nu apare in ghiduri si nici nu am gasit multe povesti despre vacante acolo, dar zona este superba, cu dealuri si pasuni stapanite de oi si vacute, cu cai lasati liberi si paduri colorate. Pentru amatorii de ture de bicla este o alternativa buna la mai cunoscuta zona de la Rupea-Viscri. Cel putin noua ne-a placut mai mult aici ca traseu de bicicletă. Exista vreo 5 variante de trasee, de diferite lungimi si dificultati, iar noi am bifat doua. Unul de vreo 10 kilometri, de la Cornatel la Nucet, din care primii 5 cam la deal si urmatorii doar la vale:d. Dar din Nucet, de pe deal, se vede pana departe peste Olt pana la Fagarasi, plus ca, daca esti atent intalnesti caprioare si mananci fragute.  Al doilea traseu...

In urma cu putin timp am avut o intalnire cu una dintre fetele de la FTK care tine cursurile la care a fost si Andreea. A fost o discutie generala, de final de curs si de an, despre matza si ce mai face ea. Un soi de evaluare a psihologului privind comportamentul si atitudinea ei, cu plusuri si minusuri.  Concluzia, spre bucuria mea, a fost ca Andreea este un copil foarte echilibrat emotional, chestie la care recunosc ca nu ma gandisem inainte, concentrata sa fie sanatoasa fizic, sa aiba tot ce ii trebuie si sa o vad fericita. Nu m-am gandit la modul serios ca de fapt fiecare lucru pe care il facem, fiecare moment petrecut cu ea, fiecare joaca, discutie, experienta este o caramida pe care o punem la aceasta constructie solida care trebuie sa fie increderea in sine. Si ca de la aceasta incredere pornesc toate celelalte.  Cred ca este foarte important sa ne asiguram ca avem un copil care isi cunoaste valoarea, care stie sigur ca este iubit si respectat pentru ceea ce e si ...

Sa fii sanatoasa, frumoasa si desteapta. Sa cauti mereu curcubee si gaze colorate si flori. Sa nu uiti sa te bucuri de lucruri mici. Sa fii mereu vesela, sa topai, sa razi. Sa iti placa lumea si oamenii din ea. Sa plangi, sa te infurii si sa ierti.  Sa nu obosesti sa pui intrebari si sa cauti raspunsuri. Sa fii mandra si curajoasa si buna.  Sa stii sa iti alegi prietenii si sa nu te temi sa renunti la oamenii care nu te fac fericita.  Sa iubesti si sa fii iubita. Sa fii tu, sa nu simti niciodata ca trebuie sa renunti la tine pentru altii.  Pupici,  mami (ideea postului am ”furat-o” de la Maria :d. Mi-a placut mult sa pun in scris gandurile din cap) 

De o vreme tot planuim o iesire cu biclele, mai ales de cand ne-am dotat masina cu bare de prins. Am tot asteptat sa se termine cu ploile, sa vina vremea calda, sa se usuce padurea, sa ne vina inspiratia unde sa mergem...Dupa drumul de 37 de km de anul trecut, partial prin padure si aproape rataciti pe dealuri, am decis sa ne organizam mai bine. Adica sa gasim un traseu mai usurel, mai scurt si eventual marcat pe gps:d. Fara nicio legatura cu acest plan, am decis sa mergem si noi la un moment dat la Ferma Dacilor, loc mult laudat pe net si pe langa net. Pana la urma am cuplat cele doua planuri intr-un weekend tare frumos, cu multa plimbare, mancare si vin. Cumva a fost perfect ca am lipit ziua cu extra mancare si vin de ziua cu extra efort la pedalat:d. Sa le iau pe rand. Ferma Dacilor   este un complex destul de nou, la vreo ora jumatate de Bucuresti, pe langa viile Tohani. Este o constructie interesanta, intre dealuri si paduri, cu mult loc de alergat si plimbat. Pe langa...