Călătoriile celor trei roșii

Sfat pentru viitoare mamici sau mamici de bebei mici: sa nu credeti niciodata ca "mai rau/greu de atat nu se poate". Ba se poate :)) De vreo 2 saptamani Andreea face fite la fiecare masa. Mananca un pic, apoi nu mai vrea. Daca insist incepe sa planga. Uneori o mai pacalesc cu cate o jucarie, mai cantam..in fine, mai papa un pic. Eram insa multumita ca manca foarte bine laptele de seara si de dimineata si ca in sfarsit a inceput sa doarma noaptea. Ei bine, surprise! De 2 zile nu mai vrea lapte. Deloc, niciun strop. In prima seara am zis ca e un accident, ca e prea obosita. Aseara insa s-a repetat. Iar dimineata la 6 din nou. Asa a picea a mancat aseara la 5 si apoi azi-dimineata la 9. La 9 am incercat iar lapte. Urlete. Am renuntat si i-am dat iaurt cu branza. Diseara o sa incerc cereale cu lapte inainte de baita. O sa las balta biberonul cateva zile. Sper sa fie doar o faza trecatoare.

De cateva zile, mami imi tot pune pe tavita de la scaunul de masa bucatele de mancare. Face mizerie. Eu le iau si le dau  pe jos. Ma uit atenta unde au cazut ca nu cumva sa se fi bagat pe sub mobila. Mami zice ca trebuie sa le bag in gurita. Eu le apuc cu degetele, le studiez si le arunc pe jos. Asa mi se pare normal. Mizeria nu are ce cauta pe masa. In schimb, imi place cand imi da banana sau biscuite sa pap. Asta pricep. Se baga in gurita si se molfaie (nu pot sa spun ca se mesteca pentru ca am doar 2 dinti). Eu tot incerc sa o conving pe mami ca pe masuta mea nu se pot pune mizerii, bucatele de mancare si alte prostii. Ea nu pricepe. Poate ii explicati voi.

Astazi e ziua picei. Una din ele. E Sf. Ion. Mai are si Sf. Andrei si ziua de nastere :d Tot azi implineste 8 luni si 4 zile. Nu e o piatra de hotar, dar pentru mine inseamna o noua zi in care mai creste un pic. E uimitor cat de mult si de repede se schimba acum. In fiecare zi descopera cate ceva nou si interesant, in fiecare zi mai depaseste un obstacol si mai face un nou pas. Ma gandesc mereu ca Andreea de azi nu va mai fi la fel maine. Ca maine va fi alta Andreea, un pic altfel decat cea de azi. Si incerc sa memorez si sa ma bucur de fiecare etapa din viata ei. Cu 2 saptamani in urma se chinuia sa se tarasca in maini. Acum "alearga" de-a busilea prin toata casa. De vreo 5 zile se agata de mobila si se ridica in picioruse. Acum  4 luni si ceva ne bucuram ca invatase sa se rostogoleasca. In urma cu circa 6 luni incepea sa descopere cum se zambeste, acum rade in hohote cand ne vede. E curioasa, grabita, vesela si nerabdatoare, se enerveaza imediat cand nu reuseste sa fac...

Mesu este ceva misterios si foarte interesant. In fiecare zi o vad pe mami cum butoneaza pe laptop si zice ca vorbeste cu tati, cu Mari, cu Ana..in fine, cu o gramada de oameni. Eu nu inteleg. Oamenii aia stau in laptop? Sau cum?

Stiti la ce folosesc taticii? La catarat, jucat, urcat, coborat si topait pe ei. Plus ca daca le zambesti frumos te cara in spate si tropaie ca un calut:)

Ultimele 4 zile le-am petrecut fara bebe. A fost relaxant, dar ciudat. Ne-a fost dor de ea, dar am fost linistiti sa stim ca e bine si ca se pare ca nu i-am lipsit :d. Eram tare curioasa sa vad cum va fi la intoarcere pentru ca era totusi prima data cand nu ne vedea pentru atata timp. Am ratat intalnirea inainte de baita asa ca revederea a avut loc dimineata. Pitica a ras, ne-a zambit si s-a ghemuit pe langa noi in pat, dar acelasi lucru il face in fiecare dimineata asa ca e greu sa spun ca si-a dat seama ca am lipsit. In schimb, e uimitor cat de repede evolueaza in perioada asta. Deja, in doar 4 zile, si-a perfectat mersul de-a busilea, a inceput sa se ridice in picioare in patut si cand se agata de fotoliu sau de mobila, nu se mai multumeste doar cu sufrageria si camera ei ci umbla prin toata casa, urmarindu-ma pe mine sau pe tati.