Călătoriile celor trei roșii

Oricat ar fi de mica, oricat de des ar arata ca e inca bebe in multe momente, in multe privinte, oricat de putin inseamna pana la urma 2 ani si 9 luni...a little girl is still a girl:d. Vrea fustite cu cordon inflorat si pantofi negri care fac pocpoc pe parchet. Vrea codite si bluza aia si rochita aia si aia si aia, mami, da? Mi le iei? Nu conteaza ca hainutele dorite sunt purtate de o fetita de la televizor sau de vreo zana din carte.  Mi le iei? vreau si eu fusta d-aiaaaa.. Degeaba explici ca la gradi e mai comod in pantaloni si tricou...Nu, mami, luam fustita.  Nu conteaza ca e iarna si e nevoie de pantaloni...Nu-i nimic, mami, punem fusta in sac si la gradi mi-o pune tati pe mine. Da? Si ma gandesc a suta oara ca parca acu o clipa era un ghemotoc fara idei si argumente, fara solutii si propuneri :d.  -Mami, vreau par lung, si codite si fundite. Si punem bentita asa... -O sa creasca parul. La vara, cand nu mai purtam caciuli, o sa creasca mai repede...

Alt weekend cu zapada. Muulta zapada. Asa ca ce sa facem? Am scos galetusa, lopatica si ne-am adus aminte cam ce faceam asta-vara la nisip. Mancare:D Noi, fetele, caci tati a incercat sa puna presiune pe procesul de creatie culinara, aruncand cu bulgari in "bucatarie" si "bucatari". Bucataria, dotata cu scaun, aragaz si cratita rosie cu verdeata. Bucatarul-sef in procesul de creatie Dupa masa copioasa, urmeaza siesta. La rece.  Ah, uitasem, sambata am inceput-o calm, cu un brunch in Centrul Vechi. Ideea lu' tati, sa scoata fetele in oras:).

Eu si Andreea avem mai nou un ritual dimineata, la trezire. Ma duc la ea, dau patura din geam jos, sa vada ca e dimineata, si ma cuibaresc langa ghemotocul de sub pilota, sa mai stam un pic la cald, la o vorba. Si ne povestim visele. -Ce-ai visat, mami? -Am visat inghetata, roz, si ca era cald -Era vara? si eu am visat vara si inghetata roz. Si erau fluturasi si ii prindeam pe toti -Nuuu matzule, nu prindem fluturasi ca le stricam aripioarele. Doar ne uitam la ei -Si ei se aseaza pe nas -Si pe par -Si pe degete. Pe degete, insista Andreea vazand ca nu aprob imediat ideea. -Bine, si pe degete -Dar tati ce a visat? -Pai nu stiu. Hai sa-l intrebam Si sare grabita din pat si fuge la bucatarie, tipand nerabdatoare pana acolo "Taaatiiii, ce ai visaaat?" Pe drumul spre gradi, escaland nameti, pasind incet pe gheata, cazand intr-o parte, in alta, inaintand printre masini, poteci minuscule si pungi de gunoaie in asteptare, ma anunta ca s-a saturat de iarna: "Gata...

Update: trecand peste problemele de logistica pe care le creeaza, iarna asta chiar e frumoasa totusi. Daca uiti o clipa ca undeva nu departe de tine sunt oameni blocati in nameti, adevarate drame, si te uiti pe geam ca atunci cand erai copil, chiar e frumos. Acum ca nu mai e viscol si ger, chiar nu m-ar deranja o bulgareala in parc:) Ca sa nu uit ce tare m-a suparat iarna asta de la un punct incolo. Sa nu cumva sa uit sa ma bucur de vreo zi de primavara calduta, cu vant bland si miros de flori. Ca sa nu uit si sa ma plang la vara ca e prea cald. Prea mult soare. Ca sa imi aduc aminte de iarna asta ca niciuna... ( sursa )

Asa sunt eu de azi dupa-amiaza. Dimineata aveam voce, dar ma jena un pic gatul..Dupa pranz am inceput sa am o voce ragusita, iar acum sunt muta. Nu ma doare nimic, nu curge nasul. Dar ca sa scot un sunet, harsait si greu de auzit, trebuie sa faca eforturi uriase, sa-mi incordez fiecare bucatica de laringe, faringe, amigdala si ce o mai fi prin zona aia unde sunt corzile vocale. Care s-au stricat:d. Nu e prima data. Mi se intampla cam de 2-3 ori pe an si trece in 2 zile cu ceai, miere si mutenie. Ideal ar fi sa nu vorbesc. Dar pot? Nu? Ca Andreea ma intreaba sute de intrebari in cinci minute, ma pune sa-i citesc, sa-i povestesc de ce vorbesc asa, ma suna mama, ii explic cu o voce de film de groaza ca sunt bine, doar n-am voce. Inchid, suna tata. Iar, sunt bine, nu am voce..ideea ar fi sa nu vorbesc...nu, nu vreau medicamente ca am, nici aerosoli, am si d=aia...vreau doar sa nu vorbesc o zi. Deci nu pot suna si nu mai raspund nici la telefon zilele astea. Sunt doar pe mes si mail:d. I...

Ieri am mai scos din peisaj o imagine care ne-a insotit bebelusia. Dupa suzi, carucior, pampers, patut si biberon, ieri a plecat din bucatarie scaunul de masa. Pentru ca era jerpelit. Pentru ca e mare si ocupa loc. Pentru ca Andreea se ridica in picioare si topaia in el, asa ca bietul scaun se balanganea in toate partile. Pentru ca ma saturasem sa curat husa plina de firimituri si mancare. Pentru ca am gasit alta varianta:D Matza l-a adoptat imediat si a acceptat ca scaunul ei de bebe sa plece la un bebelusi care nu are unde sa manance:p. (inca il cautam,....deci daca stiti pe cineva care are nevoie de un scaun chicco, cu o husa care trebuie lipita cumva...). Tot ieri am convins-o sa bea laptele cu paiul asa a operatiunea si-a mai scurtat din durata. Un pic:D

Astazi aveam in plan un atelier la MTR, dar matza s-a trezit cam prost dispusa, pentru ca o durea burtica. Asa ca nu ne-am miscat destul de repede. In schimb, am descoperit pe net ca tot astazi era ziua portilor deschise la Lumea lui Momo , de la ora 11. Si ne-am dus. Lumea lui Momo ocupa o casa mare, foarte colorata si vesela, plina de pernute, scaune pictate, pereti decorati haios, undeva pe langa Cismigiu. Acolo se intampla tot felul de ateliere, de pictura, olarit, cusut, muzica, etc. , pentru copii mai mici sau mai mari. Ce a facut Andreea intr-o ora jumate? A pictat, a modelat in lut, a colorat omuletul creat de ea si s-a jucat cu instrumente muzicale. In zona misunau copii de la un an si cateva luni pana la 3-4-5 ani, asa..ochiometric. Ce a facut mama in timpul asta? Si-a facut o geanta:). De fapt am pictat o geanta din panza. Mie imi place ce a iesit. Si Andreei, care a decis ca "opera" va sta la ea in camera. Iar tati a fost desemnat fotograful oficial al evenime...