Saniuta mea

Daca afara e urat, frig si viscol, daca iti curge nasul si tusesti, daca nu ai saniuta si nici cu caruciorul nu merge prea bine prin zapada...exista mereu o solutie ca sa treci cu bine de zilele lungi ale iernii: patusania  (o combinatie reusita dintre o paturica si o saniuta de parchet).

Comentarii

  1. Unknown8 februarie 2010 la 15:31

    deci 2 mai, da? noi 29 aprilie :) si ne bucuram ca v-am gasit pe aici prin blogosfera :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Roxana8 februarie 2010 la 15:38

    Heeei, sa-ti traiasca piticul! Mai avem un pic si ajungem la 1 an. Iti vine sa crezi? Eu nu stiu cand a trecut timpul:)

    RăspundețiȘtergere
  3. oana ivan9 februarie 2010 la 16:59

    Haha, super tare patusania! Vrea si maimutica mea:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Roxana9 februarie 2010 la 17:04

    :))
    O patentam.

    RăspundețiȘtergere
  5. magdala10 februarie 2010 la 11:57

    bestial! si cum sta:) adica, chiar ii place nu gluma;) sper sa va faceti rpd rpd sanatosi

    RăspundețiȘtergere
  6. Roxana10 februarie 2010 la 12:11

    :p. Ne adaptam si noi la conditiile meteo.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sarmiza & Dorin20 februarie 2010 la 23:18

    Super idee...o sa o tinem minte pentru motzatul nostru.
    O pupam pe picea de un milion de ori.

    RăspundețiȘtergere
  8. Roxana21 februarie 2010 la 09:09

    Pupam si noi pe Tudorel! Poate le facem cunostiinta intr-o zi:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Corfu, Paxos, Antipaxos din velier

Imagine
Finalul de vară și începutul de toamnă ne duc mereu în ultimii ani în Grecia, cu barca. După ce am bifat Lefkada de 2 ori, apoi Paros si altele pe langa, am decis anul asta sa ne luam inima în dinți și să mergem în Corfu și Paxos. Am ocolit zona asta până acum pentru că știam că este extrem de aglomerată, și pe uscat și pe apă.  Ceea ce s-a dovedit adevărat.  Dar e și foarte frumoasă. Ape așa turcoaz ca aici nu prea am mai văzut în Grecia.  Totuși, îi lipsește aerul ăla potolit, cu miros de caracatiță prăjită și chițăit de cicade, cu după amieze leneșe și liniștea dinainte de apus. Eu cel puțin nu l-am găsit. Nu ca pe alte insule. De fapt, singurul loc de genul asta l-am găsit fix în mijlocul insulei Corfu, într-un sat uitat pe o culme, unde era un hotel neașteptat de frumos, făcut acum 100 și de ani de un venețian, lângă o piață umbrită de un copac uriaș și o bodegă cu mese și scaune cam șubrede. Bodega aia e ceva special, căci adună în fiecare seara la mesele scoase în ...
Read more »

Final de an în Thailanda - Phuket și Krabi (2)

Imagine
 So, Bangkok a fost pentru noi o surpriză plăcută.  După care am plecat spre Phuket, cu o cursă internă care ne-a costat 120 de euro pe toți trei. Pentru că aici urma să petrecem și Revelionul am decis să luăm o cazare cât mai ok, unde să ne putem odihni după plimbările din capitală. În plus, auzisem destul de multe despre Phuket că ar fi extrem de turistic și nu prea drăguț overall, așa că planul principal cu insula era să ne răsfățăm la piscină, să facem masaje și să mâncăm mango. Cazarea din Phuket a fost în zona plajei Karon, o fâșie mare de nisip, cu zone cu șezlonguri, tarabe cu mâncare și tot felul de sporturi de apă. Am ajuns aici într-o după amiază, pentru vreo oră, apoi am plecat spre cazare pentru că era cam aglomerat și cald rău. Hotelul a fost de vis. Un complex răsfirat printre copaci și flori luxuriante, cu căsute cu etaj, vreo 5 piscine, 3 restaurante, multă verdeață, alei îmbârligate și oameni foarte zâmbitori. Nu genul de cazare la care ajungem de obicei, dar...
Read more »

Evadare de weekend: Piscul Negru - Vf. Lespezi sau cum visezi la o cola rece timp 8 ore

Imagine
Nu știu când am decis noi că ar fi fun să facem câte un vârf de peste 2.500 metri în fiecare vară, dar anul ăsta am fost din nou harnici și ne-am mișcat încă din iunie. Privind retroactiv cred că era mai bine să facem întâi niște trasee mai ușoare, așa, de dezmorțire din iarnă și abia după să ne avântâm la 2500. Dar pentru că așa s-au aliniat planetele și vremea și pachetul de oameni, am ajuns să urcăm pe Lespezi într-un weekend de iunie însorit.  Partea bună a fost că era plin plin de rododendroni prin Munții Făgăraș, ceea ce nu am mai prins până acum. Partea proastă, pentru mine exclusiv, a fost că așa febră musculară n-am avut în viața mea și nici așa unghie belită la picior. Dar, nevermind, a fost frumos și mă bucur că am supraviețuit:)) Acu că am terminat cu jalea, să ajung și la traseu.  Pe Vf. Lespezi poți ajunge în mai multe feluri, dar cea mai dreaptă și cică ușoară este de la cabana/hotelul Piscul Negru de pe Transfăgărășan. De fapt, ca să fim corecți, poteca începe ...
Read more »