Ce face o matza de 623 de zile
update: avem poze noi:)
Sau de 1 an, 8 luni si 13 zile, incluzând minunata zi de astazi.
Update-urile despre Andreea se scriu de obicei la date fixe, cand mai trece o luna, un an. Am zis sa sparg monotonia si sa mai povestesc un pic din viata ei intr-o banala zi de vineri.
E o perioada foarte frumoasa, desi grea, solicitanta pentru cei din jur, cere mult, intreaba mult, e super energica, curioasa, vrea totul acum, intr-un anumit fel, o anumita ordine.
Daca citim carticele si cumva aleg carticica "gresita " o arunca si o ia pe cea "buna". Daca invatam culorile de pe copertile carticelelor si cumva indraznesc sa scot o carticica din rand si sa o pun in alta parte, protesteaza si o vrea la locul ei initial. Laptele se bea ori pe canapea in sufragerie, ori la mami si tati in pat, dar e bine sa ghicesti cheful de moment al donsoarei ca sa eviti plimbatul cu biberonul prin casa pana isi alege locul. Mici manii amuzante de babuta.
Vorbeste multe, in continuu, mai ales pe limba ei, dar tot mai mult si pe a noastra. Stie o gramada de cuvinte, la multe inca incercam sa identificam traducerea:d. Cere sa i se spuna cum se cheama....orice, de la fiecare obiect din raza vizuala, pana la umbre de pe pereti si desene abstracte de pe haine:p.
Nu are rabdare cu nicio jucarie mai mult de 1-2-3 minute, se muta de la una alta, le cara de colo colo, le arunca, le ia, le cauta. Incepe un puzzle, il abandoneaza, ia bebele, il pupa, il pune pe canapea, se duce la sertarele din bucatarie, scoate cutii si cratiti, fuge in camera ei si ia paturica, il inveleste pe bebe, apasa pe butoanele de la tricicleta...toate asta in graba, pe fuga, de parca are o treaba importanta de facut si nu are timp de pierdut.
Ne striga, vrea sa stie unde suntem chiar daca nu stam langa ea, ne pupa, ne impinge cat colo, fuge la papusi, iar ne striga, ne ia in brate, ne goneste.
Se supara pe nimicuri, ca nu gaseste suzi, ca nu o las in baie, ca nu o las sa cotrobaie prin nush ce sertar, ca nu-i dau cafeaua, cutitul, ca altcineva se joaca cu ce vrea ea...Totul duce la plansete isterice, lacrimi uriase si calmari subite cand gasim altceva de interes.
Mananca la fel de fixist, doar anumite alimente, nimic altceva. Uneori mai testeaza vreo noutate, dar rareori se nimereste sa-i si placa cat sa nu o scuipe oripilata.
Canta juma de zi, despre dude, despre bebe, despre luna sau sanie. Repeta cuvintele in cantec ca sa ne explice despre ce canta in momentul ala. Ne amuzam rugand-o sa cante ala cu dudele sau ala cu luna, si ea incepe razand sa lalaie o insiruire de sunete in care se repeta dudeeee-dudeeee....
Stie de luna, de stele, cauta brazi inca ornati, stie ca uzii e in grija lui bebe ca sa nu ne-o fure ham ham in parc:d (ideea salvatoare a lui tati depsre cum sa scapam de obsesia suzetei). Stie ca mami a avut buba la ochi si ma da cu crema pe fata ca sa treaca. Stie ca bubele trec cu pupici si se intinde spre noi la fiecare cazatura sau zgarietura ca sa fie pupata. La randul ei, ne pupa bubele ca sa se vindece.
Doarme dusa noaptea, cu rare treziri speriate, cam la 2-3 zile. Poate viseaza, paote o sperie ceva....Ma duc la ea, o pupic, o invelesc la loc si adoarme. Ma tem mereu ca urmatoarea data nu o sa mai vrea sa se culce la loc in patutul ei si va trebui sa o iau la noi, o experienta care la noi n-a functionat.
Vrea la copii, sa-i vada, sa-i auda, dar de jucat se joaca singura. Ii plac cei maricei, de 4-5 ani, ii alearga, ii studiaza, rade la ei. Cei mici nu sunt asa interesanti. Se bucura cand revede persoane care ii plac (ca Mariuca si mamica ei), dar, dupa entuziasmul initial, isi cauta tot singura de joaca.
Sta pe olita la program de vreo 2 zile, dar nu face nimic:d. Am zis totusi sa o invatam sa stea acolo un pic. Nu mananca singura la masa, decat eventual 2-3 bucatele, apoi se plictiseste si lasa balta mancatul pentru alta indeletnicire mai interesanta, cum ar fi vorbitul cu bebe.
Printre ultimele achizitii din vocabular..
mi-mi (bebele mic primit de la Mariuca)
nuna (luna)
haide, stai, tei (cifra universala), veve (verde, culoarea universala:D), stea, winnie (se pare ca winnie e orice urs, inca n-am inteles), bunii (bunicul), buica (bunica) aela (bunica Mihaela), ani (bunica Ani),pa (patul mare si minunat din camera lui mami si tati), apte (lapte), po (pomul de craciun), doamne-doamne (cand ii vine si cand vede icoane), pic (pupic), par
Si un exemplu de propozitie bebeluseasca:
ma ham ham uzii nuuu nuuu, insotita de un gest categoric cu mana (Mai caine nesuferit nu-ti dau suzeta, nu nu) :))
Sau de 1 an, 8 luni si 13 zile, incluzând minunata zi de astazi.
Update-urile despre Andreea se scriu de obicei la date fixe, cand mai trece o luna, un an. Am zis sa sparg monotonia si sa mai povestesc un pic din viata ei intr-o banala zi de vineri.
E o perioada foarte frumoasa, desi grea, solicitanta pentru cei din jur, cere mult, intreaba mult, e super energica, curioasa, vrea totul acum, intr-un anumit fel, o anumita ordine.
Daca citim carticele si cumva aleg carticica "gresita " o arunca si o ia pe cea "buna". Daca invatam culorile de pe copertile carticelelor si cumva indraznesc sa scot o carticica din rand si sa o pun in alta parte, protesteaza si o vrea la locul ei initial. Laptele se bea ori pe canapea in sufragerie, ori la mami si tati in pat, dar e bine sa ghicesti cheful de moment al donsoarei ca sa eviti plimbatul cu biberonul prin casa pana isi alege locul. Mici manii amuzante de babuta.
Vorbeste multe, in continuu, mai ales pe limba ei, dar tot mai mult si pe a noastra. Stie o gramada de cuvinte, la multe inca incercam sa identificam traducerea:d. Cere sa i se spuna cum se cheama....orice, de la fiecare obiect din raza vizuala, pana la umbre de pe pereti si desene abstracte de pe haine:p.
Nu are rabdare cu nicio jucarie mai mult de 1-2-3 minute, se muta de la una alta, le cara de colo colo, le arunca, le ia, le cauta. Incepe un puzzle, il abandoneaza, ia bebele, il pupa, il pune pe canapea, se duce la sertarele din bucatarie, scoate cutii si cratiti, fuge in camera ei si ia paturica, il inveleste pe bebe, apasa pe butoanele de la tricicleta...toate asta in graba, pe fuga, de parca are o treaba importanta de facut si nu are timp de pierdut.
Ne striga, vrea sa stie unde suntem chiar daca nu stam langa ea, ne pupa, ne impinge cat colo, fuge la papusi, iar ne striga, ne ia in brate, ne goneste.
Se supara pe nimicuri, ca nu gaseste suzi, ca nu o las in baie, ca nu o las sa cotrobaie prin nush ce sertar, ca nu-i dau cafeaua, cutitul, ca altcineva se joaca cu ce vrea ea...Totul duce la plansete isterice, lacrimi uriase si calmari subite cand gasim altceva de interes.
Mananca la fel de fixist, doar anumite alimente, nimic altceva. Uneori mai testeaza vreo noutate, dar rareori se nimereste sa-i si placa cat sa nu o scuipe oripilata.
Canta juma de zi, despre dude, despre bebe, despre luna sau sanie. Repeta cuvintele in cantec ca sa ne explice despre ce canta in momentul ala. Ne amuzam rugand-o sa cante ala cu dudele sau ala cu luna, si ea incepe razand sa lalaie o insiruire de sunete in care se repeta dudeeee-dudeeee....
Stie de luna, de stele, cauta brazi inca ornati, stie ca uzii e in grija lui bebe ca sa nu ne-o fure ham ham in parc:d (ideea salvatoare a lui tati depsre cum sa scapam de obsesia suzetei). Stie ca mami a avut buba la ochi si ma da cu crema pe fata ca sa treaca. Stie ca bubele trec cu pupici si se intinde spre noi la fiecare cazatura sau zgarietura ca sa fie pupata. La randul ei, ne pupa bubele ca sa se vindece.
Doarme dusa noaptea, cu rare treziri speriate, cam la 2-3 zile. Poate viseaza, paote o sperie ceva....Ma duc la ea, o pupic, o invelesc la loc si adoarme. Ma tem mereu ca urmatoarea data nu o sa mai vrea sa se culce la loc in patutul ei si va trebui sa o iau la noi, o experienta care la noi n-a functionat.
Vrea la copii, sa-i vada, sa-i auda, dar de jucat se joaca singura. Ii plac cei maricei, de 4-5 ani, ii alearga, ii studiaza, rade la ei. Cei mici nu sunt asa interesanti. Se bucura cand revede persoane care ii plac (ca Mariuca si mamica ei), dar, dupa entuziasmul initial, isi cauta tot singura de joaca.
Sta pe olita la program de vreo 2 zile, dar nu face nimic:d. Am zis totusi sa o invatam sa stea acolo un pic. Nu mananca singura la masa, decat eventual 2-3 bucatele, apoi se plictiseste si lasa balta mancatul pentru alta indeletnicire mai interesanta, cum ar fi vorbitul cu bebe.
Printre ultimele achizitii din vocabular..
mi-mi (bebele mic primit de la Mariuca)
nuna (luna)
haide, stai, tei (cifra universala), veve (verde, culoarea universala:D), stea, winnie (se pare ca winnie e orice urs, inca n-am inteles), bunii (bunicul), buica (bunica) aela (bunica Mihaela), ani (bunica Ani),pa (patul mare si minunat din camera lui mami si tati), apte (lapte), po (pomul de craciun), doamne-doamne (cand ii vine si cand vede icoane), pic (pupic), par
Si un exemplu de propozitie bebeluseasca:
ma ham ham uzii nuuu nuuu, insotita de un gest categoric cu mana (Mai caine nesuferit nu-ti dau suzeta, nu nu) :))
ideea salvatoare a lui tati e sa o legam pe uzii de bebe astfel incat, daca vrea sa stea cu uzii in gura, sa trebuiasca sa-l care pe bebe dupa ea :D
RăspundețiȘtergerepana acu a cam mers. sta cu uzii in gura cateva secunde si apoi il scapa pe bebe si, inevitabil, pe uzii. de obicei renunta la bebe cu tot cu uzii.
Andreuta este o scumpa si imi place energia ei si felul cum ai descris totul despre ea!Ne bucuram ca ii da atentie lui "mi-mi"..bebeul de la Mariuca si numele e la fix: la noi "MI-MI" e de baza pentru Winnie, Minnie, Mickey!Pupici
RăspundețiȘtergereCred si eu ca e o perioada foarte frumoasa, cu o Andreuta si mai frumoasa. Imi plac tare mult povestile cu si despre ea! La multe "aniversari" si povesti inainte!
RăspundețiȘtergere@Mari: Mimi a fost si in parc sa stii:d. A fost dat in leagan si pe didii. Deci...avem mare grija de el. Ii punem mereu caciulita pe cap....
RăspundețiȘtergere@Cristina: multumim mult si il pupam pe Costin. MA bucur ca ati scapat de raceala:)
Frumos!In majoritatea o regasesc si pe Daria.Adica si la prostii si la progrese :)).Misto asta cu suzi si cu catelul :))).Pupici!Si sa fie sanatoasa si de acum inainte matza voastra ;).
RăspundețiȘtergereCe ma amuza cum povestesti despre ea :)) Daca nu as sti cat de solicitant e, mi s-ar parea foarte usor sa ai un astfel de copil!
RăspundețiȘtergereMultumim de urari:)
RăspundețiȘtergeresi eu cand citesc la Daria, o recunosc pe Andreea in multe:d. Dar pitica ta pare totusi o leaca mai cuminte:))
Cristina, e solicitant si nu devine mai simplu odata cu trecerea timpului cum credeam in urma cu un an:)). Dar e frumos, parca tot mai frumos si din asta gasesc forta de a trece cu oarece umor peste greutati
La noi, doi este cifra universală, deși mai știe și altele.
RăspundețiȘtergere@Ela: andreea e super haioasa, daca o intrebi cate degete are...tei, cati ani are..tei, cate creioane sunt pe masa...tei. De vreo doua zile stie sa zica unu, urmat normal de trei:))
RăspundețiȘtergere