Poate nu stiati...nici noi. Pana ieri. Pe bicicleta se poate merge si asa. Cu fundu pe cadru si dand din picioare ca o rata.
La un moment dat recunosc ca m-am plictisit sa merg ca melcu prin parc si am amenintat-o ca vine paznicul si ii ia bicicleta. ca nu stie sa mearga pe ea:d. Urat, stiu..
Dar faceam 4 ore pana acasa in stilul asta
Finalul de vară și începutul de toamnă ne duc mereu în ultimii ani în Grecia, cu barca. După ce am bifat Lefkada de 2 ori, apoi Paros si altele pe langa, am decis anul asta sa ne luam inima în dinți și să mergem în Corfu și Paxos. Am ocolit zona asta până acum pentru că știam că este extrem de aglomerată, și pe uscat și pe apă. Ceea ce s-a dovedit adevărat. Dar e și foarte frumoasă. Ape așa turcoaz ca aici nu prea am mai văzut în Grecia. Totuși, îi lipsește aerul ăla potolit, cu miros de caracatiță prăjită și chițăit de cicade, cu după amieze leneșe și liniștea dinainte de apus. Eu cel puțin nu l-am găsit. Nu ca pe alte insule. De fapt, singurul loc de genul asta l-am găsit fix în mijlocul insulei Corfu, într-un sat uitat pe o culme, unde era un hotel neașteptat de frumos, făcut acum 100 și de ani de un venețian, lângă o piață umbrită de un copac uriaș și o bodegă cu mese și scaune cam șubrede. Bodega aia e ceva special, căci adună în fiecare seara la mesele scoase în ...
So, Bangkok a fost pentru noi o surpriză plăcută. După care am plecat spre Phuket, cu o cursă internă care ne-a costat 120 de euro pe toți trei. Pentru că aici urma să petrecem și Revelionul am decis să luăm o cazare cât mai ok, unde să ne putem odihni după plimbările din capitală. În plus, auzisem destul de multe despre Phuket că ar fi extrem de turistic și nu prea drăguț overall, așa că planul principal cu insula era să ne răsfățăm la piscină, să facem masaje și să mâncăm mango. Cazarea din Phuket a fost în zona plajei Karon, o fâșie mare de nisip, cu zone cu șezlonguri, tarabe cu mâncare și tot felul de sporturi de apă. Am ajuns aici într-o după amiază, pentru vreo oră, apoi am plecat spre cazare pentru că era cam aglomerat și cald rău. Hotelul a fost de vis. Un complex răsfirat printre copaci și flori luxuriante, cu căsute cu etaj, vreo 5 piscine, 3 restaurante, multă verdeață, alei îmbârligate și oameni foarte zâmbitori. Nu genul de cazare la care ajungem de obicei, dar...
Nu știu când am decis noi că ar fi fun să facem câte un vârf de peste 2.500 metri în fiecare vară, dar anul ăsta am fost din nou harnici și ne-am mișcat încă din iunie. Privind retroactiv cred că era mai bine să facem întâi niște trasee mai ușoare, așa, de dezmorțire din iarnă și abia după să ne avântâm la 2500. Dar pentru că așa s-au aliniat planetele și vremea și pachetul de oameni, am ajuns să urcăm pe Lespezi într-un weekend de iunie însorit. Partea bună a fost că era plin plin de rododendroni prin Munții Făgăraș, ceea ce nu am mai prins până acum. Partea proastă, pentru mine exclusiv, a fost că așa febră musculară n-am avut în viața mea și nici așa unghie belită la picior. Dar, nevermind, a fost frumos și mă bucur că am supraviețuit:)) Acu că am terminat cu jalea, să ajung și la traseu. Pe Vf. Lespezi poți ajunge în mai multe feluri, dar cea mai dreaptă și cică ușoară este de la cabana/hotelul Piscul Negru de pe Transfăgărășan. De fapt, ca să fim corecți, poteca începe ...
:) important e ca se poate! :) Noi suntem in stadiu in care mergem pe langa ele (trici, trotineta, masinuta) si le impingem fara a ne sui pe ele....
RăspundețiȘtergereeu i0am zis sa mearga cum vrea, doar ca eu nu o car:)). ca e grea bicicleta asta si atat imi trebuie sa bat parcul cu ea in carca
Ștergere:)), asta e faza impins din picioare, vehicul fara pedale ;)
RăspundețiȘtergerema, noi faza asta n0am avut-o pana acu:)). imbinam doua faze intr-una:d
Ștergere