Un pic despre Portugalia

Portugalia a fost mereu pentru mine in lista tarilor de vazut, dar dupa ce vezi altele. Pe principiul "am vazut Londra, Barcelona, Paris si inca vreo 5 destinatii obligatorii, ei hai acu sa vedem si Lisabona". Gresit!

M-am indragostit de Lisabona in prima seara acolo. Ajunsesem rupti de somn dupa un zbor de 4 ore juma si visam sa vina noaptea sa ma culc. Stiind insa ca avem doar 3 zile de stat in oras, din care doar una intreaga, restul doar pe fuga, intre veniri si plecari spre alte locuri, am facut efortul de a porni in colindari. Sigur, faptul ca urma si masa de pranz a cantarit foarte mult in luarea deciziei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Capitala Portugaliei e ca un vin bun. Te invita sa-l degusti relaxat, fara graba, te inteapa pe alocuri, te leneveste, te aseaza pe un scaun la umbra, la o portie de bacalhau (cod sarat) si o sticla de vihno verde.

Aici nu ai mult de bifat, nu traiesti senzatia acuta de lipsa de timp din alte mari capitale, unde lista de obiective acopera multe zile. In Lisabona e suficient sa bati strazile din Alfama sau Chiado, mici, intortocheate, rasucite in sus si in jos, cu scari ce nu se mai termina, cu terase de unde arunci ocheade spre mare, cu rufe atarnate si colivii de papagali.

Miroase a peste, a scoici, a vin, a mucegai. Peretii acoperiti cu faianta albastra iti par initial cam chiciosi, ca o baie asezata la intrarea in casa. Incet insa te cuceresc, picturile, culorile vii, amestescul de vechi si nou, mozaicurile uriase ce acopera cladiri intregi, mult galben, mult albastru. E si multa saracie pe aici, pereti scorojiti, strazi cu pietre tocite de vreme, miros de vechi. De aceea Lisabona e genul de oras pe care ori il iubesti din prima, ori il detesti. Depinde de gust..

Dupa ce te ratacesti prin cartierele vechi, merita sa iesi putin la lumina si sa o pornesti spre Belem. Manastirea Jeronimos si Turnul din Belem sunt la mica distanta unul de celalalt, pe malul raului Tejo. Aici spatiile sunt largi, aerisite, cu multa verdeata. Zona de promenada este plina de biciciclisti si alergatori de dimineata, in apa vezi zeci de pesti si meduze uriase, aerul e racoros si sarat, in zare se vede podul 25 Aprilie. Ca sa fii turist adevarat incearca un pasteis di nata de la faimoasa patiserie Pasties di Belem. Nu e cu nimic diferita de tartele similare din alte patiserii, un fel de foietaj cu crema de vanilie care pe  mine nu m-a dat pe spate. Dar merita incercat.

Ca veni vorba de mancare, codul e un fel de mancare nationala, prezent in orice restaurant, alturi de peste spada si biban (seabass), apoi ar mai fi minunatele caracatite si scoici, vinul Mateus si vihno verde (un vin facut din struguri culesi mai devreme, sec, un pic acidulat) sau Jinga (lichior de visine).    

Pentru fado noi am optat pentru Alfama, desi multe localuri de gen exista si in Bairro Alto. E o muzica linistita, melodioasa, cu izbucniri rapide si acorduri uneori triste, alteori jucause. Localnicii spun ca in Alfama auzi varianta mai corecta, pe cand in Bairro Alto, cartier recunoscut mai ales pentru viata de noapte, se canta ceva mai comercial.

Daca puteti, iesiti macar 2 zile din Lisabona. Imprejurimile sunt minunate si o scurta calatorie cu masina te umple de frumos. Micul sat medieval Obidos, cu 2 strazi pline de culoare si casute acoperite de flori, Sintra, cu castelele ei (dar si mare mare aglomeratie vara), oceanul si valurile de surf, la Ericeira sau Peniche, capatul Europei, la Cabo da Roca. Toate sunt spectaculoase, fiecare in felul ei. Daca ar fi sa aleg as zice ca imaginea oceanului a fost cea care m-a impresionat cel mai mult, la Ericeira, la Cabo da Roca. E tot apa, ca la mare, dar e totusi altceva...trebuie vazut..

 

 

Si apoi ar fi Algarve, cu plajele ei stancoase, cu nisipul galben-portocaliu, usor aspru, ca un papuc de masaj. Pentru amatorii de statiuni turistice, aici e perfect: hoteluri mai modeste sau de superlux, plaje cu stanci, plaje intinse, cu nisip fin, sute de terase, restaurante, cluburi. Pentru mine a fost cam prea inghesuit, aglomerat, prea ...turistic..Chiar si asa mi-a placut sa fac o baie pe plaja Donna Anna si sa colindam apoi toate satele de pe coasta, din Lagos pana in Sagres. Tot aici, cautand un fort parasit am gasit din greseala o plaja izolata, superba, intr-un golf ascuns. Eram doar noi si vreo 3 corturi, cu toata apa si tot nisipul la indemana.

 Asa ca mergeti in Portugalia, mancati, beti si savurati relaxati frumusetile din jur. Nu alergati, nu bifati. Luati loc si respirati...