Biletele, dus-intors
Unul dintre lucrurile noi pe care le fac de cand a inceput scoala este sa scriu biletele. Nu d-alea clasice, lipite pe frigider (pe care le-am inlocuit de ceva vreme cu notite pe tabla din bucatarie sau pe keep), ci biletele lasate in pachetelul Andreei.
Prima data am lasat un biletel in a doua zi de scoala. "Pupici, o zi frumoasa", si o inimioara trasata din pix. S-a bucurat nespus de el. S-a si mirat, ca nu stia exact ce e cu biletul, e vreun mesaj ascuns acolo? sau doar pupici?
Apoi am lasat biletel cu "mananca intai sandvisul, apoi marul. te iubesc, mami". Seara mi-a povestit cu mare incantare ca a gasit biletul si asa a facut, intai sandvis, apoi mar. Si ca si ea ma iubeste.
Ultimul biletel a fost pereche. Pe o parte "Nu uita sa pui copertile noi la caietele de la scoala. Pupici mutzi", iar pe partea cealalta a venit raspunsul, "te iubesc, mami, te iubesc tati", cu multe inimioare printre cuvinte...


Comentarii
Trimiteți un comentariu