Despre Don Quijote si morile lui de vant

In ultimii ani am tot fost cu Andreea pe la diverse evenimente culturale, muzee, teatre, ateliere. 

Unele au fost interesante, altele nu, unele ni s-au potrivit, altele mai putin, dar ce am apreciat intotdeauna a fost efortul unor oameni de a face lucrurile profesionist, chit ca erau pentru un copil de 2 ani sau 6 ani. Si nu am apreciat fusareala altora pe ideea ca merge si asa ca astia sunt mici si nu se prind.

De exemplu, m-am enervat enorm la un spectacol de balet de la Opera Nationala la care vreo 2 balerine se chinuiau rau de tot sa isi tina echilibrul pe poante. 

Si un atelier organizat de nu mai stiu cine la Muzeul Taranului unde Frozen a devenit un soi de hora stupida cu copiii din sala.

Pe de alta parte, sunt doua locuri în care  am fost mereu impresionata de atentia la detalii si efortul echipei de a oferi copiilor un spectacol complet si bine realizat: Teatrul Ion Creanga si Opera Comica pentru Copii.

Ultimul spectacol de la Opera Comica este Don Quijote, un balet la care am ajuns in weekendul trecut. Si mi-a placut la nebunie. Sincer, mi s-a parut mult mult mai frumos decat multe spectacole de la Opera Nationala, nu doar la partea de scenografie si transpunere in dans a unei povesti nu neaparat usor de explicat unor copii de 5-6 ani, ci si în privinta decorurilor si a costumelor absolut impresionante. 

In plus, ca de obicei, introducerea in atmosfera spectacolului incepe inca din foaier, unde totul era amenajat ca o scena din poveste, cu podeaua acoperita cu fan, mori de vant si cavaleri ce pazeau intrarile. 

Parerea mea este ca Opera Comica este dovada faptului ca, dincolo de finantarea deficitara a institutiilor culturale de stat, un management eficient si o echipa creativa poate face minuni. 

(sursa: facebook Opera Comica)