Destinatii de weekend: Cheile Varghis

Dupa o scurta (fooarte lunga:D) intrerupere pe motiv de pandemie, revin la postarile mele preferate. Alea despre vacante, excursii si evadari de weekend. 

In primul weekend dupa asa-zisa "eliberare", adica primul weekend in care am putut calatori in afara orasului pentru drumetii, am fost la Fundatica-Fundata-Moieciu de Sus. Si pentru ca mi-am dat acum seama ca nu am povestit despre ce se poate face in zona aceasta, o sa fac un post separat:d.

Dar acum o sa povestesc despre cea mai recenta descoperire: Cheile Vârghiș. 

Desi am tot auzit de ele prin postarile altora pe facebook, nu am ajuns niciodata acolo pentru ca sunt destul de departe de Bucuresti ca sa nu mearga intr-o iesire de o zi si mereu am vrut sa le cuplam cu alte destinatii.

Pana la urma am ajuns aici dupa o tura in Ciucas, la bujori (cam lipsa anul asta din cauza vremii inteleg).

Cheile Vârghiș sunt la circa o ora de Brasov si vreo 4 din Bucuresti. Drumul pana acolo este foarte frumos, prin sate sasesti si dealuri inverzite. Din satul Varghis porneste un drum asfaltat și ingust inca vreo 9 km, apoi continua ca drum forestier inca 1 km pana la un panou care anunta intrarea in chei. Noi am lasat masina unde s-a terminat asfaltul si am continuat pe jos, dar sunt multi care merg inca un kilometru si lasa masina intr-o poienita. Poiana asta e plina de corturi si gratare, asa ca merge si o noapte de campare aici pentru amatori.

 Primul pod

Dupa ce traversezi poiana-camping, incepe efectiv traseul. Poteca este foarte bine marcata, cu cruce albastra si merge de-a lungul paraului, ba pe o parte, ba pe alta, traversarea facandu-se pe podete de lemn. Din loc in loc mai e cate o scara de urcat, un bolovan de sarit sau escaladat, dar per total traseul este accesibil pentru oricine, dovada ca noi am prins si grupuri de batrani si de copii. Multi, multi copii:).

Dupa aproape o ora de mers pe poteca, am ajuns la doua pesteri, una pe stanga apei, una pe dreapta. Ele sunt marcate si vizibile asa ca nu sunt sanse sa le ratezi. La a doua se ajunge urcand, cu grija, o scara metalica, iar in interiorul galeriei este o mare colonie de lilieci, care se auzeau destul de clar cand am intrat noi. Nu sunt pasionata de aceste animalute, asa ca am stat mai la distanta, dar erau destul de multi oameni care incercau sa le pozeze..

(poza asta nu e facuta de mine, ci de un alt turist. Eu nu m-as fi apropiat asa mult de dansii....)

In zona exista si o a treia pestera, dar nu chiar pe poteca principala....si noi nu am gasit-o:d

Dupa vizitarea celor doua pesteri, poteca merge inainte, avand firul apei in stanga, inca vreo ora pana cand ajunge intr-o mare poiana, alt loc de popas si gratare. Din ce am inteles, mergand in continuare se ajunge in satul Meresti, dar noi am facut cale intoarsa pe unde venisem. 

Exista si un traseu alternativ (banda galbena), pe o poteca ce urca pieptis pe deal si apoi se intoarce cumva in Varghis, dar nu am testat.

Cu totul dus-intors prin chei am facut cam 4 ore, cu pauza de masa la jumatate si zeci de pauze de poze...

Este un loc care reuseste sa fie spectaculos si interesant fara sa te puna la prea mult efort, iar noi am apreciat mersul lin si nesolicitant după ce urcasem cu o zi inainte in Ciucas. 

Dupa inca un pic de mers pana la masina, am pornit spre alta destinatie nevazuta pana atunci si pe care o recomand din toata inima: Carta (to be continued). 

Taxa de vizitare a cheilor este de 5 lei pentru adult si 3 lei copil. E un baiat care sta prin poiana si cere bani:)