Vacanta in Africa (1): safari in Tanzania
Dupa indelungi dezbateri si analize, daca sa ne aruncam in asa aventura, mai ales anul asta, mai ales asa departe de casa, am decis sa lasam emotiile deoparte (wishful thinking..am plecat cu toate la mine de fapt) si sa depasim granitele Europei, ba chiar sa coboram sub Ecuator, pentru prima data ever. Si ne-am oprit in Tanzania, sa vedem animalute, iar mai apoi in Zanzibar, insula aflata la o ora de zbor de safari land, si care apartine tot Tanzaniei.
As putea povesti un roman intreg despre Africa si ce am vazut acolo. Dar tot nu cred ca as reusi sa transmit toata emotia si bucuria pe care ni le-a adus noua. Asa ca o sa ma rezum la a povesti un pic despre traseu si organizarea efectiva a vacantei. Pentru mine experienta a fost memorabila, nu doar pentru frumusetea locurilor, ci si pentru ca un astfel de drum iti deschide ochii spre realitati cu care nu ma intalnisem inainte si care te ajuta sa vezi mai bine lumea in care traiesti zi de zi.
Dar destula filozofie!
Sa trecem la fapte.
Cum am organizat vacanta in Tanzania
Spre deosebire de toate celelalte excursii facute de noi, pe aceasta am lasat-o in grija unei agentii. Nu voiam neaparat sa mergem cu un grup, dar voiam sa avem siguranta unei asigurari storno, prin care sa ne recuperam banii in caz ca nu putem pleca. In plus, nestiind care sunt conditiile de cazare si transport pe acolo, am zis ca e mai bine sa se ocupe de ele cineva care a mai fost in zona.
Asa ca am cumparat intregul pachet (transport, transferuri, cazare, safari) de la Explore Travel, o agentie micuta, dar simpatica. Iar partenerul lor local in Tanzania a fost Utopia Safaris, de la care am primit un ghid super fain. De fapt unul dintre lucrurile esentiale pentru succesul unui safari este ghidul, care trebuie sa stie bine locurile, sa fie persistent si daca e si amuzant cu atat mai bine. In final, noi am plecat singuri, doar noi trei, fara alti romani, iar masina si ghidul din safari au fost doar pentru noi.
Teste, medicamente, vaccinuri
Pentru Tanzania nu se cere niciun vaccin obligatoriu, nici de febra galbena, nici de alta boala din zona. Febra galbena nu prea exista in Tanzania, dar malaria este o problema. De aceea, medicii recomanda tratament pentru malarie atunci cand calatoresti in zona. Inainte sa plecam am discutat cu un medic de la Victor Babes pe tema asta si mi-a recomandat Malarone. In plus, am plecat la noi cu sacosa de medicamente pentru diaree, febra, dureri de toate felurile, muci, tuse, pansamente, creme de julituri, etc. Nu am folosit nimic din fericire, dar nu as pleca intr-o destinatie atat de indepartata si salbatica fara toate trusa la mine.
Decizia privind tratamentul de malarie este una personala si nu recomand nici pro, nici contra. Noi nu am luat pastilele pana la urma, dupa ce am discutat cu mai multe persoane care erau deja in zona de safari si ne-am lamurit ca in aceasta perioada din an nu exista tantari acolo. Luna iulie este luna de iarna in Tanzania si foarte uscata. In plus, toate cazarile noastre au fost la peste 2000 de metri altitudine si nu se punea problema sa avem gaze seara acolo. In fapt, pe toata perioada sederii in Tanzania nu am vazut niciun tantar. Chiar si asa ne-am dat cu mult spray in timpul zilei si am dormit sub plase trase peste pat.
Dar, repet, malaria nu e de gluma si decizia ar trebui luata in functie de perioada din an in care are loc calatoria si sfatul unui medic care cunoaste realitatea locala.
Fiind an pandemic, lucrurile au fost un pic mai complicate in privinta testelor Covid. A trebuit sa facem teste PCR in tara, pe care le-am prezentat la urcarea in avion, iar la sosirea in Tanzania, pe aeroportul Kilimanjaro, toti turistii trec din nou printr-o testare rapida, care costa 25 dolari de persoana. Pe zborurile interne nu se cere niciun test si nici la intoarcerea in Romania, pentru ca Tanzania era pe lista verde la noi.
Cazarea
Toate cazarile au fost la lodge-uri din lantul Serena, unul dintre cele mai cunoscute din Africa. Toate trei au fost minunate, curate, linistite, cu mancare buna, wifi, oameni extra atenti si saritori. Noi am avut toate mesele incluse, inclusiv ceva de pranz, sub forma de pachet pentru drum. Asa ca alte cheltuieli nu am avut acolo. Exista si variante mai ieftine de cazare, dar alegerea trebuie facuta cu mare grija, caci am auzit si povesti foarte nefericite de la alti turisti.
Traseu safari
Traseul pe care l-am urmat noi in cele 5 zile in Tanzania este cel clasic, urmat cam de toate agentiile din ce am vazut eu. Este de fapt si cel mai complet si accesibil, acoperind trei locatii destul de diferite ca peisaj.
Aeroportul Kilimanjaro (in apropiere de Arusha, oras important din nordul Tanzaniei) - Lake Manyara - Serengeti - Craterul Ngorongoro
Lake Manyara este un parc natural, aflat la vreo 3 ore de aeroport, populat de maimute, elefanti, tot felul de pasari, flamingo, hipopotami...Cel mai mult ne-am bucurat de maimute si elefanti, caci am avut sansa sa ii vedem de foarte aproape.
Serengeti (campii nesfarsite in limba maasai) este evident cireasa de pe tort. Cea mai mare rezervatie din Tanzania, legata practic de Maasai Mara din Kenya, cele doua zone fiind despartite doar de granita dintre tari. Animalele calatoresc liber de colo colo, perioadele de migratie fiind cu adevarat spectaculoase. Noi am avut mare noroc in cele 2 zile si jumatate petrecute aici, caci am vazut cam taote animalele posibile. M-am simtit ca intr-un documentar de pe National Geographic, caci oriunde ma uitam era ceva de vazut. Zebre, bivoli, girafe, elefanti, sute si sute de antilope si gnu, hiene, gheparzi, lei, hipopotami, vulturi si multe alte vietati. In plus, peisajul este rupt din filme, cu accacia turtiti si apusuri de vis.
Craterul Ngorongoro este o zona protejata, in interiorul si exteriorul craterului.
Pe pantele exterioare, au fost mutate satele de maasai, trib care traia pana în 1960 in Serengeti. Ulterior, cand zona a devenit rezervatie, tribul a fost mutat langa Ngorongoro. Maasaii sunt un trib de ”ciobani”, principala lor bogatie fiind turmele de capre sau vaci. Fiecare sat se dezvolta in general in jurul unei familii, fiecare barbat putand avea mai multe sotii, fiecare cu propria ei coliba. Excursia noastra a inclus si o vizita intr-un sat de maasai, optionala, dar bifata cam de toata lumea cand ajunge in zona. Desi este scumpa, 50-60 euro de masina, este interesant de vazut cum traiesc acesti oameni, care este organizarea si cultura lor.
In interiorul craterului, care este cea mai mare caldera cu peretii intregi, este o mare campie populata de zebre, bivoli, porci teposi, antilope, gnu, hipopotami si vreo 50 de rinoceri, pe care nu i-am zarit insa.
Programul unei zile de safari incepe dimineata, pe la 7.30 si se termina seara, la 6-7. Masa de pranz o luam sub forma de picnic, in savana, iar restul timpului il petreci calatorind cu masina de colo colo, oprind in diferite zone sau cautand animale rare. De exemplu, pentru lei si gheparzi a trebuit sa umblam un pic, nu prea ne-au sarit deodata in fata. Evident, totul se decide impreuna cu ghidul, tinand cont si de varsta participantilor sau ce doreste fiecare. Initial, ne gandisem sa scurtam drumul pana pe la 4-5 dupa masa, ca sa prindem si o baie in piscina, dar ne-am lamurit la fata locului ca vremea nu e chiar de baie, mai ales spre seara.
Ziua temperatura urca pana la 26-27 de grade, dar seara cobora repede spre 20-21 si treceam la maneca lunga.
Tanzania, dincolo de safari
Chiar daca pentru majoritatea turistilor straini Tanzania este doar o destinatie de safari, bifata rapid in 4-5 zile, sau o urcare pana pe Kilimanjaro, la 6000 de metri, este imposibil sa separi zona de rezervatie de restul tarii. Calatoriile de colo colo trec prin localitati asezate pe marginea drumului care iti arata si alta fata a acestei tari. Este o tara extrem de saraca, cu o infrastructura limitata, fara apa curenta sau gaze, in cea mai mare parte a tarii, iar curent electric este pe ici pe colo. In zona rurala, casele sunt din chirpici sau caramida, simple, nevaruite, acoperite cu stuf sau tabla, cu geamuri mici, aproape invizibile, si usi de multe ori din tabla si ele. Nu exista curti sau gradini, locuintele fiind uneori lipite unele de altele sau insirate pe langa drum. Magazine vezi rar si arata ca niste cutii de tabla cu de toate in ele, dar multe lucruri se vand direct pe tarabe, langa drum, sau in piete. Este o bogatie de fructe, de toate felurile, trestie de zahar, legume sau orez. Din loc in loc apare cate un magazin cu produse de lemn sau picturi, extrem de frumoase, dar teribil de scumpe daca nu te pricepi sa negociezi la sange.
Salariile sunt foarte mici, cand exista, si multi tanzanieni viseaza sa plece prin alte tari. Kenya sau Nigeria sunt doua destinatii care par sa le asigure o viata mai usoara, dar nu e usor sa pleci cand nu ai niste bani pusi deoparte.
Toti oamenii cu care am vorbit la cazari au fost insa atenti, politicosi, simpatici si curiosi. Noi ii intrebam de ale lor, ei voiau sa stie de ale noastre. Viata in Tanzania nu e usoara, dar ca de obicei oamenii gasesc solutii si se adapteaza.
Dupa cele 5 nopti in Tanzania, ne-am intors la aeroport si am pornit spre Zanzibar. Dar despre aceasta insula exotica povestesc separat.
Poze:d
 |
Ngorongoro
Comentarii
Trimiteți un comentariu