Italia, din Dolomiti in Toscana

Cui nu-i place Italia? Mă rog, probabil sunt și astfel de cazuri rare, dar pentru mine Italia, alături de Grecia, este ceva ce nu poți neiubi. Pentru cultură, pentru istorie, pentru mâncare și băutură, pentru peisaje și muzică.

În fine, long story short, că nu e despre mine aici, ci despre ea, am ajuns vara asta în Italia. Și la nord, în Dolomiti, și mai spre centru, în Toscana. Între ele două zone, complet diferite, sunt vreo 4-5 ore de mers cu mașina așa că ele pot fi cuplate destul de ușor într-o vacanță.

Planul inițial era să mergem doar în Dolomiti, cu prietenii noștri, dar apoi m-am gândit eu că am putea extinde cu încă vreo 4-5 zile și să ne odihnim puțin între vii după traseele la munte. În final, aș mai fi stat vreo 2 zile să zac la piscina de la ferma noastră izolată de lume, dar am lăsat planul ăsta pe altă vară.

Dolomiti

Dolomiti sunt niște munți absolut spectaculoși, aflați în nordul Italiei, o minune de zonă pentru schi, dar și pentru trasee de vară. Există poteci pentru toată lumea, de la plimbări lejere până la escaladă și alpinism, așa că nu te poți plictisi aici. Singura problemă este că pe traseele cele mai lăudate este și foarte multă lume. Dar asta e, și noi tot turiști ca ei suntem.

Când am ajuns aici am avut în cap două trasee: Tre Cime di Lavaredo și punctul de belvedere Misurina. Ambele au ca punct de pornire cabana Rifugio Auronzo, unde, din 2025, trebuie rezervate în prealabil locuri în parcare. Prețul este de 40 de euro pe zi și iti alegi ora de sosire. La refugiu se ajunge cu orice mașină (nu e refugiu d-ăla cocoțat pe munte ca în Bucegi), pe un drum asfaltat ce trece pe lângă Lacul Misurina. De la lac până la parcarea de la cabană sunt vreo 5-6 km.

Pentru că ambele trasee pornesc din același loc sunt unii care le fac în aceeași zi, mai ales că la punctul de belvedere se ajunge în vreo 30-40 de minute.

Noi însă am ales să le facem în 2 zile, ca să ne lălăim pe trasee și să ne bucurăm de peisaje. Care peisaje sunt cu adevărat spectaculoase. Ca o mențiune, traseele sunt ușurele, cu 1-2 zone de urcare mai susținute, dar scurte, însă sunt complet expuse, așa că ori te bate soarele non stop în cap, ori, dacă e vreme rea, devine chiar periculos.

Tre Cime

Este un traseu circuit, care durează vreo 4 ore cu totul, plus pauze de poze și pe la una din cele 3 cabane întâlnite în cale. Cea mai solicitantă zonă este spre final, înainte de a ajunge la Refugiul Langalm, când întâi cobori vitejește într-o vale doar pentru a o urca apoi la fel de vitejește pe partea opusă. Cu totul cred că partea de urcare a durat vreo 15-20 de minute, dar am cam scos limba până sus. În rest, traseul alternează mersul drept, cu coborâri și urcări aproape de nesimțit.

Mai e o mică urcare înainte de Riffugio Locatelli, dar în vreo 5 minute scapi de ea și poți să bei o bere rece la cabană. Traseul este unul dintre cele mai populare din Dolomiti, dacă nu cel mai popular, așa că se merge aproape în coloană, iar la cabană e mereu coadă la toaletă..Asta ca să se știe și dezavantajele.

(sursa: https://www.earthtrekkers.com/) 

Misurina viewpoint

Este un punct de belvedere situat la 30-40 de minute de Rifugio Auronzo. Locul este cu adevărat spectaculos, ceea ce face ca accesul la el să se facă după ce stai nițel la coadă. Vreo oră...Asta vara, în august, că presupun că în extra sezon nu e așa aglomerat. La coadă a fost amuzant, am râs cu niște olandezi, am făcut mișto de obsesia oamenilor de a-și face 100 de selfiuri în căutarea unghiului perfect și am contemplat ideea de a renunța, dar am rezistat. Evident că poți face poze și înainte de locul propriu-zis, dar traseul e așa scurt că nu e o problemă dacă o lălăi o vreme la coadă, ca să umpli ziua.

Ca idee, poteca aceasta continuă și după punctul lăudat și după vreo 300-400 de metri e alt punct de belvedere destul de similar. Accesul aici e însă puțin mai periculos, căci e o zonă de pietriș și poteca nu bine întreținută..Noi am mers totuși, cu grijă, ajutați și de niște corzi prinse pe perete, dar trebuie atenție mare.

Poteca spre punctul de belvedere 2

Toscana

Înainte de Toscana, am făcut un popas în Bologna, un oraș care nouă ne place de fiecare dată când îl vedem, cu un amestec foarte mișto de vibe studențesc și târg medieval.

Alt popas de o zi a fost în Florența, să vedem Galeriile Uffizi, un muzeu pe care l-am ratat în vizitele anterioare. Florența e ...Florența. Frumoasă tare, dar extrem de fierbinte vara, testându-ți răbdarea la limită. Noroc cu înghețata, paharele de aperol și apusul de soare peste Ponte Vecchio, că altfel era greu de iubit orașul ăsta în august.

Am fugit apoi spre dealurile verzi ale Toscanei, cu vii și măslini, cu drumuri de piatră umbrite de chiparoși, cu orașele cocoțate pe culme și turle de biserici și vârfuri de castele vechi. Când te uiți la ea din goana mașinii, ai impresia că ești într-un tablou.

Am revăzut Pienza și Montalcino, am fugit din Siena, căci nu am găsit nici măcar un loc liber de parcare, și am descoperit Volterra, un oraș mic, extrem de frumos și foarte relaxant.

Serile le-am petrecut la ferma noastră ascunsă într-o vale împădurită, la piscină, visând la cina cu friptură de iepure sau porumbel, specialitatea casei.

Costuri pentru noi 3: 

Avion București-Bologna : 389 euro 

Mașină o săptămână : 340 euro 

Cazări: 1438 euro 

Bilete Uffizi:  64 euro 

Parcare Dolomiți:  80 euro