Gânduri la cald despre Coreea de Sud (3): Busan și Jeju

Busan este al doilea oraș ca mărime din Coreea, cu circa 3,6 milioane de locuitori, cel mai mare port al țării și, printre altele, centru de producție pentru Renaul. Așezat intr-o zonă deluroasă, Busan este împrăștiat pe văi și pante în clustere de zgârie-nori, dar are și zone importante de plajă. Tot aici este și unul dintre cele mai lungi poduri suspendate din lume și al doilea din Coreea, Gwangan Bridge (7,4 km).

Ceea ce surprinde în prima fază aici este, pe lângă dimensiunea impresionantă și numărul uriaș de clădiri înalte, care apar și dispare pe după dealuri, este combinația de stațiune de litoral, oraș industrial și zonă culturală. Busan are cartiere care se înșiră de-a lungul plajelor, altele cocoțate pe dealuri, cu aspect mai degrabă muncitoresc, micul cartier Gamcheon Culture Village, la care ajungi după vreo 30 de stații cu autobuzul, portul cu piața de pește, centrul agitat, cu magazine, cluburi și cafenele...Practic, o plimbare cu metroul te face să simți că ajungi în alt oraș cu totul.

Noi am ales să ne luăm cazare lângă plaja Haeundae și cred că a fost cea mai bună variantă. Zona este foarte frumoasă, cu zgârie nori spectaculoși (iar una din cele mai faine experiențe a fost să urcăm la etajul 100 al BUSAN X the SKY, un complex de 3 clădiri dintre care cea mai înaltă este hotel), o promenadă simpatică pe lângă apă, dar și o mică stradă de street food foarte animată și utilă seara.

De aici am ajuns pe jos la stația Mipo, de unde se iau faimoasele Sky Capsules, niște vagoane de 4 locuri, colorate, care te plimbă 4 km de-a lungul apei. Iar pentru restul vizitelor, am folosit metroul și autobuzele, Busan având un sistem de transport în comun extrem de bine punct la punct.

Side note, în Coreea e neapărat nevoie de o cartelă de transport separată, încărcată la orice supermarket, care poate fi folosită peste tot.

Ce am văzut și ne-a plăcut în Busan: 

Plaja Haeundae - unde am și stat. Este o zonă foarte aerisită, frumoasă, animată cam toată ziua, unde poți să faci și baie, dar și să mănânci ieftin și bun. Pentru amatori, există cafenele și restaurante, dar și zonă de promenadă- Dongbaek Island coastal trail. Tot aici se află BUSAN X the SKY, o platformă observație aflată la ultimul etaj al LCT Landmark Tower, a doua clădire ca înălțime din Coreea (411.6 metri). 

Cred că cea mai bună variantă de vedea zona de litoral este excursia cu barca, din Haeundae. Noi am optat pentru ora de la apus așa că am prins niște imagini spectaculoase cu clădirile și podul. Excursia ajunge până la plaja vecină, Gwangalli, trecând pe sub faimosul pod Gwangan. Deși nu a fost ceva planificat, excursia a fost în final una dintre cele mai mișto experiențe din Busan. La fel ca urcarea la etajul 100. 

Sky Capsules - sunt niște chestiuțe turistice, dar suficient de amuzante ca să merite. Punctul de plecare pe traseu este chiar lângă Haeundae beach, la stația Mipo, iar finalul este 4 km mai încolo, la Cheongsapo, un mic sat cu port pescăresc și multe restaurante cu fructe de mare și pește. Tot de aici se poate lua un taxi până la Haedong Yonggunsa Temple, aflat la vreo 20 de minute cu mașina. Templul arată foarte bine în poze, dar este foarte aglomerat în realitate, toată zona de lângă fiind un imens bazar cu tarabe și hărmălaie. Sincer, nu aș mai face drumul până acolo...

Ca idee, prânzul din Cheongsapo a fost și cea mai scumpă masă din vacanță, undeva la 500 de lei pentru noi trei, dar a inclus o cantitate impresionantă de pește și fructe de mare, plus alte nebunii aduse de oamenii aia pe masă. 

Tot aici, am avut parte de o scenă haioasă, fiind abordați de un localnic care a vrut poză cu noi. Era foarte curios de unde venim, mirat că am ajuns acolo și voia să știe ce părere avem despre Busan. Am vorbit puțin cu el, căci omul se descurca binișor în engleză și a fost interesant să interacționăm. 

- Gamcheon Culture Village  - este un mic cartier colorat dintr-o suburbie a Busanului, cu căsuțe pictate așezate pe o pantă, pline de ateliere, magazine și cafenele. Cartierul are o istorie destul de sumbră pentru că aici s-au adăpostit refugiații în timpul Războiului din Coreea. În 2009, studenți, artiști și localnici au decorat satul în cadrul proiectului „Village Art Project”, iar de atunci localitatea a devenit o destinație pentru turiști.  Cel mai ușor, se ajunge aici cu autobuzul, dar drumul durează vreo oră, tranversând mare parte din zona de port a orașului. 

- Gwangalli beach - este a doua mare plajă din Busan, cu vedere directă la podul Gwangan, care este foarte spectaculos și pe intuneric. De-a lungul plajei este o zonă de promenadă plină de cafenele, restaurante și magazine, iar serile sunt tot felul de spectacole de lumini și drone. Ca de obicei, am mâncat și aici o friptură, pentru că este ceva de vis în Coreea și la prețuri mult sub România. 

- cartierul Seomyeon - este de fapt centrul neoficial al orașului, zonă de tranzit de colo colo, în jurul stație de metrou cu același nume. Noi am ajuns aici doar pentru vreo 2 ore și ne-am învârtit mai ales pe lângă Jeonpo Cafe Street, care era plină plină de tineri, cafenele și baruri. Presupun că sunt și ceva cluburi acolo și seara e mare petrecere, pentru că părea genul de zonă dedicată tinerilor petrecăreți. Tot aici sunt mulțimi de magazine, fiind un du-te vino permanent pe străzile adiacente. Cred că este o variantă bună de cazare în Busan pentru că metroul de aici leagă toate colțurile orașului, poate chiar mai ieftină decât pe plajă. 

-Jacalchi Fish Market - este cea mai mare piață de pește din Coreea, așezată, evident, lângă port, unde găsești orice fel de vietate marină imaginată. Pe care o poți alege și mânca acolo. Locul este pitoresc, miroase a baltă și pește, dar și ușor enervant, că toată lumea trage de tine să te așezi la masă și să faci poze. Overall, merită o vizită, legată de drumul la Gamcheon, dar nu neapărat un drum doar pentru piață. Zona arată cam ca Oborul anilor 90, dar cu pește.

Cu siguranță mai sunt multe alte locuri de văzut prin Busan, dar în cele 2 zile cât am stat aici atât am reușit să împachetăm. Locurile sunt foarte frumoase, interesante, cu o atmosferă foarte vie, mâncarea e genială, oamenii simpatici. 

Din Busan înapoi în Seul am călătorit cu un ”bullet train”, la viteze de maxim 300 km/h. Prețul a fost mai mult decât ok, cam 30 de euro de persoană și drumul a durat 2.5 ore. A fost o experiență interesantă, mai ales că am văzut și o parte importantă din zona rurală a Coreei, pe care nu o vezi altfel. Biletele pot fi luate cu o lună înainte, de pe siteul oficial. 

Insula Jeju

a fost de fapt a doua destinație pe traseu, între Seul și Busan. Mică insulă vulcanică, foarte verde și vântoasă, Jeju ne-a primit cu alertă de vânt și ne-a ținut o zi întreagă în ploaie. Chiar și așa am reușit să vizităm mare parte din ea, distanțele fiind relativ mici. Totuși, vremea neprietenoasă și limitele de viteză foarte dese ne-au mai redus din entuziasm. Jumătatea de zi cu soare ne-a  convins totuși că locurile sunt foarte frumoase aici și mă bucur că nu le-am ocolit. 

Drumul de la Seul cu avionul durează cam 1 ora și 20 de minute, și cam la fel până în Busan. 

La fel ca și alte părți din Coreea, Jeju a fost sub ocupație japoneză și a suferit destul de mult de pe urma ei, localnicii fiind activi în mișcarea de rezistență. O poveste interesantă a locului se referă la un moment din 1931 când șase femei scufundătoare de pe insulă au inițiat un protest împotriva Asociației Scufundătorilor, aflată sub control japonez. Înainte de a fi înăbușită cu brutalitate, mișcarea de protest s-a extins, ajungând să implice 17.000 de persoane. A fost cea mai amplă mișcare de protest din istoria Coreei condusă de femei și de lucrători din sectorul pescuitului  Femeile-scufundătoare, care adunau pe vremuri pești și fructe de mare, există și astăzi, ele organizând chiar un moment special pentru turiști, în fiecare zi. 

Ce am văzut și ne-a plăcut:

Songaksan Mt - este o potecă de-a lungul unui con vulcanic, pe partea de vest a insulei. Traseul durează cam 30 de minute, cu urcarea pe vârf cu tot. 

Cheonjiyeon Waterfall - este practic în orașul Seogwipo-si, aflat în sudul insulei. 

Yakcheonsa Temple

Jusangjeolli Cliff

Seongsan Sunrise Peak - este tot un con vulcanic, cu traseu amenajat cu scări până sus. Urcare nu e ușoară, mai ales pe căldură, dar nu durează mai mult de 20-30 de minute si peisajul de sus merită efortul

Seopjikoji Cape, foarte aproape de Seongsan 

Woljeongri beach și Hamdeok Beach, ambele în nordul insulei

Manjanggul Lava Cave - un tunel săpat de lavă, partea vizitabilă având cam 1.5 km