Călătoriile celor trei roșii

Nu stiu cum de am uitat pana acum sa v-0 prezint pe PisPis. E o pisica din burete, imbracata intr-un fel de prosop moale, roz. Cand doarme Andreea, doarme obligatoriu si dansa, cand se trezesc, se trezesc amandoua. Nu plecam nicaieri fara PisPis. Sufera de singuratate si miauna sfasietor daca e lasata acasa. A costat cam mult si la vremea respectiva a fost si complet nefolositoare, Andreea ignorand-o cu desavarsire. Dar de cateva luni doarme doar cu ea in brate. V-o prezentam pe cea mai mica membra a familiei: domnisoara PisPis

Ne-am intors cu o zi mai devreme din cauza de ploaie mocaneasca rece si persistenta:d. Dar cele 4 zile la munte au fost taaare frumusele. Si pentru mine, care am stat doua zile cu bunicii si pentru mami si tati care au fost pe munte. O sa va arat poze, cu mentiunea ca am fost tunsa:((. Dap, in lipsa lu mami si lu tati, pe sest, bunica m-a dus la tuns si acum arat ca un baietel. Mami a zis ca de fapt m-a ciuntit, dar eu nu stiu ce inseamna asta si sper ca e de bine.... Cat am stat la bunici, mami si tati au fost pe Transfagarasan. Au dormit o noapte la Balea Lac si au urcat pe Saua Doamnei, apoi au mers pe creasta pana pe Saua Caprei, au coborat la lacul Caprei si au revenit la Balea. Asta asa, pentru cunoscatori, ca eu nu am prea inteles ce au povestit ei:d. Si aici sunt eu luand masa la Cascada Tamina:) Mai multe poze aici

Da, plec iar. Pentru ca e cald. Pentru ca aici nu am parau sa arunc pietricele in el. Pentru ca nu gasesc conuri de brad si in parc nu mai sunt nici macar corcoduse de pigulit de pe jos. Pentru ca m-am saturat de leagane si vreau sa mai explorez putin niste poteci. Pentru ca ma supara dintii si sunt irascibila si ma enervez repede si ma ratoiesc la copii. Pentru ca vreau sa mai dau seminte la veverite si sa ma uit la pasarelele care vin sa le fure. Pentru ca am un leagan in care pot manca coacaze. Si zmeura. Pentru ca ma asteapta bunicu cu nisipul pregatit si lopatica pusa deoparte. Pentru ca mami si tati or sa ma duca sa vad alta cabana. Inca nu stiu care:d Pentru ca e inca vara Pupici si sa va jucati mult mult in lipsa mea.

Sambata am fost cu pitica la terasa, la Verde Cafe. Planuiam mai demult sa facem o incercare acolo, avand in vedere ca terasele la care mergeam de obicei nu se mai potrivesc cu statutul biped al donsoarei. Ne trebuie locuri ingradite, cu iarba, pietre de jucat, leagane, fara farfurii, pahare sau scrumiere de spart, fara cutite la indemana, fara oameni care doresc sa manance in liniste in principiu:d. Asa ca sambata ne-am imbarcat si am zis sa invadam curtea cu pisici. Si chiar am invadat-o. Cand am ajuns acolo era liniste, cativa oameni pe la mese sau lenevind in hamace. Si au intrat donsoarele. Andreea si Mariuca. Si linistea s-a spart in bucati:)). Cele mai disperate au fost matzele. Cele patrupede adica. Nu stiu de Mariuca, dar Andreea nu mai vazuse asemenea creaturi de aproape si a zis sa le studieze. Ochii, mustatile, coada...Destul de pasnic totusi, spre bucuria mea. Le-a mangaiat, le-a bagat degetele in urechi si le-a urmarit prin curte. S-a dat in leagan, a "primit" u...

Nu mi-am dorit niciodata sa plec din tara. Am plecat destul de des, in concedii sau delegatii, dar, desi eram mereu vrajita sa descopar un oras nou, sa vad cum traiesc oamenii acolo, cum vorbesc, cum se imbraca, cum se poarta, nu m-am gandit niciodata sa ma mut. Plecam mereu cu bucurie si ma intorceam cu aceeasi bucurie acasa. Acasa inseamna pentru mine locul unde imi sunt prietenii si familia. La ei ma intorceam mereu cu nerabdare. Dar de la o vreme ma bantuie tot mai des gandul ca am gresit. Ca trebuia sa ma uit mai bine in jur, sa compar cu mai multa atentie, sa ma uit la detalii si sa ma gandesc daca nu cumva, pe termen lung, ar fi mai bine "dincolo". Intr-o tara in care in afara de prieteni si familie ai parte si de respect, de curatenie, de bun-simt, de dreptate. Nimic din toate astea nu le mai vad aici. Ma lovesc tot mai des de nesimtire, de mitocanie, de mizerie, fizica si morala. De nedreptate. De minti inguste, obtuze. De renuntare si lipsa de curaj. Si imi pare rau...

Later edit: 1. A doua zi dupa ce ne-am intors in Bucuresti, matza are 38.5-6... 2. In fata blocului, un escavator marunteste si scoate niste piatra cubica, in miezul zilei... Sa fie cumva semne ca trebuie sa fugim inapoi la munte??? Avand in vedere ca Andreea a povestit deja cam ce a invatat ea la munte :d, sa va relatez pe scurt si punctul meu de vedere. Am plecat vineri seara cu ceva emotii, avand in vedere ca estimam sa ajungem la Predeal destul de aproape de ora de culcare a picei. Mi-era teama ca adoarme in masina si apoi trebuie sa ne jucam prin casa pana la miezul noptii. Dar a fost ok. Matza a dat semne de suparare abia pe la Sinaia, unde, normal, ne-am blocat in nenorocirea aia de coloana care se formeaza pana dupa Busteni. Cum am ajuns la bunici a papat nitel laptic si nani. Urmatoarele 5 zile au fost tare frumoase pentru ea, cu soare, fara canicula, plimbari prin padure si descoperiri care mai de care mai interesante. A pus de mancare la casutele din curte ale veveritelor,...

Am fost la munte aproape o saptamana. Ce racoare, ce cer albastru, ce de veverite si pasarele am vazut....Ce paraiase si conuri de brad...Despre cate pietricele am adunat nici nu va mai spun... Sa va enumar in schimb cateva lectii pe care mi le-am insusit acolo: 1. Paraiasele de munte se traverseaza pe pietre, neaparat pe jos, niciodata in brate; daca scapi de mami, traversezi singura prin apa:d Observati ca eu il conduc pe bunicul, da? 2. Coacazele se mananca direct de pe bat si fara bluzita ca pateaza 3. Locurile de joaca pentru copii mari pot fi invadate cu usurinta 4. Daca nu vrei sa te chinuiesti pe jos, ia telescaunul. Dar sus neaparat faci o poza cu muntele ca sa te poti lauda. 5. Ca sa vezi mai bine cat de adanca e apa, arunca multe pietricele in ea. De asemenea, amestecul de zmeura si coacaze este foarte gustos, mai ales dupa ce te-a indopat mami cu niste iaurt. Efectele nu le mentionam totusi aici.... Apa de rau trebuie neaparat testata, chiar daca ai pe degete ...

Plecam la munte. Diseara. Momentul e cam prost ales pentru ca probabil o sa ne intalnim pe drum cu jumatate din Bucuresti in plina migratie spre o mult sperata racoare. Dar n-avem de ales. In felul asta maine putem merge cu picea intr-o mini-excursie pe undeva. Cel mai probabil cabana Garbova:d. Net nu o sa avem asa ca vreo cinci zile o sa behai la luna si la stele si o sa ma intreb ce mai face lumea:). Da, stiu, ar trebui sa ma bucur de aer si sa ma relaxez, dar anticipez destul de multe fitze din partea picei si o cantitate impresionanta de plictiseala avand in vedere ca suntem singure (cu bunicii) si nu prea putem parasi Predealul. Sper sa fie soare si sa nu ploua. Sa manance. Sa gasim ceva de facut pe acolo, in lipsa de copii si jucarii. Pupam pe toata lumea si sa ne reauzim/vedem cu bine. PS: Blogul ramane in grija lui tati asa ca orice intrebari sau povesti sunt binevenite;p PS2: Pentru ca nu o sa fim aici sa dam live pupicii de rigoare, salutam de pe acum toate Mariile si Mariut...

http://hainedebebe.blogspot.com/ Am mai scos la vanzare trei chestii care nu mai merg la matza. O salopeta si un tricou pentru vara/toamna timpurie si o helanca. Sunt in stare buna si ne-am bucura sa le mai poarte cineva inca un pic.

Update: Am reusit! Sabotorul a fost invins. Speram sa nu se razbune prea crunt:D Diseara mergem la vaccin. Din nou. Cred ca e a cincea incercare sa scapam de Priorix. Matza nu mai are febra de duminica. Nurofen nu mai ia de luni dimineata. E ok, mananca, e vesela si doarme. NU pare sa o doara nimic sau sa aiba vreun gandac/virus/bacterie/whatever niciunde. Repet. Diseara mergem la vaccin:d. Daca apare iar ceva, in urmatoarele ore, renunt de tot la Priorix si ma declar invinsa de sabotor.