Călătoriile celor trei roșii

Declaram deschisa etapa "de ce". Repetat clar, de zeci de ori, pana la epuizarea rezervelor de imaginatie si rabdare ale adultului de fata. Fara sens uneori, fara cap si coada... ..si Alba ca Zapada a fugit in padure... De ce? Ca asa i-a zis vanatorul... De ce? Ca regina nu o iubea si nu o mai lasa sa stea in castel.. De ce? Pentru ca vroia sa stea singura in castel. Si Alba ca Zapada se duce si gaseste casuta piticilor... De ce? Pentru ca piticii aveau o casuta in padure De ce in padure? Pentru ca nu existau blocuri si nu-si luasera apartament pe credit! Pentru ca lucrau in mina si mina e in padure si asa le era mai comod..sa stea aproape de servici. Pentru ca la geamul lor vin zilnic niste animale si caprioare nu prea gasesti decat in padure. Deci de aia stau in padure. Pentru ca asa a scris nenea povestea...cu o padure in ea...De aia!

Pentru ca luni aveam o falca umflata si sunetele ieseau bizar din gura mea, mi-am dat seama ca trebuie sa inventez o activitate mai putin verbala cu Andreea. Adica nu povesti, nu scene de teatru unde trebuie sa cant si sa fiu vreun personaj antipatic. Si am facut asta: Andreea s-a distrat de minune sa amenajeze insula, sa picteze marea si sa lipeasca padurea, plaja si elefantul pe acolo. La final a aruncat o privire critica asupra creatiei si a decis ca are nevoie de putin rosu pentru ca "mami, e mai frumos asa, cu multe culori" . Am incercat sa explic ca marea e albastra, cel putin teoretic, caci pentru ea enunturile logice nu sunt mereu atat de logice pe cat imi par mie. "Nu, mami, punem si rosu"....Apoi s-a mirat la maxim ca din rosu si albastru s-a facut mov...deci tot a fost ceva educativ la final:d. Ce am folosit: un capac de la o cutie, lut pentru insula, scoici de prin casa, castane, 2 bucatele de "iarba" de la un alt joc, scobitori si stanio...

Ce mai facuram noi prin weekend.. Pai in primul rand am fost profund aculturali pentru ca mami e o gaga. A cumparat bilete la balet, dar a incurcat weekendurile, asa ca sambata la pranz ne-am dat seama ca am ratat spectaculos Visul unei Nopti de Vara...Asa ca nici Mariuca, nici Andreea, nici mamicile lor nu au mers la balet weekendul asta:( Weeelll...asta e. Am luat alte bilete, pentru sambata viitoare, la Frumoasa din Padurea Adormita. Asa ca, va rog, vineri sa-mi aduceti si mie aminte sa duc copilul la balet:d. In lipsa de cultura, am optat pentru putin sport, sambata pe soare, duminica dimineata pe o ceata uracioasa si rece. Am alergat prin parc, am cotrobait prin frunze in cautare de buburuze, am adunat bruma de pe leagane si am pus in scena povesti, caci matza e ba Alba ca Zapada, ba mai nou Scufita Rosie, iar eu si tati suntem desemnati ba Lupu, ba Vanatoru, ba Printu... Asa ca ne fugarim printre copaci, ne pitim, o mancam pe bunica, o trezim pe "Bada" cu un pupic...

Nu e vorba de tati de la noi din casa. Dansul sustine ca nu stie sa scrie decat cod, d-ala cu 0 si 1 probabil, si nu se baga la chestii siropoase. Dar povestea de mai jos cred ca i se potriveste. Si mie. Si mi se pare cea mai sincera si frumoasa marturisire a unui tata...A unui parinte de fapt. Pentru ca da, sa fii parinte e groaznic de greu, sfasietor, criminal, si atunci, de ce sa te legi la cap cand nu te doare? De ce sa renunti la o viata linistita, presarata cu vacante, weekenduri calatoare, nopti pierdute, de ce sa renunti la somn, la posibilitatea de a spune "acu plecam la mare" ? Pentru ca... "Our son is a little over two and a half years old. Now, I am the wussiest wuss to ever wuss up the joint, so take everything I'm about to say with a grain of salt – but choosing to become a parent is the hardest thing I have ever done. By far. Everything else pales in comparison. My feelings on this matter are complex. I made a graph. You know, for the chil...

Nu stiu cum, cand si de ce...dar am fost invadati de jucarii. Mici, mari, colorate, din lemn, hartie, plastic, panza, papusi, ursi, ursi, ursi, pisici, barbie, inca o barbie, bucatele de puzzle, bucatele de trenuri. Le gasesc in sertarele din bucatarie, pe dupa dulapurile din sufragerie, in noptiera mea, in baie. Camera Andreei e compusa dintr-un pat mare, o masuta, un dulap si vreo 3-4 cutii de... chestii. Plus o cutie mare care a esuat pe dulap din motive de lipsa de spatiu si atingerea unei limite a suportabilitatii de catre mine.  Asa ca m-am gandit cum sa facem sa mai eliminam din cutii. Caci evident sertarele, noptiera, spatele fotoliilor...alea vor ramane cotropite.  Si am facut o casuta. Casuta piticilor, sort of, dar denumita generic "Casuta Andreei".   Acolo si-au gasit loc carticele, puzzle-urile, animalele de plastic, vreo 2-3 papusi care dorm mereu, creioane colorate, hartie...chestii care de obicei erau peste tot. Deocamdata nevoia mea de oaresce ...

uite asta: eu o sa incerc cu prima ocazie..Bine, o varianta mai pentru novici. ( sursa )

Azi dimineata, cand am iesit din casa, mi-a mirosit a iarna. Chiar daca inca mai sunt frunze galbene prin copaci, chiar daca abia cu cateva zile in urma era soare si cald si stateam in bluza, chiar daca nu ninge. Ma, dar miroase a iarna. Deci, implicit, Mosu a inceput sigur sa bage cadourile in sac, isi lustruieste sania si le da mancare multa renilor, sa fie puternici. Sigur zanele scutura din baghete pe undeva si se pregatesc sa ne aduca rochita rosie de petrecere. Sigur sigur la mare departare de noi se pune la cale venirea zapezii. Asa ca am facut Lista. Cu ce vreau sa fac pentru sarbatori: -sa pictam felicitari in trei - sa ii scriem Mosului -sa ambalam cadourile in hartie colorata si sa le legam funde -sa facem ornamente de pom pentru prieteni - sa facem treaba cu ghetutele curate pentru Mos Nicolae Astea, impreuna cu matza, clar. Colinde deja stim. Toti trei. Asa ca, daca ma gandesc bine, am putea sa mergem si la colindat:) Si stim si ce cadouri vrem de la Mos. U...

Din seria "cum se distreaza oamenii mari toamna".... Ca sa nu aveti impresia ca doar mami se agita prin parc cu matza...Nuu, si tati. Ba chiar tati este responsabil de anumite miscari, aruncari, ridicati, catarari la care eu nu ma bag. Desi as fi preferat sa mai ramana si azi soarele pe la noi, am zis mersi ca nu ploua inca si am iesit afara. Andreea e mai nou fascinata de frunze. Cum cad, de ce, cum fosnaie, cum poti sa le arunci, sa le aduni..in fine. De frunze. Zice ca atunci cand vor cadea toate copacii vor plange, chestie care mi s-a parut foarte adevarata. Si mie mi se pare ca fara frunze, copacii arata deprimant. Dar i-am promis ca la primavara vor creste alte frunze, verzi, anunt intampinat cu chiote de yupppyy :d. Dupa ce abia am scapat de tuse si muci, zilele trecute am avut iar emotii, dupa ce donsoara a facut febra marti seara si din nou joi, cand a chiulit de la gradi si a stat acasa. Vineri am lenevit amandoua, caci eu ma asteptam la muci si raceala in to...

Imi place parcul nostru mereu. Si vara si iarna..dar parca toamna e cel mai frumos. Cand e inca soare si cald si frunzele inca nu au cazut toate. Si te poti plimba si fosnai si alerga si totul e galben si rosu si portocaliu si inca niste sute de nuante intre. Din cand in cand facem schimb. Eu pe trotineta, ea de-a alergatu....  Putina miscare nu strica, dar nu prea ma tin mainile... Matza in "padure"... Spre casa, cu "recolta" zilnica de frunze

Azi matza implineste 2.5 ani. Mult? Putin? Enorm mi se pare mie. La fiecare prag d-asta imi aduc aminte de unde am plecat. De la 2.5 kg:)). 49 de cm. Plansete neconsolate, balutze, eruptii dentare, primele busileli, prima cadere din pat, prima raceala, zambete, timide, din coltul gurii, manute miscate haotic spre fata, primii pasi, tematori, opriti brusc de asezari zguduite in fund, creta pe astfalt, forme de nisip, intalnirea cu marea, a doua... Si asa, cu pasi mici sau mari, cu zile mai grele sau mai usoare, cu muuulte bucurii, cu surprize enorme, cu mirari uriase am ajuns aici. Ce face matza la 2 ani juma? Canta si danseaza toata ziua. Adica, de cele mai multe ori daca m-ar intreba cineva ce face Andreea intr-un anumit moment as zice...danseaza. De la prima ora a diminetii, cand ne comanda autoritar "muzica, vreau muzica" si pana seara, cand doar amenintarea cu supararea zanelor mai intrerupe topaiala pentru o baita, cantata si ea. Vorbeste, pe limba ei, pe limba noas...