Călătoriile celor trei roșii

Citeam zilele trecute o postare despre cadouri si Mosi, in special despre abundenta lor si ce poate aduce ea, urmata de o serie de comentarii nastrusnice, din care cateva nu cred ca erau scrise de parinti. Nu conteaza. Divaghez. Sa revenim. Caci pana la urma ce vreau sa zic?:D. Intrebarea mea e asta. Nu cumva, bombardati de informatii, de teorii, practici si studii, obisnuiti sa analizam totul la sange, sa impartim fiecare lucru in bucatele minuscule pe care le studiem microscopic, nu cumva ne creem niste temeri inutile, exagerate, nu cumva vedem posibile traume si drame acolo unde nu e de fapt nimic? Am fost crescuta la gramada de bunici si parinti, juma de zi cu unii, juma cu altii. Si imi dau seama ca niciunul nu si-a pus atatea probleme la lucruri banale cum fac eu cu Andreea. Bunicul mi-a citit de sute de ori  Catelusul Schiop, o poezie trista rau de tot. Stiu sigur ca plangeam cand o citea, dar asta nu l-a oprit sa mi-o mai spuna de cateva zeci de ori, la cerere sau nu. Pri...

Sunt un om obisnuit sa faca liste. Liste de cumparaturi, liste de lucruri de facut, de dat, de luat, liste de vacanta, liste cu invitati. Liste care ne fac viata mai usoara. Ne ordoneaza gandurile, caci odata ce le pui pe hartie parca devin mai clare, mai plauzibile. Dar dincolo de toate listele astea mici, exista una care imi e tare draga. Lista lucrurilor pe care le iau cu mine in 2012. Si lucrurile astea nu sunt in dulap sau in vreo cutie... Banuiesc ca ar mai fi lucruri de pus pe lista. Probabil imi voi aminti de ele treptat, brusc, in situatii similare. Dar daca macar astea reusesc sa le indes bine bine intr-un sertar al mintii si sa le pastrez acolo pentru anii cu vin, tot e mult. Tot bogata voi fi. In amintiri frumoase.

Aceasta minunata rima ne-a urmarit incapatanata de pe 26 decembrie, asa ca sa incheiem Craciunul veseli si odihniti:)). Pe cat de frumoase au fost zilele dinainte de Craciun, cu petreceri, vizite, pitici veseli, cadouri si colinde, pe atat de nasoale au fost cele de dupa 25. Caci pe 26 , dupa somnul de pranz, matza ne-a zambit tulbure cu un 39.2 in fundulet, urmat de alte numere apropiate in orele ce au urmat. Temperatura ba cobora vesela spre 38, ba urca vijelios spre 39.6. Momentul cel mai interesant a fost marti seara cand ceaiul de la ora 5 a fost insotit de un varf de 39.8. Eee....ce ne-am mai distrat apoi. Cu dezbracat picea in pielea goala, comprese reci pe frunte, maraieli si tinut in brate ore in sir. Caci la Andreea trecerea pragului de 39C e insotita automat de plansete tacute si cuibareli moi si fierbinti in brate la mami, de unde nu se da dusa pana cand nu coboara termometrul spre 38. Noptile, ah noptile, cu alarma de la ceas sunand tacticoasa din 3 in 3 ore ca sa pipai...

Ultimele pregatiri pentru masa de Craciun. Am avut ajutoare:d.  Andreea  si tati  Pana cand matza a decis ca trebuie sa organizeze un spectacol in bucatarie, printre picioarele mele:d. Asa ca a adus "scena", "spectatorii" si le-a dansat. Dupa dans...putina odihna.  La masa, bunicu ne-a adus artificii, sa facem stelute in mana  Care bunic se prefacuse in Mos cu o seara inainte si impartise cadouri la pitici...  O parte din cadourile Mosului: 2 truse identice de doctor pentru cele doua prietene nedespartite  Si tot de Craciun, graul nostru a adapostit o buburuza lenesa Au fost frumoase sarbatorile astea, mai calme, mai vesele, mai adevarate... Am muncit pentru ele, dar m-am bucurat de fiecare clipa si sper ca la anul sa fim cel putin la fel de bucurosi ca acum.

Lucrurile importante nu-si pierd din valoare daca le privesti cu umor ... Si aici, nu ma refer doar la Bach:d. Ce vreau in noul an? Sa nu uit ca viata e o insiruire de momente, bune si rele, pe care poti alege sa le traiesti zambind. Sa nu uit sa rad, mult si des. Inclusiv de mine.

Am supravietuit primei serbari la gradi. Tehnically la cresa. A fost frumos, emotionant, obositor, vesel, plangacios, aglomerat, topait, dansat, cantat, cu vorbe soptite si pitici mirati, cu lacrimi mici ascunse in pleoape si manute intinse spre mamici.. Andreea a fost putin speriata/mirata/nesigura la inceput, fata in fata cu masa de parinti hliziti, privind botoasa spre cei doi pitici care au inceput sa planga la intrarea in sala, stand cuminte, prea cuminte pentru ea:d, pe scaunel A soptit pe sarite poezia de deschidere, a facut o reverenta zmucita si s-a intors repede la siguranta scaunelului. Dupa primul cantecel s-a relaxat, a descoperit ca poate dansa si topai si boticul s-a latit in zambet. A fost frumos. A venit si Mosu...a  primit o Minnie in fustita de balerina, pe care a plimbat-o apoi prin ninsoare pana acasa. Ne-a aratat clar ca la "nitza" e "spatiul ei", iar noi doar niste musafiri. Ne-a aratat unde e baia, unde e sapunul si hartia, de ...

Pe la inceputul lunii noiembrie, am scris un post cu ce vreau sa fac anul asta pentru sarbatori: -sa pictam felicitari in trei - n-am facut. in schimb am cumparat felicitari de la niste copii fara auz, dornici sa stranga bani de vacanta - sa ii scriem Mosului - scrisorica e pe geam si asteapta cuminte sa o ia o zana sa o livreze destinatarului -sa ambalam cadourile in hartie colorata si sa le legam funde - hartia colorata asteapta cuminte in sertar. uff, am uitat fundele. reminder to me: sa iau funda azi! -sa facem ornamente de pom - checked:). - sa facem treaba cu ghetutele curate pentru Mos Nicolae - checked:) Eu zic ca nu am ratat multe:). Am fost cuminti (cat de cat...), harnici (foarte), veseli (zi de zi) si abia asteptam sa vina Mosul. In urma cu doua seri am impodobit si bradul, ajutata de Andreea (partial:D). A fost super extaziata de idee, a sarit ca o caprita la vederea cutiei cu globuri, le-a aruncat pe toate pe jos, a pus beteala in pom si mi-a inmanat vreo 5 globu...

Am citit zilele trecute ca in weekend s-ar intampla lucruri pe la Muzeul Satului, adica niste colinde si un targ frumos. Si pentru ca azi e soare, chiar daca are niste colti cam vanjosi de la vant, ne-am dus sa bagam si noi un ochi. Doar ca nu stiu cand s-au intamplat lucrurile frumoase la Muzeu, sigur nu azi:)). Azi era gol. Nu targ, nu colinde. Vreo 5 oameni zgribuliti si 10 pisici grase. Acu ce sa facem? Am inventat o poveste pentru Andreea, cum ca alea sunt casele piticilor din Alba ca Zapada si ne-am apucat de plimbat prin vant. Uite mami scaunelele, uite ce masuta, uite si patuturile..nebunii. Noroc ca i-a placut ideea si misuna de la o casa la alta sa vada pe geam ce e inautru. Caci, desi e weekend si na, paote mai vine vreun ametit pe acolo, casele erau cu lacate pe ele asa ca tot ce puteai face era sa le admiri de afara. Una singura era deschisa si am intrat in ea. Doar ca, oroare, Andreea a trecut cu juma de pas de sfoara care anunta ca n-ai voie in camera. Ooo..pan...

Pentru ca Mosu este foaarte batran si probabil nu mai vede asa bine ( motiv pentru care si merge si incredibil de incet), ne-am facut griji ca nu o sa vada camera Andreei, din inaltimea saniei lui, si deci va rata tocmai casa noastra si viitorul pom impodobit. Asa ca ne-am gandit sa ii usuram munca si sa ne asiguram ca vine si la noi. Am agatat beculete sclipicioase pe sus, sa vada Mosu de la distanta lumina de la geam. Si am pus de paza si cativa monstruleti, sa goneasca zmeii si balaurii ce ar putea misuna prin zona si speria renii. Asa ca seara, camera e calda si portocalie, te imbie la lene si joc linistit, cu o printesa careia nu ii ajunge o singura pelerina, ci are nevoie de 3-4...asa, ca sa fie "dragut". PS: scuzati lipsa perdelelor...este la spalat:d. Stam cu patura deocamdata...

Am tras cu ochiul la repetitiile pentru serbare la gradi.. Eu zic ca e taare dragut pe acolo:) Nu stiu exact ce se intampla pe acolo..stiu doar ca o sa se cante si o sa se danseze la greu.