Călătoriile celor trei roșii

Aseara cerul arata foarte frumos. Ne-am dus in parc cu bicla si Andreea a descoperit un nor-balaur si niste alti nori care se amestecau...   -de ce se amesteca? -pentru ca bate vantul si se misca norii si se lovesc unul de altul. Si asa se amesteca -Nu. E o zana acolo -....da? -da. e o zana si da din bagheta Si asa explicatia mea stiintifica s-a dus naibii. La un moment dat soarele a disparut dupa un nor cam negricios, foarte mare si pufos. Andreea a oprit bicicleta si si-a pus mainile in sold, ca o tzatza, dupa care a inceput brusc sa se ratoiasca spre cer -Mai, mai, m-am suparat pe tine! Pleaca imediat. Lasa soarele afara! Vreo doi batranei s-au oprit langa noi incercand sa inteleaga problema. Caci matza chiar parea sa aiba o problema majora cu bietul nor. Ii privesc zambind, dandu-le de inteles ca pot continua linistiti plimbarea, copilul e ok, doar se cearta cu un nor -mami, lasa norul in pace ca pleaca el.. - dar e d-ala negru, aduce plo...

I eri am fost la balet. Am cam chiulit de la evenimentele culturale piticesti in ultima vreme, fugarind rarele raze de soare prin parc sau pur si simplu plesnind de lene. A mea desigur, ca Andreea saraca ar merge mereu la spectacole. Uneori chiar imi zice "mami, maine mergem la spectacol" Nu conteaza care, doar sa fie ceva pe scena. Ideal ar fi niste fetite cu rochii lungi. Sau daca nu lungi, macar foarte largi. Sau cu tutu de balerine. Si asa e acceptat. Asa ca mare a fost bucuria cand am anuntat ieri dimineata ca seara, dupa gradi, mergem la balet. Aveam in plan sa mergem intai la un ceai prin Centru Vechi si apoi la sala de pe Lipscani. Dar normal ca planul meu a fost usor reorganizat de realitate cand matza a aparut in vestiar in strampi si tricou, fara chiloti ("i-a udat un pic cand a facut pishu") si fara fusta (careia i se rupsese elasticul). Logic ca tocmai ieri nu aveam nimic de schimb, nici chiloti, nici vreo alta fusta sau pantaloni....

Recunosc ca atata ploaie n-am mai intalnit de mult. Atatea zile fara soare, doar cu apa, de cand deschid geamul dimineata pana cand trag draperiile seara. Dar pana la urma e doar apa, nu? Ok, e cam prea multa, dar totusi e doar apa :d. Si ma mir cat de multi parinti stau izolati in casa, cu urechile acoperite sa nu mai auda maraielile plictisite ale celor mici, satui de arestul nedorit la domiciliu. Eu am o problema cu statul prelungit intre pereti. Ok, rezist 2-3 zile la nevoie, daca matza are febra sau bube. Dar cam asta e limita:d In rest, n-am tinut-o niciodata in casa mai mult de 3 zile legat. Cand era bebe, acopeream caruciorul cu prelata de ploaie, ma echipam cu cizme si pelerina si balauream prin parc, pe aleile pustii. Andreea dormea, destul de des, sau studia plictisita lumea uda din jur. Recunosc ca nu era prea amuzant sa stea in carucior si sa vada lumea printr-un plastic. Dar chiar si asa era o schimbare fata de acasa. Era niste aer extrem de curat...

De vreo 3-4 luni fi-mea face "dansuri populare" la gradi. Un fel de topaiala, alergatura, invarteala colectiva, care pare sa-i distreze la culme pe pitici. Efecte sincer n-am vazut:d. Adica nu o vad dansand popular cand aude muzica...A retinut doar partea cu tinutul de brat si invartitul. Si hora. Ceea ce zic eu ca e suficient. Dar ceva eforturi eu vad ca depun acolo:D Partenerul ei de dans e mereu Tudor. Un baietel super simpatic. In mod ciudat, cand o intreb cu cine danseaza la gradi imi spune mereu foarte convinsa "cu Tudor nu dansez....". Nu stiu, nu ma bag:D

Azi am luat cirese. Prima data pe anul asta. Si nu o data, ci de doua ori. Intai dimineata, sa mananc la munca, si o data seara, sa mancam in parc. N-am ajuns chiar pana in parc cu punga neatinsa. Am inceput sa ciugulim inca de pe la piata, eu si matza. Si mai luasem si niste capsuni, deci am facut un amestec:d. Anul trecut Andreea nu prea s-a omorat nici dupa cirese, nici dupa capsuni. Acum insa a mancat o punga plina, cu degete, cu gura, cu nasul, cu bluza, cu pantalonii, cu obrajii.... Si am gasit si 'cercelusi". I-am pus la urechi si a pozat mandra de ea. Apoi a vanat toti cercelusii din punga si i-a probat:d. Dupa care i-a mancat.   Alta distractie de seara a fost sa scuturam copacii de apa. -plooo!, tipa matza prin iarba. -iesi tu de acolo ca esti in tricou si te uda!, tipa mama responsabila, acoperita bine de geaca. -nu mi-e frig!, stai sa plou! -bine, creanga aia si gata! Au mai fost cateva crengi dupa. Si niste tufisuri. A ajuns acasa cu parul umed si...

In ultima vreme m-a lovit lenea. Si lipsa de timp. Dar mai ales lenea. Asa ca am cam rarit povestile de aici, daaar m-am decis sa remediez problema cat se poate de urgent:d. So, ce am mai facut noi. Am mers la primul botez la care a participat si Andreea ca invitat. Si, desi eu imi creasem scenarii apocaliptice cu matza maraind si bazaind de oboseala (caci tocmai sambata s-a decis sa doarma la pranz doar o ora:d), lucrurile au iesit foarte bine. La biserica a studiat de pe margine toata tarasenia, dar nu s-a aventurat pe langa preoti pentru ca ea are un soi de retinere fata de ei in general. Ii place sa stea la slujba, cere uneori sa itnram in biserica sa se uite pe acolo, dar nu interactioneaza cu preotii, e cam intimidata de ei...Asa ca a stat pe margine, in timp ce Sofia si alte doua fetite vesele au topait si chirait in jurul cristelnitei cu apa:d. La restaurant s-a relaxat insa. Si seara a fost cu adevarat minunata. Si pentru ea, caci picii au avut camera lor separata, cu me...

-Tati, azi nu ne-am baberit! hai sa ne baberim -Eu m-am barbierit deja mai devreme -Eu nu. Ma duc acu... PS: pentru a nu fi certata ca o las pe pice sa se joace cu lama:d, sa lamuresc poza. Nu e o lama de ras, este un stick in forma de lama. Din plastic

Stateam si ma gandeam zilele trecute, dupa ce trecusem prin toate blogurile pe care le frunzaresc cand am timp, cat de uriasa e cantitatea de informatii la care avem acces acum. Cum un click de mouse iti deschide zeci de variante, de posibilitati, de intrebari, de raspunsuri. Cum fiecare dilema are raspunsul chiar acolo, in fata ochilor. Sau mai multe raspunsuri. Si mi-am dat seama ca accesul asta facil la orice, la tot, e cu dus-intors. El te linisteste, stiind ca la nevoie gasesti un raspuns atat de usor, dar te sperie in acelasi timp, caci afli cat de multe lucruri rele, periculoase te inconjoara. Si din acest amalgam se naste teama, neincrederea in tine, in ce stii, in ce poti. Daca nu fac bine? Daca gresesc? Daca trebuia sa fac asa si n-am facut? Daca daca daca... Cred ca daca as fi citit inainte sa nasc tot ce am citit dupa as fi amanat aparitia Andreei pe termen nelimitat:d. Caci citind toate sfaturile, amenintarile, dilemele, toate regulile of...

hm...poza asta cred ca este cea mai corecta reprezentare a matzei la 3 ani. O amestecatura de idei, cuvinte, dorinte, stari, nevoi, suparari, bucurii, claie peste gramada, uneori venind parca toate deodata peste noi, alteori plutind scurt intr-o zona de acalmie. Nu e de ajuns ceva. Trebuie totul. Nu e de ajuns unu. Ci mult. Nimic nu se amana, nimic nu se uita. Nu verde sau rosu sau galben. Ci toate la un loc:)

Petrecerea de 3 ani a matzei a fost exact cum imi imaginam ca ar trebui sa fie:). Vesela, zgomotoasa, in aer liber, in picioarele goale, colorata, cu baloane de sapun si nisip si iarba, cu chiote, strigate, desene, plastilina, cu fugarit si prins, cu julituri pupacite sa treaca, cu tort plin de flori, cu rosii si branza si apa si soare. Cu barfe si glume si pauze scurte de liniste. Cu husuit copiii din bucatarie ca sa scoatem tortul. Cu manute mici care se agata de tine si iti cer "o bucatiiiicaaa de tooort. doar una mica", cand tu scoti sandvisurile:d. Cu topaieli pe saltea si alergat pe iarba. Cu degetele infipte grabit in florile mici de martipan. Cu La Multi Ani! si pupici si of...e deja ora de plecare, ce-as mai sta un pic aici pe iarba la umbra...