Călătoriile celor trei roșii

Am prins un pic de net deci bag repede niste poze. Ca idee Zakynthos e foarte frumos, dar ca sa-l savurezi cu adevarat trebuie sa te misti. Nu merge sa zaci la plaja si sa astepti sa vina peisajele la tine:d. Toate destinatiile presupun un pic de munca.Drumuri serpuitoare,in sus, spre munte, apoi coborari la fel de serpuite spre mare, golfuri mici, ascunse, cu apa turcoaz si stanci abrupte. E minunat. Dar deloc usor daca pitica anunta la fiecare curba ca ii e rau.Asta nu inseamna ca ne-am oprit....Nuuu...cCantam,inventam, strangem dintii si ajungem la destinatie. Acolo...te loveste...superbul....                         Azi am inchiriat o barca cu motor si am facut o excursie pana la pesterile Keri,niste grote de fapt sapate in stanca insulei si apoi pana la micuta insula Marathonisi, cu golfuri mici, ascunse, pesteri sapate in stanca, apa bleu si valuri mari in larg. A fost minunat. Zilele urmatoa...

Tot vacanta. Tot bine. Nu prea avem net. Spre deloc. Asa ca nu prea pot descarca poze. Trebuie sa ma credeti pe cuvant ca e cam frumos aici. Azi am facut baie intr-un golf  cu o apa asa curata ca nu parea reala. Si atat de adanca incat te bucurai ca totusi vezi fundu. Chit ca era foarte departe. Revin cu poze cat de curand. Pupici

Prima zis a fost asa. Trezirea la 4. Pornit masina la 5 juma. Oprit pe drum de circa 3 ori, o data pentru mic dejun, o data pentru pranz, ambele in niste refugii triste de pe drum din motiv de negasit benzinarie simpatica la momentul oportun :D, si o data pentru cafea, benzina si suc la OMV,inainte de a iesi din Bulgaria. 900 de km, 13 ore, din care Andreea a dormit 1:d. In rest a cantat, a vorbit, s-a uitat aproape o ora la desene pe tableta, a motait, a vorbit cu Pisi. Ca si anul trecut scurta incercare de a ne juca ceva cu carioci si hartie a dus la "mi-eeeee raaaaauuuuuu", transpirat brusc si inverzit la fata. La fel si jocurile cu puzzle de pe tableta....A fost ok doar la desene, dar nu am abuzat nici de alea ca sa nu se strice zenul.. Totusi drumul a fost super linistit si fara certuri. A fost intelegatoare ca nu putem opri des, ca avem muuult de mers si ca dupa atata drum nici macar nu ajungem la mare in prima zi:d.Asta a fost marea ei dilema, de ce i-am zis ca mer...

E vremea cireselor, a teilor, a serilor fierbinti, a inghetatei pe bat. E vrea bagajelor. A listelor:d. Citeam intamplator astazi o lista facuta de mine in vara lui 2011, cand Andreea avea 2 ani si ne pregateam de primul concediu in Grecia. De la lista facuta de mine la realitate a fost cale destul de lunga din cate imi aduc aminte pentru ca am luat mult mai multe jucarii si haine decat a fost cazul. Dar am invatat lectia anul trecut, cand am repetat acelasi drum, cu mult mai putine bagaje inutile dupa noi.. Anul asta fac din nou liste. De fapt eu as fi renuntat de tot la aceasta indeletinicire avand in vedere ca pot la fel de bine sa pun trollerul in fata dulapului si sa indes in el cat incape. Ce nu incape ramane acasa:d.    Totusi, Dan mi-a aratat dimineata lista lui. Un document ordonat si cuminte, cu strictul necesar. Si daca latura inginereasca a familiei mi-a sugerat sa fac si eu ceva similar, iata, o sa-i dovedesc ca si latura artistica este capabila de putin...

Cam asa s-a chemat serbarea noastra de sfarsit de an. A fost tare haioasa si vesela, cu cantecele amuzante,despre gaze si flori, cu Albastrita, zana Veseliei, regele Soare, Licuriciul si alte vietati minuscule. In mare cam stiam rolurile tuturor dinainte, ca Andreea ne-a recitat si cantat toata serbarea de vreo luna si ceva. Chiar si asa, desi stia bine ce urmeaza si fusese toata dimineata ciripitoare ca o randunica, cand au intrat pe scena era cam asa...  Apoi a plans pe bune, in bratele lui teacher Vero. Dupa primul cantecel supararea a trecut...  Chiar de tot... Iiar la dans a condus discret pasii, ca doar na, ea se vrea mare balerina, iar Licuriciul nu a protestat Apoi s-a invartit diafan .. Inainte de finalul zglobiu si agitat, cu manute rasucite in aer si tropait de picioruse.

Se apropie ziua cea mare. Aia cand caram cele 2000 de sacose, pungi, geamantane,  papusa, plusurile, zanele, crantanelele, apa, cafeaua, fructele, zdranganelele, ochelarii de soare, servetelele, ude, uscate, cd-urile cu muzica, cd-urile cu povesti, hartii de colorat, carioci, creioanele, evantaiul, termosul cu apa, la masina, le indesam pe toate in batrana noastra Fabia si pornim la drum.  1200 de km, 2 zile, 3 tari, 1 feribot.. pana la apa cea verde si plaja cea fierbinte unde o sa zac vreo 9 zile.  Ok, nu o sa fiu lasata sa zac prea mult, dar asta nu e o problema. Mic dejun langa valuri, baie, snorkel, plimbari cu barca, pesteri, seri cu caracatite si scoici, Mythos... Dupa doi ani in care am testat rezistenta noastra, a masinii si a Andreei la cca 800 de km, pana in Vourvourou, anul asta am zis sa ridicam un pic standardele de rabdare la 1200 de km, pana in Zakynthos. Am impartit totusi drumul in doua zile, pentru ca era imposibil de facut din prima. ...

Varianta mai putin girly:) Si varianta "fata lu tata":)

Andreea vorbeste foarte mult. Poate nu e prea evident asta cand ne intalnim cu alti oameni, dar intre noi, acasa sau pe strada, este foarte vorbitoare. De fapt nu tace decat foarte rar si faorte putin. Asa ca trebuit sa facem o regula, in care vorbeste ea,apoi eu,apoi tati, ca sa avem o sansa sa zicem si noi ceva. Nu intotdeauna momentul ei de tacere este acceptat. Uneori mai are ceva de zis...Cam mereu. SI daca nu avea ceva de zis inainte, cu siguranta inventeaza ceva pe moment. Doar ca sa nu taca:)) Am mai zis ca e in etapa "mami, te iubesc" , repetat de 100 de ori pe zi, pe ton vesel, miorlait, plangacios, agitat sau razacios... In filmuletul facut spre gradi eram deja cam la a 20 declaratie pe ziua aia. Si era abia ora 9... Si mami te iubeste, mutziii:)

Weekendul trecut a fost plin. De dimineata pana seara, in fiecare zi. Rezultatul este ca luni dimineata la munca este un cosmar:)) Dar sa vorbim mai bine despre lucruri frumoase. Cum ar fi ce am facut sambata, 1 Iunie. Stiam ca parcurile vor fi nu pline, ci ticsite, asa ca am gandit o solutie de salvare. Si pentru ca orice solutie buna trebuie sa implice cumva si ceva mancare delicioasa, am decis sa mergem pe la Simbio, cu o oprire de shopping la  Antic  Exlibris de pe Lipscani.  Din aceasta cooperare, Andreea si Mariuca s-au ales cu ceva carticele si un toast cu fructe de padure, iar mamicile au degustat un brunch delicios.  Dupa amiaza am dat o fuga la Roaba de Cultura la o intalnire cu prietenii nostri de la Dravet.  Tot acolo ne-am intalnit in fuga cu Camelia si Mihnea, dar disparitia subita a Andreei pe doua roti a scurtat rau povestile. Sper sa reusim sa ne intalnim mai pe-ndelete. De cand a ramas fara roti ajutatoare, matza pedaleaza mult prea...

Asta seara, dupa inot, am fugit direct acasa, ba prin ploaie, ba pe langa. Si daca tot ne tinea vremea blocate, am decis sa ne jucam cu figurinele noi cu indieni. Povestea despre indieni o citise deja tati cu o zi inainte asa ca eram oarecum in tema. I-am aratat pe glob unde au trait indienii, de unde au venit oamenii albi, i-am aratat in poze cam cum aratau unii si altii,am povestit despre casele lor, despre cum isi faceau haine, cum pregateau mancarea...Totul in joaca, cu cat mai multe momente de "prosteala" in care ne imaginam ca facem focul si aducem ceaunul sa facem mancare sau ca tragem cu arcul si prindem un bizon. Sau ne pregatim de lupta si dansam in jurul  focului. Pentru asa aventura era evident nevoie de recuzita, aka bentita cu pene, care nu stiu cum se chema la indieni,pe  care am bricolat-o impreuna   Si de Pisi, ca na, doar nu putea lipsi tocmai el din poveste..      La un moment dat Printesa Razboinica s-a suparat. Pazea din ca...