Despre bataie
In general sunt de parere ca lucrurile nu sunt albe sau negre, ca intre cele doua extreme exista mii de nuante. Ca intotdeauna trebuie sa privesti o situatie din toate partile pentru a o intelege cu adevarat. Ca mereu intr-o despartire sunt doi oameni implicati. In fine, vad nuante. Nu si cand e vorba de bataie. Acolo vad doar negru. Nu reusesc sa privesc decat dintr-o latura. Sunt partinitoare si am foarte putina intelegere pentru parintele sau bunicul sau bona sau strainul care bate un copil. De-a lungul ultimilor patru ani am auzit mame recunoscand senine sau profund indurerate, cu ton de regret sau resemnare, ca isi mai ating copilul din cand in cand. Nu-i spun niciodata bataie. Nu. Ii spun "il mai ating. rar, foarte rar. cand sunt obosita si cedez", "doar asa, usor, peste pampers", "nu sunt perfecta, uneori sunt obosita si urla si cedez. apoi regret"...Enunturile sunt multe, niciodata nu spun "imi bat copilul". Pentru mine insa sunt ...