Călătoriile celor trei roșii

Dupa cum ziceam in postul anterior, saptamana trecuta am evadat 3 zile pe langa lacul Vidra ca sa schiem la Transalpina Ski Resort.  Este un domeniu schiabil amenajat in ultimii doi ani, planurile acolo fiind mari. Deocamdata se poate schia pe partia principala, cu dificultate medie, la care se ajunge cu telegondola, si pe inca vreo doua mai mici, usoare, amenajate pe culme, dotate cu teleschi. Practic urci cu telegondola pana sus si de acolo iei teleschiul inca un pic. Cat am fost noi teleschiul nu mergea, din motive de oameni prea putini, asa ca am schiat pe partia mare.  Sa o iau pe bucati. Dificultate: medie. Din ce am vorbit cu oamenii mai experimentati in ale schiului partia e printre cele mai misto din tara. Pentru mine, incepatoare de 1 an, a fost mai greu la inceput. Dupa o zi insa prinsesem curaj. Deci e ok:) Accesibilitate: Dupa cum ziceam partia are telegondola, iar sus sunt amenajate niste cabanute unde se poate bea, manca si face pishu foarte civilizat ...

Prima tabara a Andreei s-a terminat vineri si a fost un succes. Desi initial ma asteptam si la momente mai dificile, cu dor de mami si tati si poate chiar lacrimi, nu a fost cazul. Copiii s-au distrat de minune si nu au avut timp de suparari:). Eram noi tare incantati de educatoarea matzei, dar acum ne e draga rau de tot pentru ca a reusit saptamana asta sa fie si organizator si educator si mamica si entertainer pentru cei cinci pitici de la grupa ei.  Singura mica emotie cu Andreea a fost miercuri, cand am aflat ca vomitase dimineata si ii era putin rau, dar dupa o tura de Debridat s-a linistit si nu au mai aparut probleme. Inteleg ca au tinut-o un pic pe mancare mai de regim zilele urmatoare, adica nu i-au dat de exemplu mamaliga cu smantana seara, ci pui cu cartofi.  In rest nicio problema.  Programul a fost plin plin. Dimineata schi, o ora jumatate, apoi pranz, joaca vreo ora, apoi iar schi de pe la 3-3 jumatate, apoi  dans/joaca/topaieli, masa de seara...

Matza e de trei zile in tabara la Azuga,unde in mod bizar exista si ceva zapada. Noi astia mari am schiat in Predeal si in Poiana, dar e putina zapada cam peste tot. Intre timp am primit poze din tabara picilor. Toate sunt bune pe acolo, cei mici se distreaza si se chinuie pe partie:d. Detalii o sa aflam vineri cand ne ducem sa o luam. Pana atunci, cateva poze:)                

Nu e usor sa fiu pe faza si sa filmez sau macar sa fac poze la toate nebuniile frumoase pe care le face Andreea. Nu apuc niciodata sa imortalizez ghidusiile ei, glumele, frazele haioase, mutritele caraghioase. Nici macar nu am inspiratia de moment sa pun pe hartie ce a zis intr-un anumit moment de ne-a facut sa radem cu pofta sau sa ne miram. Asta e...o sa ne amintim probabil pe bucati. Dar aseara am reusit sa prind cateva clipe din incercarile ei de a citi. Primele ei povesti... Evident ca nu anunta nimic ca o sa se apuce de citit, caci cu doar cateva clipe inainte escalada canapelele pe post de maimuta si proba ochelarii de schi de anul trecut:d. Si, la fel de repede cum a inceput a si incheiat, fugind grabita sa isi aduca trenuletul de jucarie si sa organizeze o cursa prin bucatarie....

Weekendul trecut ne-a dat soarele afara din casa si am migrat in parc. Pustiu, desi era cald ca primavara. Asa ca matza si-a adjudecat toate agatatorile de la locul de joaca si s-a transformat in maimuta sau circar. Depinde de viziune.... Saptamana viitoare o sa fie in tabara. Si noi intr-o binemeritata mini-vacanta la munte. Nu stiu daca vom avea unde sa schiem, dar cu siguranta o sa dorm mult si bine. Asa ca daca nu o sa pot povesti cum am coborat eu partiile ca un profesionist macar o sa pot relata ce minunat e sa zaci la soare in ianuarie....

Dupa cum stiti daca bagati ochiul pe aici din cand in cand, fii-mea este o mofturoasa cand vine vorba de mancare. Nu a excelat niciodata la acest capitol, unele dintre cele mai crunte amintiri ale mele fiind cu mesele ei in primul an de diversificare. Cosmar!  Intre timp a ajuns sa manance singura cantitati care par sa-i asigure cresterea si sanatatea, evident mai mici decat as vrea eu sa fie. Insa, diferenta majora intre mama ce sunt acum si cea care eram acu vreo 2-3 ani este ca am invatat sa nu ma mai stresez cand vine vorba de mancat. Cel mult negociez inca 4-5 linguri.. O alta diferenta majora este ca am incetat sa sper ca fii-mea va aprecia vreodata mancarurile gurmande pe care le mai incercam eu si taica-su sau ca va dori ever sa incerce ceva necunoscut. Am incercat si eu si ta-su si bunicii sa o convinga sa guste, nu o lingura, ci macar ceva similar cu degetul mic al furnicii. Inutil. Nu cunoaste, nu gusta. Nu arata a ceva ce a testat deja si stie ca ii place, nu vrea...

Exista un moment, undeva dupa 4 ani ani si inainte de 5, cand copilul incepe sa vada lumea cu alti ochi. Ceea ce inainte era feeric si fara nori deodata capata contururi neclare. Incep intrebarile, dilemele, temerile. Cand mor oamenii ce fac? Si ce fac cei care raman in urma? Si cum il baga in pamant? Si la Doamne cine se duce? Ce e aia suflet?  Ce e infinit? Nu exista monstri, dar hotii pot intra in casa? Nu mi-e teama de intuneric, dar mami nu vrei tu sa mergi in camera sa aprinzi lumina? Si asa, treptat, discutiile incep sa devina adevarate dialoguri. Nu mai esti doar tu, parintele, cel care povesteste si explica, ci si el, copilul, are pareri, replici, idei fixe.  Era o vreme, nu demult, cand gafele erau usor de mascat. Ziceai ceva gresit si treceai usor peste, caci stiai ca cel mic nu s-a prins, n-a inteles si oricum poate fi usor deraiat spre alt subiect. Acum nu mai e asa. Ceea ce spui ramane spus. E analizat, trecut prin  mintea lor mica si ciudata, si e...

Cam la ce varsta va ganditi sa lasati copilul in tabara? Mai degraba mai devreme sau mai degraba mai tarziu?  Eu imi aduc aminte cu mare placere de cele 4-5 tabere in care am fost. Din care 2-3 la Gura Diham, de ajunsesem sa stiu fiecare colt al cabanei si am evitat ani buni dupa aceea sa mai calc pe acolo.  Eram in clasa a 2-a cred cand am plecat prima data. Nu era o premiera să stau departe de ai mei, caci de pe la 3 ani am petrecut mare parte din vacantele de vara la casa bunicii de la munte. Dar era prima tabara. Si stiu sigur ca eram super emotionata si incantata si abia asteptam sa plecam, dar imi era si putin teama, niste gauri in stomac, mainile putin tremurate... Imi amintesc ca m-am distrat de minune si ca tovarasa ne ducea din cand in cand in Busteni sa vorbim cu parintii de la telefoanele de la Posta.  Tot in tabara am prins o aversiune vesnica si neclintita fata de dovlecei dupa ce am primit la masa de pranz un soi de piure din infama leguma, o f...

Revenirea din vacanta nu e niciodata usoara. Mai ales cand vacanta a fost cam scurta si ai fi vrut inca niste zile doar pentru tine. Fara treziri matinale si plecat in fuga la gradi si la munca. Vacanta noastra de iarna a inceput pe 30 decembrie, cand ne-am imbarcat cu bagaje, bagaje bagaje, tone de bagaje, in mica noastra Fabia si am pornit spre munte. Am petrecut Revelionul cu prientenii nostri, in casuta din Predeal, rasfatandu-ne cu tot felul de aperitive pregatite de noi, in tipetele neobosite ale copiilor... Fiind primul Revelion la care a participat si Andreea am avut mici emotii, gandindu-ma ca o s-o apuce somnul si maraiala inainte de 12. Rezultatul este ca aproape de ora 2, cand am trimis-o la culcare, ea inca topaia si radea ca o caprita, fara semn de somn.... Dupa somnul de pranz, asteptand sosirea prietenului ei de nebunii  Baietii s-au apucat de aperitive:d  A renuntat la pijamale si isi pregateste jucariile de petrecere  Voila! Desertul m...

Incet, cu lene si agitatie, cu somn, mult, si mancare, multa, oameni dragi, cadouri, pupici, a trecut si Craciunul 2013. Din pacate a fost un Craciun fara zapada, ceea ce pentru mine nu este varianta ideala. Din fericire am fost toti sanatosi si voiosi, am ras si am primit cadouri, semn ca am fost cuminti...Oh well, au fost si momente de cearta si scandal, inerente atunci cand se aduna oboseala si emotii, dar le-am gestionat cu experienta certurilor trecute si am iesit victoriosi:d Cea mai importanta decizie pe care am luat-o zilele acestea este sa regandesc la anul faza "uite inca un cadou de la Mos...al patrulea....pentru ca Mosu e mare plimbaret si ba vine ba pleaca la Pol....si da...de fapt vine pe 24..dar a  venit si un pic inainte....bla bla" Prea multi Mosi, prea multe cadouri venite teoretic de la el.  La anul voi aduna toate cadourile "de la Mos" si le voi pastra pentru 25 dimineata, asezate frumos sub brad. In rest vor fi eventual niste cadouri de ...