Călătoriile celor trei roșii

Zilele trecute m-a rugat o prietena sa ii dau cateva sfaturi despre cum sa aleaga un carucior de bebe, pierduta in sutele de variante si oferte, care mai de care mai scumpe si mai complicate. Rupta de realitatea bebelusiei in ultima vreme, i-am raspuns rapid in prima faza, ca noi am avut un Graco basic, de vreo 10 milioane (1000 ron:d), cu un soi de cutie pe post de landou. Cutia-landou am folosit-o cu totul vreo 3 luni pentru ca apoi am intins spatarul si am pus-o direct in carucior, dansa fiind deja mult prea agitata ca sa stea intinsa pleasca si cu ochii doar pe cer. Cat de greu poate fi sa alegi un carucior? m-am gandit eu inocent... Apoi mi-am aruncat un ochi pe oferta actuala si am inteles. E o nebunie. E mai rau ca la masina.  In primul rand, carucioarele de pana in 1000 de lei sunt doar sport, adica nu merg de la nastere. Apoi vine categoria 1000-1800 care e bogata si colorata, carucior plus scoica (eu n-am gasit in categoria asta carucior plus landou plus scoica, dar...

Weekendul asta am de gand sa fac...nimic. Adica nu curatenie, nu cumparaturi, nu alergat pe la cine stie ce ateliere si spectacole cu Andreea...nimic. Ar fi extra minunat sa pot sta in varful patului sa ma uit la Parenthood, dar cum nu e posibil o sa ma multumesc cu mai putin. Saptamanile trecute am fost intr-o mare vrie a cititului. Am citit si pe hartie si pe telefon si pe laptop. Ultima carte a fost Pazitoarea Tainei, de Kate Morton, usurica, dar catchy cumva. Inainte am citit toate cartile din seria Outlader (da, stiu, un fel de daniele steele istoric, dar hei, merg si astea din cand in cand:))    ). Inainte de astea am citit treburi mai "intelectuale":d Am o lista de vreo 3 carti pe care vrea sa le citesc, gen Solitude of Prime Numbers, am comandat Wild, sa citesc cartea inainte sa vad filmul, dar am intrat in etapa lene lene lene si mai mult de un post pe cate un blog nu am rabdare sa citesc.... Am vazut The Immitation Game si mi-a placut, desi actorul principal nu ...

Asa cum spuneam sa zic doua vorbe despre experienta noastra cu schiul. Marturisesc de la inceput ca si eu si dan suntem incepatori, e practic al doilea an in care schiem mai serios si primul in care eu cel putin nu m-am simtit complet afona:d. Andreei i-am pus prima data schiurile cand avea aproape 4 ani, dar a fost asa, de acomodare cu ideea. Monitorul o tragea, ea aluneca pe o panta aproape orizontala:d. Si cam asta a fost.  Anul trecut am zis ca e momentul sa invete mai serios si am trimis-o intr-o tabara de schi cu gradinita. Privind retroactiv, a fost o experienta buna, amuzanta si din care a ramas cu amintiri frumoase, dar de schiat a invatat prea putin atunci. I-am luat ulterior vreo 4 ore in plus cu acelasi monitor si a avansat mult mai repede. Asa ca eu as recomanda mai degraba monitor individual sau cu 3-4 copii decat tabara de schi. Dar na, poate experienta noastra nu a fost cea mai reusita la capitolul asta. Am vazut de exemplu pe partie monitori cu cardul de co...

Zilele astea suntem la schi, in Predeal. Din fericire, fata de anul trecut cand am cautat zapada pe la Voineasa caci pe Valea Prahovei era jale, acum a nins suficient si avem din belsug.  Asa ca de vreo doua zile suntem pe partie. Andreeei i-am luat un instructor cateva ore, sa-si aminteasca una alta, dar a coborat binisor si cu noi pe Cocosul. O sa povestesc intr-un post separat despre experienta noastra cu schiul si despre instructori, dar deocamdata o sa pun un filmulet cu matza. 

La fiecare final de an tragem un fel de linie imaginara si calculam plusurile si minusurile pe care le-am trait in ultimele 12 luni. E bine cand bunele sunt mai dese decat ne-bunele. Cand putem sa ne despartim de vechiul an multumindu-i pentru darnicie sau macar zambindu-i cu intelegere pentru ca a facut si el ce a putut. Daca suntem impreuna si sanatosi, il putem imbratisa recunoscatori si sa ne despartim prieteni. 2014 nu a fost un an usor, dar Slava Domnului nu ne putem plange ca nu am fost sanatosi si veseli, ca nu am calatorit, chiar daca mai putin decat alta data, ca nu ne-am distrat si am avut prietenii si familia alaturi. A fost un an cu suisuri si coborasuri, cu momente mai neclare, dar si cu multe lucruri frumoase in el.  Ce va aduce 2015 nu stiu. Sper ca la final ii vom putea zambi prieteneste:). Deocamdata imi doresc sa fim sanatosi, sa avem cat sa ne ajunga si inca un pic, sa calatorim mai mult, sa zambesc mai des la munca, sa ii putem oferi matzei in continuar...

In ultimele zile facem cam nimic. Lenevim. Dimineata unii la cafea, unii la lapte si desene. Apoi unii se uita la seriale sau citesc, altii se baga la un puzzle sau niste picturi. Si se face pranz, cand ne adunam de pe unde lenevim ca sa mancam. Si dormim un pic si iar o luam de la capat, cu foarte mici variatii de program:d.  Am petrecut ziua de Craciun cu bunicii si matusa Cristina cu Dragos. Dupa vreo doua zile am adunat gasca mare de prieteni la noi si am stat la povesti pana noaptea tarziu. Andreea a fost fascinata de ideea ca s-a culcat aproape de miezul noptii si abia asteapta Revelionul ca sa treaca si pragul ala:d Am bifat in alta seara si targul de Craciun de la Universitate, dar, dupa ce am dat o tura de tarabe si o tura de carusel (o tristete mega scumpa, dar na, promisesem copilului...), am fugit spre zone mai calde. Cu ceva ceai si prajituri cu ciocolata.  Aici am marcat inceputul ninsorii. Ca dupa poza asta tot ninge de vreo 2 zile:)) Acum la ...

Anul acesta, ca si anii trecuti, am optat pentru un brad natural. Am o mare problema cu brazii de plastic, indiferent cat de eco si friendly sunt. Pana la urma sunt o chestie de plastic pe care atarnam zdranganele. Cumva nu reusesc sa scap de ideea de fake si kitsch. Call me a snob:) Asa ca am luat un brad. Mai micut decat cel de anul trecut, dar stufos si foarte cochet. De decorat s-a ocupat in special Andreea, eu fiind responsabila cu pozele, luminitele si beteala. Mai ales cu poz ele . 

In fiecare an, de vreo 4 ani deja, sarbatorile de iarna incep pentru noi cu petrecerea de la Mari. Cam mereu organizata in jur de 20-21 decembrie, ea reuseste sa adune oameni dragi, bunatati pe masa si multe, dar foarte multe rasete.  Traditia noastra a inceput in 2011, cand copii din gasca vesela, formata practic pe aleile parcului si pastrata apoi cu multe intalniri si discutii si bucurii comune, cu sfaturi pentru boli si nemultumiri pe diverse teme, cu intrebari si obstacole depasite impreuna, ei bine, picii astia aveau cam 2 ani. Ne-am dat seama atunci ca dupa toate experientele prin care trecusem, toate noptile nedormite, toate verile toropite prin parc, toate telefoanele si mailurile schimbate intre noi, nu putem sa nu marcam cumva si Craciunul impreuna. Si asa a aparut traditia petrecerii de la Mari, mama Mariucai.  Anul acesta ne-am intalnit din nou, cea mai mare parte a gastii. Unii au plecat pe alte meleaguri, altii s-au indepartat un pic, altii ni s-au alatura...

In ultima vreme ma simt tot mai des ca un jongleur, cu mingiute mici si mari aruncate alandala, pe care apoi incerc sa le prind. Zilele par scurte si noptile si mai si.  Fac liste si planuri de cumparaturi. Pe care le schimb de zeci de ori ajustand dorinte si bugete. Alergam la munca, alergam la gradi, alergam de la gradi la inot, de la gradi la pictura, de la gradi la serbare. Alergam la balet si apoi la bunici si intre ele cautam timp sa respiram un pic aer cu soare afara. Cautam cipici albi pentru ca cei aurii nu sunt buni la serbare. Cautam ciorapi si plasa de coc. In fiecare zi, alt saculet, alte hainute, alte evenimente. Facem planuri si invitatii de craciun , ne gandim la meniuri si organizam din nou orele si bugetele. Meniu pentru bunici, meniu pentru prieteni, meniu pentru masa de seara de azi, de maine... Si intre toate astea avem mare grija sa nu racim caci atunci ar fi deja un program apoteotic:))  Dar mai e un pic. Si ne asezam frumos langa brad si ne ...

Azi dimineata am fost impreuna cu Andreea la Craiasa Zapezii , un spectacol jucat de actorii de la Teatrul Ion Creanga, dar gazduit de Teatrul Excelsior.  Noi am mai vazut la un moment un spectacol de balet cu aceeasi tema, dar mie mi-a placut mai mult ce am vazut astazi. Punerea in scena mi s-a parut foarte creativa, dinamica si foarte colorata. Actorii au jucat frumos, inspirat si au reusit sa prinda copiii din sala in atmosfera.  Parerea mea este ca piesa este potrivita pentru copii de pe la 6-7 ani in sus, dar si cei mai mici pot fi prinsi de subiect. Cred ca ajuta mult si daca sunt familiarizati cu subiectul si daca au suficienta rabdare sa reziste toata piesa. Dupa mine, singurul punct mai sensibil ar fi durata, pentru ca, cele doua ore, chiar si cu pauza la mijloc, sunt greu de digerat la anumite varste. In plus, noi am avut locuri la balcon, unde la un moment dat se facuse irespirabil de cald asa ca a inceput oarece foiala si nemultumiri... In rest, fii-mea a s...