Călătoriile celor trei roșii

Scoala a inceput de doua saptamani, circa, asa ca am intrat intr-o rutina. Am ordonat frumos pe tabla din bucatarie programul pe zile, cand are engleza, cand inot, cand FTK. Cand nimic.  Pe frigider am lipit orarul colorat si am notat zilele cand se duce in trening, ziua cand duce pensule si acuarele si ziua cand duce plastilina. Si zilele cand se duce doar pe ea. Am umplut frigiderul cu cascaval, sunca, unt, branza, fructe, dulapul cu miere si unt de arahide, pentru pachetel. Iar dimineata, dupa primele 5 guri de cafea, cand reusesc sa deschid si al doilea ochi, ma apuc sa pregatesc ceva gen mic dejun... Am bifat si prima tuse, tratata rapid de data asta.  In prima saptamana inca incurcam orarul si am trimis-o fara plastilina. Si cu acuarele cand nu era nevoie de ele...Si fara trening la ora de sport... In a doua saptamana am invatat. Si am rezolvat si cu ora de religie, la care nu va participa.  Am bifat si prima sedinta cu parintii, plus discutii intermin...

Cam asa. cat de des se poate. cam la orice ora....

Prima sedinta este mereu o experienta. Buna sau rea. Este ca atunci cand te duci la un interviu de angajare si evaluezi ceilalti candidati. Sau ca atunci cand te duci la prima intalnire si incerci sa iti dai seama daca o sa mearga sau nu. In fine, e o chestie. M-am dus acolo plina de curiozitate si am plecat cu dureri de cap. Si cu sentimentul ca problema e la mine, eu nu sunt adaptata la mediu, la sistem, eu sunt din alta lume. O lume in care nu conteaza culoarea treningului, in care e penibil sa discuti juma de ora despre servetele si sapun, in care obsesia detaliilor lipseste. -La iarna, fetele pot veni in blugi? - Da. -Negri sau albastri? ..... Nu am la mine intrebarile astea. Chiar conteaza? Culoarea blugilor? A caietelor? Sa aiba toti biblioraft de aceeasi culoare? Dar de ce nu discutam despre lectii? Despre cum vrea doamna sa faca disciplina cu 33 de copii? Despre cum le va acorda timp si atentie fiecaruia? Despre pauze? sau lipsa lor?... In gradi, stiam ca oricand ar f...

Prima zi de scoala e deja la timpul trecut. Inca ne e greu sa credem, inca plutim cumva pe deasupra realitatii ca am ajuns aici, ca avem planuri de facut, lucruri de decis, alegeri de discutat... Dovada ca, dincolo de agitatia cu "hai sa luam si noi niste haine sa mearga de uniforma", prima zi ne-a prins total nepregatiti. Ghiozdan nu am luat, pentru ca imi imaginam ca in clasa zero o sa fie inca ok cel de la gradi...Creioane colorate si carioci nici atat, bazandu-ma pe tonele pe care le are prin sertare acasa.. Planurile privind ce ii dau la pachet s-au oprit la un fruct si a....un baton de cereale Fitness?... Si apoi a venit ziua de luni. Cand ne-am bucurat ca luasem totusi flori de duminica seara, impinsi de la spate de bunica, mai cunoscatoare in ale scolii.. Dupa ce am supravietuit vesnicului discurs inutil de la careu, puhoiului de parinti si bunici care se imbranceau ametiti de colo colo si alergaturii pe culoare, unde e B? undeee e Pregatitoare B?? pentru ca p...

Am ajuns la Copenhaga dintr-un impuls de moment. Nu era pe lista neaparat. Apoi, intr-o zi, am vazut o oferta la Wizz Air, doua bilete la pret de unu daca cumparam pe loc. Ne-am uitat in lista de destinatii posibile si nu era nimic sa ne sara in ochi, ba le vazusem, ba nu le doream neaparat atunci...Apoi am zarit Malmo si stiam ca de acolo putem ajunge la Copenhaga usor. Pai hai, am zis..Si uite asa, vreo 2 luni mai tarziu am ajuns in Danemarca pentru trei zile.  Fara matza, caci ne doream o iesire cu multa plimbare, cu mancat ciudat seara tarziu si mult biciclat. Ceea ce am si facut... Copenhaga este un oras foarte frumos, cu case colorate pe maluri de canale, cu multe muuulte locuri de mancat si baut, cu benzi de biciclete peste peste tot, cu Tesla si barci pe care oamenii se aduna si beau bere...Cu vreme schimbatoare, cu soare si ploaie una dupa alta, cu vant si frig, cu pauze de bronzat pe pontoane de lemn..  Cu magazine scumpe si castele, cu biserici turistice si ...

Ce e o supernova? Ce e o constelatie? Ce e gaura neagra? Cum au aparut plantele? Dar semintele? Evolutia e cand mormolocilor de broaste le cresc aripi de peste? Soarele o sa fie tot mai fierbinte si o sa manance planetele din jur. Dar atunci pe Pamant oricum nu va mai fi nimeni, nu? Deci e ok... In mijlocul Pamantului e un magnet imens. Ce sunt cutremurele? Cum cresc muntii? Mami, dar de ce sunt parinti care nu-si mai iubesc copiii? De ce nu-i mai vor?.... Dileme...6,5 ani:) 

Saptamana trecuta, in lipsa de prieteni disponibili prin Bucuresti si cu un plin de vreme nasoala la pachet, am inscris matza la Fast Track Kids, modulul Constelatii. Initial, ora de incepere mi s-a parut putin aiurea, la 9 dimineata, dar avand in vedere ca este un curs care tine 3 ore pe zi x5 zile m-am gandit ca vom supravietui. Rezultatul a fost peste asteptari. Inca din prima zi, Andreea a venit acasa incantata, cu povesti despre stele si cu planuri de a construi tot felul de aparate in zilele urmatoare. Un cuvant greu de spus in entuziasmul ei l-a avut si profesorul, Adi, un tip simpatic, vesel si volubil, care i-a incantat pe copii. La finalul celor 5 zile, au lansat o racheta construita de ei din ceva ..., mi-a facut un experiment cu sapun si carton (vezi video:d) si a adus o sacosa plina de "inventii": o cometa din hartie si folie de aluminiu, un soare, un bord de racheta (facut cu suruburi adevarate si o bormasina, spre incantarea ei maxima), un astronaut, o fo...

Dupa ce am povestit despre calatoria noastra pe biciclete pe la Viscri, hai sa spun doua vorbe si despre satele din zona, asa cum le-am vazut eu in graba si fara timp de vizitat prea in detaliu.  Cel mai cunoscut dintre ele, Viscri este un sat care incearca sa pastreze aerul medieval, ajutat mult si de cetatea impunatoare din margine. Drumul din sat este neasfaltat, acoperit cu pietris, usor dificil pe alocuri. Casele sunt insirate una langa alta, cu porti mari si pereti colorati. Pe ici pe colo reusesti sa vezi curtile mari, ingrijite, cu carute si hambare de lemn. Sunt cateva care au investit masiv in ultimii ani si rezultatele se vad. Viscri 125 de exemplu, de unde am luat bicicletele, este o bijuterie, cu camere mobilate cu mult gust, pastrand caracterul traditional, cu o curte verde cu loc de luat masa la umbra, bucatarie separata, spatioasa,cu multe elemente traditionale , dar si un pic de dotari moderne pe ici pe colo.  In sat exista si un cafe-restaurant, nu mai ...

Se intampla uneori sa faci un plan, sa te documentezi temeinic zile inainte, sa faci calcule, estimari, scenarii si totusi lucrurile sa se desfasoare pana la urma complet diferit. Cam asa a fost la noi plimbarea cu bicicletele pe la Viscri. De la o tura usurica, de circa 10-15 km, am ajuns sa ne intindem pe 34 de km, majoritatea pe bicicleta, partial pe langa ea, pe asfalt, poteca si iarba, ba la deal, ba la vale, foarte putin pe drum drept. Norocul nostru a fost ca am avut destula apa la noi, ca in ultimul sat inainte de ultimii 15 km am refacut proviziile si am facut un pic de pauza, ca a fost soare si vreme buna, ca prin padure nu am dat peste niciun animal si ca Andreea a fost, dincolo de oboseala si de la un punct incolo emotii legate de eventualitatea de a ne prinde noaptea prin padure, extrem de ambitioasa, intelegatoare si puternica. La final, cand am stat sa ne gandim la ziua de sambata, concluzia a fost ceva de genul "bai, a fost foarte misto, dar cum dracu am incurcat...

 Au fost odata doi pestisori. Intr-o zi un batranel si-a pus o dorinta. "Imi doresc vasle noi". Intr-o zi un monstru a sarit din apa. Cei doi pestisori si-au folosit cornitele si au aruncat sageti in monstru.   Cei doi pesti au zis: vreau in concediu. Si-au facut bagajele si-au luat masina si au plecat. Intr-un tarziu au ajuns la o casa cu piscina. Fetita se distra in apa, baietelul se uita la camere:d ( casa cu piscina)  (fetita peste se viseaza printesa si baietelul peste cavaler:d) The End  PS: cam asta a facut Andreea saptamana trecuta la bunici...Mie mi se pare dragut..chiar daca povestea e putin neclara:)). Acasa mai avem vreo 2-3 carticele facute de ea, dar inainte nu intelesese ca o poveste are un inceput, un punct culminant, in care se intampla ceva, si o rezolvare, care duce la un final linistit. Acu pare sa fie mai clar:)