Călătoriile celor trei roșii

Ca in fiecare an, Craciunul nostru incepe cam pe 23 decembrie, cu petrecerea de la Mari. Prietena noastra draga, mamica Mariucai, prietana si mai nou colega de banca a Andreei, ne aduna in fiecare an pe toti din gasca, mici si mari, ne da de mancare, de baut, ne incita la cantat colinde si la povestit despre toate cele. De fiecare data iese o seara vesela, plina de culoare (si galagie...). Anul asta a fost la fel:) Dupa asa un inceput de sarbatori frumos am continuat cu dimineata de Craciun, cu cadouri sub brad, si masa de pranz cu bunicile si cu prieteni, apoi o tura de dezmortit prin parc. Avand in vedere vremea, era mai degraba senzatia ca suntem in duminica Pastelui decat de Craciun, dar a fost ok si asa. În a treia zi de Craciun am fugit la Sinaia, în cautarea unui petic de partie pe care sa ne dam cu schiurile. Am gasit unul, pe la 2000, ca mai jos era primăvara. Nu o sa povestesc cam cat de tampita este organizarea telescaun-telegondola-teleferic, cum stai la 3 cozi ca ...

În ultimele zile am profitat un pic de timpul (mai) liber si de tusea picei ca sa stam pe langa casa si sa bricolam diverse craciunisme. Desi nu sunt mai priceputa, imi place ca in fiecare an sa imi dau un pic interesul si sa facem impreuna ceva care sa marcheze apropierea sarbatorilor. E o traditie pe care sper sa o pastrez si in urmatorii ani, pe masura ce Andreea creste. De fapt, eu incep pregatirile cam cu o luna si mai bine inainte de decembrie, cand incep sa fac liste de cadouri si sa dau comenzi. Imi place sa aranjez lucrurile din timp, sa ma gandesc la fiecare si sa nu ma arunc neaparat la lucruri scumpe, cat simbolice.  Dupa ce am terminat cu planificarea si cumpararea cadourilor, am trecut la celelalte activitati de Craciun.  1. In premiera, am facut cu Andreea turta dulce, dupa reteta asta . Eu sunt cam varza la bucatareli asa ca faptulc a iesit super buna, chiar si fara ornamente si crema deasupra, arata clar ca este o idee usor de pus in practica de oricin...

Acu niste saptamani, intr-o zi fara chef de munca, am facut o lista, incompleta, de locuri din tara pe care sa le vedem. Pe unele le stiu, pe altele nu le-am vazut niciodata. Unele merg doar de weekend, altele au nevoie de cateva zile. In weekendul acesta am reusit sa bifam unul din ele: Castelul Huniazilor sau Corvinilor, fiind cunoscut sub ambele denumiri. Ca sa evitam eventuale confuzii, e vorba de castelul de la Hunedoara. Pentru ca e destul de departe de Bucuresti, am ales sa ne cazam in Sibiu, ocazie cu care am vazut si targul de Craciun si decoratiunile de sarbatori, plus muzeul Bruckental.  Dar sa o luam pe rand. Castelul Huniazilor este o aparitie cu adevarat spectaculoasa, foarte bine conservata si in curs de reamenajare/consolidare, cu turnuri de aparare, un pod maiestuos la intrare, sali si camere de toate dimensiunile, pivnita, curte interioara, scari si scarite. Pare usor labirintic, cu tot felul de pasaje si tuneluri, scari si turnuri care trec dintr-o parte ...

PS: Ziua Romaniei pentru noi a fost in parc si la targul de la Universitate. Unde nu am pozat nimic din motive de aglomeratie si cautare rapida a iesirii...In rest, soare, frumos, parcul gol. Am avut si noroc ca sa vedem avioanele de la parada cu o zi inainte, la repetitii:d 

De vreo luna a inceput nebunia cadourilor. Nu alea magice, de Craciun, nu cele cu simbol, cu dragoste, cu imaginatie. Nope. Nebunia cadourilor pentru profesori. Incet, au aparut intrebarile, aluziile, propunerile. ”Trebuie sa luam pentru doamna, dar si pentru ceilalti profesori. Si pentru doamna directoare”..Dupa un schimb de opinii pro si contra, situatia a ramas neclara, impartita intre cei care vor sa dea mult, sa se simta, ca na, e totusi Craciun, si cei care ar da, dar mai putin, mai degraba simbolic, poate deloc....Asa ca a ramas in pom. Fiecare cum il taie capul, ceea ce va duce probabil la diferente uriase intre cadourile cu care se vor insira parintii la doamna... Si abia terminasem discutiile la scoala, ca, surpriza, niste parinti de la cursurile de engleza, private, s-au gandit ca e dragut sa ii luam lui teacher ceva...Super, zic, pai hai! o felicitare, semnata de copii? Un glob misto? Ceva ornamente de craciun? Nuuuu....ceva mai....scump....50 de lei de copil ar fi bine...

Au trecut trei luni de cand a inceput scoala. Si pentru Andreea, dar si pentru noi. Acum dimineata incepe mult mai devreme, pe la 6.30-7. Seara o culcam pe la 8-8.30, iar pe la 9.30-10 picam si noi. Inainte de scoala nu aveam treaba cu micul dejun. Ea manca la gradi, noi pe la pranz. Acum trebuie sa clocesc idei la 7 dimineata, o ora la care eu depun eforturi majore sa tin ochii deschisi. Si trebuie sa clocesc chiar doua idei, una pentru acasa, una pentru la scoala. Acasa inseamna smoothie sau clatita rapida sau sandvis sau cereale cu ceva. La scoala inseamna sandvis si fruct. Cam asa e cu diminetile.  La scoala e bine, lectii usurele, teme putine. Doamna e draguta, ne place de ea. Si Andreei. E ca o bunicuta asa, blanda, dar ferma. Pana acum i-a pedepsit o singura data: nu au mai facut ora de pictura. Pentru ca au fost galagiosi si nu au ascultat-o. Doamna de engleza insa nu e asa ok. Cam tipă. Cam des. Cica la ultima ora i-a pus sa stea cu capul pe banca pentru ca deranja...

Am citit zilele acestea foarte multe postari despre schimbare si nevoia de schimbare. Mai ales in noi. De acord. Nu putem cere schimbari la nivel inalt, daca noi, in viata de zi cu zi continuam sa ciupim pe ici pe colo legea, sa indesam bani prin buzunare, sa incalcam 2-3 reguli pe care le consideram neimportante. Daca vom reusi sa ne comportam civilizat in micul nostru univers, atunci, in timp, impactul se va vedea peste tot. Pentru ca vom creste o generatie de oameni care nu vor avea spaga, marlania si micile furaciuni in sange, nu vor accepta sa fie mintiti si ignorati, nu vor tolera incompetenta si nesimtirea cu usurinta cu care o facem noi.  Atunci cand lucruri banale pe care nu le facem acum vor fi norma de viata a majoritatii, abia atunci vom putea spune ca sunt sanse sa schimbam lucrurile la nivel macro. Sa incepem sa nu mai: - aruncam gunoaie pe jos - traversam pe rosu - mergem fara centura - facem pisu la copac  - jgnim si lovim copii - intoarcem c...

Cand ramai putin fara cuvinte, cand ai vrea sa strigi si nu stii ce, cand simti ca esti prea trist, prea revoltat, prea dezamagit, prea resemnat, e bine sa faci un pas in spate si sa privesti in jur. Si iti dai seama ca cel mai bun si mai corect lucru pe care il poti face e sa traiesti. Frumos, cinstit, din toata inima, cu tot sufletul, imbratisand cu ambele brate fiecare zi, razand la fiecare gluma, plangand fara teama si facand mereu, cu pasiune, ceea ce iti place.  

Era o vreme, mai demult, cand traiam asteptand diverse. Vacanta, o iesire in club, un weekend la mare, o excursie pe munte, sa treaca tezele, sa treaca examenele, sa treaca perioada cu multe teme, sa treaca si luna asta...Si fara sa stiu ratam de fapt zile si saptamani si momente. Viata trecea pe langa mine in timp ce eu asteptam sa se intample lucruri, sa treaca ceva, sa vina ziua cand... Acum am alta strategie:d. Acum traiesc fiecare zi. Am grija sa trec prin ea simtind si vazand. Aparitia Andreei a ajutat mult, felul ei de a se bucura de nimicuri, de a rade zgomotos la orice trasnaie, de a se entuziasma pentru ca un nor arata ca un dinozaur sau pentru ca "cimentul" facut din nisip rezista.  Atunci cand zambesc prea putin, cand ma vede prea serioasa, imi atrage atentia, imi ia fata in maini si imi trage de colturile gurii pana zambesc. Evident ca nu mereu am chef, de multe ori sunt franta, de multe ori vreau doar sa dorm, dar, de alte multe ori imi dau seama ca de fap...

Ora de religie se dovedeste cel mai dezbatut, discutat, urat, iubit, analizat subiect legat de scoala. Ceea ce din start este o tampenie. In loc sa vorbim de programa (invechita), metoda de predare (tributara programei invechite si aglomerate), materii (sau mai bine zis lipsa materiilor utile, actuale, interesante), numarul de copii din clasa (si cum poate un invatator cunoaste, intelege, urmari 30 si de copii..), dotarile (lipsa sau platite de parinti desi invatamantul e teoretic gratis), noi trebuie sa ne concentram energia pe religie.  Pentru ca religia este optionala (dar inca exista profesori care sustin ca nu, e obligatorie).  Pentru ca religia este singurul optional propus copiilor, cel putin la clasa zero. Pentru ca, desi este optionala, cei care nu vor au prea rar alternative bune si prea des alternative proaste. Pentru ca religia predata in scoli nu are decat foarte putin de-a face cu predarea moralitatii, bunatatii si tolerantei si foarte mult de-a face cu...