Călătoriile celor trei roșii

Un proiect stiintific evident :D. I-am propus ideea Andreei si a ales repede o tema. Universul. Dupa care si-a dat seama ca nu intelege ce vreau de la ea de fapt:)). Fiind prima activitate de acest gen, am cautat niste modele pe net, ca sa vada cum fac astfel de proiecte copiii din alte tari si am stat apoi pe langa ea pana cand a prins ideea. Planul de a face astfel de mici lucrari il aveam mai demult, inspirata de felul in care se face invatamant prin alte meleaguri. Am asteptat insa sa fie destul de mare ca sa aiba deja o parte din cunostiinte, sa stie sa caute si sa poata citi. Mi se pare mai usor sa facem astfel de lucruri acum pentru ca eu doar indrum, iar ea face cea mai mare parte din munca. Dar sa explic mai clar. Scopul nu este neaparat sa invete lucruri multe noi, ci sa invete sa caute raspunsuri si sa le structureze pe hartie. Tema a ales-o ea. Eu am gandit intrebarile. Ea a cautat raspunsurile si le-a scris, apoi a completat eventual cu un desen. I-am explicat ca...

Ieri, prima zi de iarna din sezon, a fost cam asa.. Cu fructe de vara la micul dejun Lalait la desene, lego and other stuff.. Iesit la scos masina de sub nameti. Degeaba, just for fun Mers in parc sa vedem daca sunt poteci  Testat leagane, testat zapada, testat iar leagane... Mancat paste cu ceva bun, incercat un somn de dupa-masa, ratat, citit carte, facut lego, jucat sah... Am plecat apoi in oras, sa testam o carciuma. Alt Shift. Am testat...mai testam si altele:d Sau ramanem la Simbio, care nu ne-a suparat inca niciodata A fost o prima zi de iarna frumoasa, cu mult alb si frig si ud si ”nu mai manca atata zapada ca te apuca gatul” si ”mami, se topeste in gura..” si ”ce distractie a fost azi..” si ”sa mai facem o zi d-asta!” Intre picaturi si fulgi si haine, am mai organizat un pic vacanta de vara, macar o bucatica mica din ea...

Deci am un mic update la ce povesteam despre cum gestionam noi, sau mai bine zis incercam sa gestionam raul de masina al Andreei. Noi fiind mari amatori de plimbari, lungi sau scurte.  Dupa cum spuneam atunci mari solutii nu am gasit...lucrurile s-au ameliorat in timp. Uneori are drumuri usoare, fara nicio problema, si brusc la urmatoarea deplasare face urat de tot...Din ce am vazut nu conteaza doar daca sunt sau nu serpentine, ci si viteza, numarul de giratorii, numarul de opriri/plecari de pe loc, temperatura... Noi am luat situatia ca atare si ne descurcam cum putem, cu pauze, servetele, mancat mai lejer, acceptat tzancanele si sticksulete la drum, compromisuri.  Dar, recent, am descoperit intamplator niste pastile care merg de la 6 ani in sus. Se cheama Emetix. (nu este un post publicitar!). Am auzit reclama la radio, in masina, si am decis sa incercam. Am bifat pana acum doar 2 drumuri ”sub influenta” pastilutei asa ca nu stiu daca ele chiar merg in orice condit...

Pentru 2016 nu imi doresc multe. Doar chestii de baza. Sa fim sanatosi, toti. Sa ramanem toti astia de acum impreuna, sa nu mai plece nimeni. Sa avem bani sa calatorim si sa facem ce ne place. Sa muncim cat sa nu cadem lati. Sa radem mult, sa citim, sa invatam.  Anul ce a trecut am invatat ca dincolo de planuri si strategii, liste si asteptari, conteaza doar azi. Ce faci azi, cu cine te vezi, cum si ce vorbesti, cat razi...In rest, se poate intampla orice. Asa ca, desi imi place sa fac planuri, legate de vacante, cursuri, carti, etc, stiu ca ele se pot sau nu intampla in realitate.  Stiu ca o cearta nu trebuie sa treaca peste zi, ca orice intrebare trebuie sa aiba raspuns, ca nicio joaca nu trebuie amanata mai mult decat e cazul, ca e bine sa faci si sa spui lucrurile acum, nu alta data... Asa ca ma bucur cat pot de ziua de azi. Incerc sa nu ma plang de frig, ci sa ma bucur de o cana de ciocolata calda..... Ceea ce va doresc si voua:) 

Ca in fiecare an, Craciunul nostru incepe cam pe 23 decembrie, cu petrecerea de la Mari. Prietena noastra draga, mamica Mariucai, prietana si mai nou colega de banca a Andreei, ne aduna in fiecare an pe toti din gasca, mici si mari, ne da de mancare, de baut, ne incita la cantat colinde si la povestit despre toate cele. De fiecare data iese o seara vesela, plina de culoare (si galagie...). Anul asta a fost la fel:) Dupa asa un inceput de sarbatori frumos am continuat cu dimineata de Craciun, cu cadouri sub brad, si masa de pranz cu bunicile si cu prieteni, apoi o tura de dezmortit prin parc. Avand in vedere vremea, era mai degraba senzatia ca suntem in duminica Pastelui decat de Craciun, dar a fost ok si asa. În a treia zi de Craciun am fugit la Sinaia, în cautarea unui petic de partie pe care sa ne dam cu schiurile. Am gasit unul, pe la 2000, ca mai jos era primăvara. Nu o sa povestesc cam cat de tampita este organizarea telescaun-telegondola-teleferic, cum stai la 3 cozi ca ...

În ultimele zile am profitat un pic de timpul (mai) liber si de tusea picei ca sa stam pe langa casa si sa bricolam diverse craciunisme. Desi nu sunt mai priceputa, imi place ca in fiecare an sa imi dau un pic interesul si sa facem impreuna ceva care sa marcheze apropierea sarbatorilor. E o traditie pe care sper sa o pastrez si in urmatorii ani, pe masura ce Andreea creste. De fapt, eu incep pregatirile cam cu o luna si mai bine inainte de decembrie, cand incep sa fac liste de cadouri si sa dau comenzi. Imi place sa aranjez lucrurile din timp, sa ma gandesc la fiecare si sa nu ma arunc neaparat la lucruri scumpe, cat simbolice.  Dupa ce am terminat cu planificarea si cumpararea cadourilor, am trecut la celelalte activitati de Craciun.  1. In premiera, am facut cu Andreea turta dulce, dupa reteta asta . Eu sunt cam varza la bucatareli asa ca faptulc a iesit super buna, chiar si fara ornamente si crema deasupra, arata clar ca este o idee usor de pus in practica de oricin...

Acu niste saptamani, intr-o zi fara chef de munca, am facut o lista, incompleta, de locuri din tara pe care sa le vedem. Pe unele le stiu, pe altele nu le-am vazut niciodata. Unele merg doar de weekend, altele au nevoie de cateva zile. In weekendul acesta am reusit sa bifam unul din ele: Castelul Huniazilor sau Corvinilor, fiind cunoscut sub ambele denumiri. Ca sa evitam eventuale confuzii, e vorba de castelul de la Hunedoara. Pentru ca e destul de departe de Bucuresti, am ales sa ne cazam in Sibiu, ocazie cu care am vazut si targul de Craciun si decoratiunile de sarbatori, plus muzeul Bruckental.  Dar sa o luam pe rand. Castelul Huniazilor este o aparitie cu adevarat spectaculoasa, foarte bine conservata si in curs de reamenajare/consolidare, cu turnuri de aparare, un pod maiestuos la intrare, sali si camere de toate dimensiunile, pivnita, curte interioara, scari si scarite. Pare usor labirintic, cu tot felul de pasaje si tuneluri, scari si turnuri care trec dintr-o parte ...

PS: Ziua Romaniei pentru noi a fost in parc si la targul de la Universitate. Unde nu am pozat nimic din motive de aglomeratie si cautare rapida a iesirii...In rest, soare, frumos, parcul gol. Am avut si noroc ca sa vedem avioanele de la parada cu o zi inainte, la repetitii:d 

De vreo luna a inceput nebunia cadourilor. Nu alea magice, de Craciun, nu cele cu simbol, cu dragoste, cu imaginatie. Nope. Nebunia cadourilor pentru profesori. Incet, au aparut intrebarile, aluziile, propunerile. ”Trebuie sa luam pentru doamna, dar si pentru ceilalti profesori. Si pentru doamna directoare”..Dupa un schimb de opinii pro si contra, situatia a ramas neclara, impartita intre cei care vor sa dea mult, sa se simta, ca na, e totusi Craciun, si cei care ar da, dar mai putin, mai degraba simbolic, poate deloc....Asa ca a ramas in pom. Fiecare cum il taie capul, ceea ce va duce probabil la diferente uriase intre cadourile cu care se vor insira parintii la doamna... Si abia terminasem discutiile la scoala, ca, surpriza, niste parinti de la cursurile de engleza, private, s-au gandit ca e dragut sa ii luam lui teacher ceva...Super, zic, pai hai! o felicitare, semnata de copii? Un glob misto? Ceva ornamente de craciun? Nuuuu....ceva mai....scump....50 de lei de copil ar fi bine...

Au trecut trei luni de cand a inceput scoala. Si pentru Andreea, dar si pentru noi. Acum dimineata incepe mult mai devreme, pe la 6.30-7. Seara o culcam pe la 8-8.30, iar pe la 9.30-10 picam si noi. Inainte de scoala nu aveam treaba cu micul dejun. Ea manca la gradi, noi pe la pranz. Acum trebuie sa clocesc idei la 7 dimineata, o ora la care eu depun eforturi majore sa tin ochii deschisi. Si trebuie sa clocesc chiar doua idei, una pentru acasa, una pentru la scoala. Acasa inseamna smoothie sau clatita rapida sau sandvis sau cereale cu ceva. La scoala inseamna sandvis si fruct. Cam asa e cu diminetile.  La scoala e bine, lectii usurele, teme putine. Doamna e draguta, ne place de ea. Si Andreei. E ca o bunicuta asa, blanda, dar ferma. Pana acum i-a pedepsit o singura data: nu au mai facut ora de pictura. Pentru ca au fost galagiosi si nu au ascultat-o. Doamna de engleza insa nu e asa ok. Cam tipă. Cam des. Cica la ultima ora i-a pus sa stea cu capul pe banca pentru ca deranja...