Călătoriile celor trei roșii

De cand a inceput scoala am intalnit tot felul de categorii de parinti. Simpatici, agitati, relaxati, ploconisti, laudarosi, implicati, neimplicati. De unii am auzit, cu altii m-am intalnit direct...Ca parinti, toti insa ne dorim cam acelasi lucru. Sa le fie bine copiilor. Doar ca unii vor sa le fie bine acum, altii se gandesc cum sa le fie bine in viitor.  Inevitabil, ca parinte, iti faci griji. Mereu. Ca e prea cald, prea frig. Ca nu mananca destul, ca nu doarme destul, ca nu ii iei destule jucarii, ca nu il duci la destule activitati, ca nu citeste ce trebuie, ca nu faci cu el destule...Mereu, indoiala, temerile, isi baga coada si ajungi sa pierzi din vedere prezentul. In loc sa te intrebi ”e fericit acum?”, incerci sa planifici ce ar trebui sa stie ca sa fie fericit mai tarziu. Te uiti in stanga, in dreapta si iti faci griji. Nu stie sa calculeze bine, o sa ia note mici, o sa pice examenele, nu o sa poata da la nush ce facultate, o sa rateze sansa la o cariera de succes. Nu...

Nu imi aduc aminte cand am inceput sa ii citesc seara Andreei, era mica mica, si planul meu era sa nu ratez nicio seara, macar o pagina. Intre timp am mai ratat niste zile, cand pica de somn, cand era prea tarziu, cand eram plecati si nu aveam carti la noi.. In mare, am reusit totusi sa ma tin de plan. Am trecut de la carticele cartonate cu poze mari si randuri putine, la povesti Disney, povesti cu caini, cu pisici, cu dinozauri, multi dinozauri,..enciclopedii, atlase, carti cu poze tot mai mici si randuri tot mai dese. Am ajuns la cititul in tandem, ea un rand, eu o pagina, ea o pagina, eu restul capitolului... Si intr-o zi, intr-o seara de ianuarie, m-am oprit si am lasat-o doar pe ea. Am cautat carti cu povesti incitante, care sa o fure, destul de mici ca sa poate fi urmarite de ea si sa nu o sperie grosimea, destul de mari ca sa inteleaga ca o carte nu trebuie terminata intr-o zi, ci poate fi reluata, reintalnita, continuata.  Intamplator, in plimbarea noastra pe la Sib...

Vacanta noastra la schi in Austria a venit si s-a dus prea prea repede pentru cat de mult ne-a placut. Sincer, am mai fi stat vreo zi doua:).  Pentru ca a fost prima vacanta la schi la mare departare am rezervat doar patru zile, in ideea ca poate Andreea nu are chef sa schieze mai mult, poate oboseste, poate e vremea nasoala. Plus doua zile pe drum la dus si intors. Dar clar de la anul o sa lungim sejurul de iarna la 5-6 zile pe schiuri pentru ca matza nu a avut nicio problema sa se dea pe partii de dimineata pana seara:)  Deci, pe scurt despre saptamana trecuta. Am fost cazati in Appartments Julia in Zell am See, un apartament cu doua dormitoare, living, bucatarie si 2 wc, foarte ok ca zona. In total, am platit 1150 de euro, doua familii, 5 nopti.  De aici, aveam acces, cu masina la 2 domenii schiabile, cel din Zell am See si cel din Kaprun. Exista si varianta de a lua un bus gratuit, dar trebuia sa mergem un pic pe jos, cu schiuri si clapari dupa noi. Asa ca...

Saptamana trecuta am inceput cu Andreea doua experimente, in paralel cu continuarea ”editarii” de enciclopedii pe care vrea sa le vanda...O sa povestesc alta data rezultatul acelui proiect:D Dar sa revin la experimente. Primul a avut ca tema : in ce conditii apare mucegaiul mai repede? Ipoteza ei a fost ca la umezeala, lucru care s-a dovedit adevarat. Cel putin in conditiile create de noi. Ideea a fost simpla. Am luat 4 felii de paine si am pus una intr-o cutie in frigider, una pe o farfurie la lumina, una intr-o punga de plastic sigilata, umezita, si una intr-un castron acoperit cu folie de aluminiu, sa fie intuneric.  Dupa 7 zile, doar in punga cu umezeala au aparut ceva semne de mucegai. La rece, in frigider, nimic. La intuneric, nimic, la lumina, nimic. Eu presupun ca de vina a fost si painea, plina de ce stiu eu ce bazaconii si conservanti.... Dar una peste alta a fost amuzant, sa studiem in fiecare zi feliile de paine si sa notam pe fisa daca s-a intamplat ceva ...

Un proiect stiintific evident :D. I-am propus ideea Andreei si a ales repede o tema. Universul. Dupa care si-a dat seama ca nu intelege ce vreau de la ea de fapt:)). Fiind prima activitate de acest gen, am cautat niste modele pe net, ca sa vada cum fac astfel de proiecte copiii din alte tari si am stat apoi pe langa ea pana cand a prins ideea. Planul de a face astfel de mici lucrari il aveam mai demult, inspirata de felul in care se face invatamant prin alte meleaguri. Am asteptat insa sa fie destul de mare ca sa aiba deja o parte din cunostiinte, sa stie sa caute si sa poata citi. Mi se pare mai usor sa facem astfel de lucruri acum pentru ca eu doar indrum, iar ea face cea mai mare parte din munca. Dar sa explic mai clar. Scopul nu este neaparat sa invete lucruri multe noi, ci sa invete sa caute raspunsuri si sa le structureze pe hartie. Tema a ales-o ea. Eu am gandit intrebarile. Ea a cautat raspunsurile si le-a scris, apoi a completat eventual cu un desen. I-am explicat ca...

Ieri, prima zi de iarna din sezon, a fost cam asa.. Cu fructe de vara la micul dejun Lalait la desene, lego and other stuff.. Iesit la scos masina de sub nameti. Degeaba, just for fun Mers in parc sa vedem daca sunt poteci  Testat leagane, testat zapada, testat iar leagane... Mancat paste cu ceva bun, incercat un somn de dupa-masa, ratat, citit carte, facut lego, jucat sah... Am plecat apoi in oras, sa testam o carciuma. Alt Shift. Am testat...mai testam si altele:d Sau ramanem la Simbio, care nu ne-a suparat inca niciodata A fost o prima zi de iarna frumoasa, cu mult alb si frig si ud si ”nu mai manca atata zapada ca te apuca gatul” si ”mami, se topeste in gura..” si ”ce distractie a fost azi..” si ”sa mai facem o zi d-asta!” Intre picaturi si fulgi si haine, am mai organizat un pic vacanta de vara, macar o bucatica mica din ea...

Deci am un mic update la ce povesteam despre cum gestionam noi, sau mai bine zis incercam sa gestionam raul de masina al Andreei. Noi fiind mari amatori de plimbari, lungi sau scurte.  Dupa cum spuneam atunci mari solutii nu am gasit...lucrurile s-au ameliorat in timp. Uneori are drumuri usoare, fara nicio problema, si brusc la urmatoarea deplasare face urat de tot...Din ce am vazut nu conteaza doar daca sunt sau nu serpentine, ci si viteza, numarul de giratorii, numarul de opriri/plecari de pe loc, temperatura... Noi am luat situatia ca atare si ne descurcam cum putem, cu pauze, servetele, mancat mai lejer, acceptat tzancanele si sticksulete la drum, compromisuri.  Dar, recent, am descoperit intamplator niste pastile care merg de la 6 ani in sus. Se cheama Emetix. (nu este un post publicitar!). Am auzit reclama la radio, in masina, si am decis sa incercam. Am bifat pana acum doar 2 drumuri ”sub influenta” pastilutei asa ca nu stiu daca ele chiar merg in orice condit...

Pentru 2016 nu imi doresc multe. Doar chestii de baza. Sa fim sanatosi, toti. Sa ramanem toti astia de acum impreuna, sa nu mai plece nimeni. Sa avem bani sa calatorim si sa facem ce ne place. Sa muncim cat sa nu cadem lati. Sa radem mult, sa citim, sa invatam.  Anul ce a trecut am invatat ca dincolo de planuri si strategii, liste si asteptari, conteaza doar azi. Ce faci azi, cu cine te vezi, cum si ce vorbesti, cat razi...In rest, se poate intampla orice. Asa ca, desi imi place sa fac planuri, legate de vacante, cursuri, carti, etc, stiu ca ele se pot sau nu intampla in realitate.  Stiu ca o cearta nu trebuie sa treaca peste zi, ca orice intrebare trebuie sa aiba raspuns, ca nicio joaca nu trebuie amanata mai mult decat e cazul, ca e bine sa faci si sa spui lucrurile acum, nu alta data... Asa ca ma bucur cat pot de ziua de azi. Incerc sa nu ma plang de frig, ci sa ma bucur de o cana de ciocolata calda..... Ceea ce va doresc si voua:) 

Ca in fiecare an, Craciunul nostru incepe cam pe 23 decembrie, cu petrecerea de la Mari. Prietena noastra draga, mamica Mariucai, prietana si mai nou colega de banca a Andreei, ne aduna in fiecare an pe toti din gasca, mici si mari, ne da de mancare, de baut, ne incita la cantat colinde si la povestit despre toate cele. De fiecare data iese o seara vesela, plina de culoare (si galagie...). Anul asta a fost la fel:) Dupa asa un inceput de sarbatori frumos am continuat cu dimineata de Craciun, cu cadouri sub brad, si masa de pranz cu bunicile si cu prieteni, apoi o tura de dezmortit prin parc. Avand in vedere vremea, era mai degraba senzatia ca suntem in duminica Pastelui decat de Craciun, dar a fost ok si asa. În a treia zi de Craciun am fugit la Sinaia, în cautarea unui petic de partie pe care sa ne dam cu schiurile. Am gasit unul, pe la 2000, ca mai jos era primăvara. Nu o sa povestesc cam cat de tampita este organizarea telescaun-telegondola-teleferic, cum stai la 3 cozi ca ...

În ultimele zile am profitat un pic de timpul (mai) liber si de tusea picei ca sa stam pe langa casa si sa bricolam diverse craciunisme. Desi nu sunt mai priceputa, imi place ca in fiecare an sa imi dau un pic interesul si sa facem impreuna ceva care sa marcheze apropierea sarbatorilor. E o traditie pe care sper sa o pastrez si in urmatorii ani, pe masura ce Andreea creste. De fapt, eu incep pregatirile cam cu o luna si mai bine inainte de decembrie, cand incep sa fac liste de cadouri si sa dau comenzi. Imi place sa aranjez lucrurile din timp, sa ma gandesc la fiecare si sa nu ma arunc neaparat la lucruri scumpe, cat simbolice.  Dupa ce am terminat cu planificarea si cumpararea cadourilor, am trecut la celelalte activitati de Craciun.  1. In premiera, am facut cu Andreea turta dulce, dupa reteta asta . Eu sunt cam varza la bucatareli asa ca faptulc a iesit super buna, chiar si fara ornamente si crema deasupra, arata clar ca este o idee usor de pus in practica de oricin...