Călătoriile celor trei roșii

In ultimii ani am tot fost cu Andreea pe la diverse evenimente culturale, muzee, teatre, ateliere.  Unele au fost interesante, altele nu, unele ni s-au potrivit, altele mai putin, dar ce am apreciat intotdeauna a fost efortul unor oameni de a face lucrurile profesionist, chit ca erau pentru un copil de 2 ani sau 6 ani. Si nu am apreciat fusareala altora pe ideea ca merge si asa ca astia sunt mici si nu se prind. De exemplu, m-am enervat enorm la un spectacol de balet de la Opera Nationala la care vreo 2 balerine se chinuiau rau de tot sa isi tina echilibrul pe poante.  Si un atelier organizat de nu mai stiu cine la Muzeul Taranului unde Frozen a devenit un soi de hora stupida cu copiii din sala. Pe de alta parte, sunt doua locuri în care  am fost mereu impresionata de atentia la detalii si efortul echipei de a oferi copiilor un spectacol complet si bine realizat: Teatrul Ion Creanga si Opera Comica pentru Copii. Ultimul spectacol de la Opera Comica este Don ...

Una dintre regulile pe care le-am avut in cresterea Andreei a fost respectul. Nu am considerat niciodata ca fiind un bebe sau un omulet minuscul nu trebuie sa fie tratata cu respect. La fel cum nu am acceptat niciodata lipsa de respect din partea ei. Nu tolerez jignirile, cuvintele urate si cererile fara sens. Nu am considerat niciodata ca e amuzant sa imi zica mie sau altcuiva ”prostule”, ”uratule” sau alt epitet prietenos. I-am explicat mereu ca asa cum noi ii vorbim ei frumos, la fel trebuie sa faca si ea.  Atunci cand am invatat-o sa se poarte respectuos, am invatat-o si sa astepte respect de la altii. Sa nu accepte sa i se vorbeasca urat, sa fie lovita sau sa i se ia obiecte fara sa i se ceara voie. Si daca unele lucruri erau oarecum de inteles cand era mica, pana pe la 5 ani, dupa aceea am insistat sa nu accepte situatii de acest gen. Evident, ea fiind genul pirpirel si complet neviolenta, si-a mai si luat-o. Am invatat-o ca, desi nu e ok sa lovesti, e ok sa te aperi. B...

Sighisoara este genul de oras care, desi e mic si il cam termini de vazut intr-o zi, te incanta de fiecare data si te convinge cumva sa il revezi la niste ani. Eu si Dan am ajuns acolo prima data inainte de Andreea, dupa ce fiecare dintre noi mai vazuse zona si inainte. Dupa nasterea matzei, o vreme am taiat de pe lista vizitele prin orase, preferand sa mergem la munte sau la mare. Planul pe anul asta este sa vizitam cateva locuri din tara impreuna cu ea. Sighisoara era pe lista. Ne-a placut orasul, cu casele lui colorate si stradute pietruite, scoala din deal, scara, turnurile, ceasul cu figurine si cazarea, pe care o recomand din inima (pensiunea Citadela). Nu prea ne-a placut lipsa restaurantelor (inchise sau blocate de nunti), iar cele deschise nu m-au dat pe spate in materie de oferta... Andreei i-a placut mult, tot insista sa mai mergem. A retinut mai ales scara acoperita, scoala din deal, turnurile si povestea breslelor din Turnul cu Ceas .  A d...

De cand a inceput scoala am intalnit tot felul de categorii de parinti. Simpatici, agitati, relaxati, ploconisti, laudarosi, implicati, neimplicati. De unii am auzit, cu altii m-am intalnit direct...Ca parinti, toti insa ne dorim cam acelasi lucru. Sa le fie bine copiilor. Doar ca unii vor sa le fie bine acum, altii se gandesc cum sa le fie bine in viitor.  Inevitabil, ca parinte, iti faci griji. Mereu. Ca e prea cald, prea frig. Ca nu mananca destul, ca nu doarme destul, ca nu ii iei destule jucarii, ca nu il duci la destule activitati, ca nu citeste ce trebuie, ca nu faci cu el destule...Mereu, indoiala, temerile, isi baga coada si ajungi sa pierzi din vedere prezentul. In loc sa te intrebi ”e fericit acum?”, incerci sa planifici ce ar trebui sa stie ca sa fie fericit mai tarziu. Te uiti in stanga, in dreapta si iti faci griji. Nu stie sa calculeze bine, o sa ia note mici, o sa pice examenele, nu o sa poata da la nush ce facultate, o sa rateze sansa la o cariera de succes. Nu...

Nu imi aduc aminte cand am inceput sa ii citesc seara Andreei, era mica mica, si planul meu era sa nu ratez nicio seara, macar o pagina. Intre timp am mai ratat niste zile, cand pica de somn, cand era prea tarziu, cand eram plecati si nu aveam carti la noi.. In mare, am reusit totusi sa ma tin de plan. Am trecut de la carticele cartonate cu poze mari si randuri putine, la povesti Disney, povesti cu caini, cu pisici, cu dinozauri, multi dinozauri,..enciclopedii, atlase, carti cu poze tot mai mici si randuri tot mai dese. Am ajuns la cititul in tandem, ea un rand, eu o pagina, ea o pagina, eu restul capitolului... Si intr-o zi, intr-o seara de ianuarie, m-am oprit si am lasat-o doar pe ea. Am cautat carti cu povesti incitante, care sa o fure, destul de mici ca sa poate fi urmarite de ea si sa nu o sperie grosimea, destul de mari ca sa inteleaga ca o carte nu trebuie terminata intr-o zi, ci poate fi reluata, reintalnita, continuata.  Intamplator, in plimbarea noastra pe la Sib...

Vacanta noastra la schi in Austria a venit si s-a dus prea prea repede pentru cat de mult ne-a placut. Sincer, am mai fi stat vreo zi doua:).  Pentru ca a fost prima vacanta la schi la mare departare am rezervat doar patru zile, in ideea ca poate Andreea nu are chef sa schieze mai mult, poate oboseste, poate e vremea nasoala. Plus doua zile pe drum la dus si intors. Dar clar de la anul o sa lungim sejurul de iarna la 5-6 zile pe schiuri pentru ca matza nu a avut nicio problema sa se dea pe partii de dimineata pana seara:)  Deci, pe scurt despre saptamana trecuta. Am fost cazati in Appartments Julia in Zell am See, un apartament cu doua dormitoare, living, bucatarie si 2 wc, foarte ok ca zona. In total, am platit 1150 de euro, doua familii, 5 nopti.  De aici, aveam acces, cu masina la 2 domenii schiabile, cel din Zell am See si cel din Kaprun. Exista si varianta de a lua un bus gratuit, dar trebuia sa mergem un pic pe jos, cu schiuri si clapari dupa noi. Asa ca...

Saptamana trecuta am inceput cu Andreea doua experimente, in paralel cu continuarea ”editarii” de enciclopedii pe care vrea sa le vanda...O sa povestesc alta data rezultatul acelui proiect:D Dar sa revin la experimente. Primul a avut ca tema : in ce conditii apare mucegaiul mai repede? Ipoteza ei a fost ca la umezeala, lucru care s-a dovedit adevarat. Cel putin in conditiile create de noi. Ideea a fost simpla. Am luat 4 felii de paine si am pus una intr-o cutie in frigider, una pe o farfurie la lumina, una intr-o punga de plastic sigilata, umezita, si una intr-un castron acoperit cu folie de aluminiu, sa fie intuneric.  Dupa 7 zile, doar in punga cu umezeala au aparut ceva semne de mucegai. La rece, in frigider, nimic. La intuneric, nimic, la lumina, nimic. Eu presupun ca de vina a fost si painea, plina de ce stiu eu ce bazaconii si conservanti.... Dar una peste alta a fost amuzant, sa studiem in fiecare zi feliile de paine si sa notam pe fisa daca s-a intamplat ceva ...

Un proiect stiintific evident :D. I-am propus ideea Andreei si a ales repede o tema. Universul. Dupa care si-a dat seama ca nu intelege ce vreau de la ea de fapt:)). Fiind prima activitate de acest gen, am cautat niste modele pe net, ca sa vada cum fac astfel de proiecte copiii din alte tari si am stat apoi pe langa ea pana cand a prins ideea. Planul de a face astfel de mici lucrari il aveam mai demult, inspirata de felul in care se face invatamant prin alte meleaguri. Am asteptat insa sa fie destul de mare ca sa aiba deja o parte din cunostiinte, sa stie sa caute si sa poata citi. Mi se pare mai usor sa facem astfel de lucruri acum pentru ca eu doar indrum, iar ea face cea mai mare parte din munca. Dar sa explic mai clar. Scopul nu este neaparat sa invete lucruri multe noi, ci sa invete sa caute raspunsuri si sa le structureze pe hartie. Tema a ales-o ea. Eu am gandit intrebarile. Ea a cautat raspunsurile si le-a scris, apoi a completat eventual cu un desen. I-am explicat ca...

Ieri, prima zi de iarna din sezon, a fost cam asa.. Cu fructe de vara la micul dejun Lalait la desene, lego and other stuff.. Iesit la scos masina de sub nameti. Degeaba, just for fun Mers in parc sa vedem daca sunt poteci  Testat leagane, testat zapada, testat iar leagane... Mancat paste cu ceva bun, incercat un somn de dupa-masa, ratat, citit carte, facut lego, jucat sah... Am plecat apoi in oras, sa testam o carciuma. Alt Shift. Am testat...mai testam si altele:d Sau ramanem la Simbio, care nu ne-a suparat inca niciodata A fost o prima zi de iarna frumoasa, cu mult alb si frig si ud si ”nu mai manca atata zapada ca te apuca gatul” si ”mami, se topeste in gura..” si ”ce distractie a fost azi..” si ”sa mai facem o zi d-asta!” Intre picaturi si fulgi si haine, am mai organizat un pic vacanta de vara, macar o bucatica mica din ea...

Deci am un mic update la ce povesteam despre cum gestionam noi, sau mai bine zis incercam sa gestionam raul de masina al Andreei. Noi fiind mari amatori de plimbari, lungi sau scurte.  Dupa cum spuneam atunci mari solutii nu am gasit...lucrurile s-au ameliorat in timp. Uneori are drumuri usoare, fara nicio problema, si brusc la urmatoarea deplasare face urat de tot...Din ce am vazut nu conteaza doar daca sunt sau nu serpentine, ci si viteza, numarul de giratorii, numarul de opriri/plecari de pe loc, temperatura... Noi am luat situatia ca atare si ne descurcam cum putem, cu pauze, servetele, mancat mai lejer, acceptat tzancanele si sticksulete la drum, compromisuri.  Dar, recent, am descoperit intamplator niste pastile care merg de la 6 ani in sus. Se cheama Emetix. (nu este un post publicitar!). Am auzit reclama la radio, in masina, si am decis sa incercam. Am bifat pana acum doar 2 drumuri ”sub influenta” pastilutei asa ca nu stiu daca ele chiar merg in orice condit...