Călătoriile celor trei roșii

Au trecut circa 2 luni de cand am dat sistemul de stat pe ala privat. Lucrurile au mers mult mai lin decat ma asteptam si cumva am impresia ca suntem aici de mult mai mult timp. Am reusit sa ajungem la zi cu partea administrativa, adica avem toate manualele, caietele auxiliare, cariocile, creioanele si acuarelele, plus tricouri si pulover gen uniforma. Am platit si facturile:d.  Una peste alta ne e bine. Mai ales Andreei. II place acolo si s-a relaxat. Viata noastra nu mai e construita aproape obsesiv in jurul temelor si a discutiilor despre scoala.  Pentru ca eu aveam foarte multe dileme si intrebari cand ma interesam de posibile alte scoli, si nu prea gaseam info la zi despre cum arata lucrurile acolo, dincolo de marketing, am zis sa trec cateva mici observatii despre ce se intampla la noi la scoala.  Temele Marea dilema, au sau nu teme la privat? Au. Dar mai putine decat avea la fosta clasa (unde volumul era totusi peste medie, mai mare decat la alte cl...

De obicei, vacantele noastre in Europa sunt destul de previzibile. Adica na, e Europa. Cam stii la ce sa te astepti. Aceleasi reguli, cam aceeasi cultura. Dar abia cand iesi din spatiul asta in care te-ai nascut si ai crescut, din civilizatia occidentala cum ar veni, cand faci 2-3 pasi dincolo de granitele Europei, abia atunci parca simti cu adevarat ce lume incredibil de bogata si diversa avem. Si da, trebuie sa pleci cu inima deschisa, fara prejudecati, dispus sa remarci lucrurile frumoase si sa accepti ca s-ar putea sa fie si lucruri mai putin potrivite tie. Cam asa a fost in Iordania:). O tara musulmana, dar foarte toleranta si deschisa fata de occidentali. Un amestec de arome si oameni si peisaje cum nu vezi in multe locuri. Caci, desi mica, Iordania are si orase romane incredibil de bine pastrate, si desert, si zone complet aride, munti uscati, galbeni, prafuiti, cu mici oaze in care se cultiva in nebunie rosii, cu mare, chiar de doua feluri, cu corali si pesti colorati, cu c...