Călătoriile celor trei roșii

In ultimii ani, am incercat ca in fiecare vara sa ajungem si pe un traseu de munte mai serios. Cu stat la cabana, la refugiu sau cort, cu catarat si coborat si transpirat pana visezi rauri si lacuri glaciare in fata ochilor. Asta pentru ca intotdeauna, dupa efort, vine si recompensa.  Un peisaj de vis, o experienta pe care ne-o tot amintim dupa aia, o surpriza, o intamplare neasteptata. Si pentru ca ne place sa iesim un pic din zona de confort si sa vedem locuri greu accesibile, dar pline de minuni. Pentru noi, cele mai nasoale etape de traseu sunt alea prin padure, cand urci si urci si nu vezi niciun final. Sau cobori pana iti ies genunchii din picior si visezi macar o panta mica, ca schimbare.  Iar cele mai misto, cele care ne raman in minte, sunt alea cu stanci de catarat, cu lanturi de apucat, cu poteci inguste, pe creasta, sau mers lin pe o culme de unde vezi pana departe, sate mici si alte creste. De mult timp tot voiam sa ajungem pe creasta Pietrei Craiului, dar ba era ...

Dupa cele 5 zile pe continent, i n cautare de animale si apusuri in savana , am luat avionul din micul aeroport Kilimanjaro si undeva spre 9 seara am aterizat in Zanzibar. Drumul dureaza cam 1.5 ore si daca e vreme buna e chiar lin. Aeroportul mi s-a parut ceva mic si haotic, dar noi am iesit destul de repede din el, caci nu avem nevoie de controale prea amanuntite, fiind zbor intern. Afara, buluc de soferi, taximetristi si ghizi, cautand clienti. In final ne-am gasit numele pe hartia tinuta de un baiat si am presupus ca e soferul trimis de hotel. Dupa inca o ora de mers cu masina prin bezna, am ajuns la cazarea noastra de pe plaja. Si in pat. Long long day.... Zanzibar este, ca si restul Tanzaniei si probabil ca toata Africa, un loc al extremelor. Hoteluri dichisite, cu piscine si palmieri, stau binemersi langa casutele de chirpici si paie ale localnicilor. Plajele imense, albe, marginite de cocotieri si apa turcoaz sunt impartite de turisti dornici sa caute scoici sau o plimbare la a...