Călătoriile celor trei roșii

Andreea e fascinata de paturi si baticuri. Pentru ca se piteste sub ele de sute de ori pe zi si ne face cucu-bau:d. Iata varianta cu paturica Oac. Cele cu paturica verde mica, pilota albastra de la mami, pilota mica de la Andreea, baticul rosu si baticul albastru nu le-am mai imortalizat.

Am primit o leapsa de la mamica Dariei si pentru ca imi place subiectul si nu imi place sa raman datoare cu raspunsuri, o sa va spun pe scurt povestea mea. M-am nascut cu foarte mult timp in urma:)), la Bucuresti. Bunicii isi doreau un baiat, dar dupa prima vizualizare s-au declarat foarte incantati si de mine:d. In general am fost un copil ascultator, dar agitat si foarte explorator. Vacantele la munte, la bunica, insemnau catarat in brazi, balaurit prin padure dupa ciuperci, impreuna cu alti copii normal, dat cu sania toata ziua pe dealuri, mers pe munte cu chiriasii bunicii. Cand ma gandesc acum imi dau seama ce palpitatii le dadeam alor mei cand dispaream cu orele si nu se stia exact pe unde eram. Probabil faptul ca eram totusi un copchil responsabil le facea ziua mai usoara:d. La scoala am fsot intai fana mate, dupa modelul parintilor si al bunicii, profa de mate, apoi m-am rotit brusc, prin clasa a 7-a parca, si m-am indragostit de literatura si engleza. Fitze au zis ai mei, neb...

Am vazut filmuletul mai demult si mi s-a parut foarte interesant. Si omul foarte simpatic. E un subiect care incepe sa ma macine tot mai mult, educatia, sistemul de invatamant. La ei macar sunt oameni care par sa isi puna probleme si sa caute solutii. La noi totul e tulbure. Daca aveti rabdare, ascultati-l un pic, macar asa, de relaxare :). PS: daca l-am mai postat in trecut, imi cer scuze:d. V-am zis deja ca il stiu de ceva vreme, dar azi mi-a iesit intamplator in cale

Weekendul asta a fost tare accidentat pentru mine. Vestile proaste au inceput de vineri cand am aflat ca duminica sotul personal lucreaza. Ok, nu-i nimic, rezist. Raceala a trecut asa ca ce se mai poate intampla? Eh... Sambata seara am fost la o zi de nastere. Am lasat matza la bunici si am luat un taxi. Entuziasta si visand deja la mancare:d m-am trantit putin cam prea violent pe bancheta masinii, nimerind cu osul de la fund (nush numele lui stiintific:d) fix in suportul de la centura de siguranta. Primele secunde n-am putut nici sa ma misc, nici sa scot vreun sunet, iar in urmatoarele minute am oscilat intre a urla, a plange si a rade isteric de stupidul situatiei. Fundul ma doare si acu, la 2 zile dupa, mai ales cand uit de el si ma asez mai putin lady-like. Mi-am adus aminte cu aceasta ocazie de ultima luna de sarcina cand ma dureau atat de tare soldul si fundul si nu mai stiu ce prin zona ca aveam nevoie de ajutor sa ma ridic:d. Dar cum weekendul are doua zile, n-am lasat nici dum...

In fiecare an, dupa ce trec sarbatorile si apropierea inceata a lunii februarie imi da sperante ca si iarna asta o sa treaca pana la urma, incep sa ma gandesc la vara si mai ales la ce o sa fac cu ea. Inainte de pice, alegeam destinatiile in functie de criterii ca, "necunoscute", "unice", "surprinzatoare", "departe de valurile de turisti"..., intelegeti voi. Acum ma gandesc unde sa ducem matza si sa fie frumos si cald si apa si sa ne placa si noua, dar mai ales sa fie potrivit pentru ea. Totusi, lipsa valurilor de turisti mancatori de seminte ramane un criteriu esential. Mai adaug acum: sa fie accesibil, cu avionul sau masina, dar sa nu presupuna o zi intreaga de stat in fund. Sa existe sanse sa mai gasim si alti copilasi pe acolo. Sa fie locuri de joaca. Sa fie mancare pe care sa o poata manca si dansa. Sa nu fie galagie. Sa nu fie in pustietate asa ca la nevoie, Doamne Fereste, sa putem gasi un doctor.. Deci, voi unde va ganditi sa fugiti la v...

La multi ani, mica Ioana! Sa fii fericita, vesela si plina de surprize placute:). Mami si tati te pupa: muaaahhh Aceeasi urare o facem tuturor piticilor, mai mici sau mai mari, care poarta numele de Ion/Ioana

Trecu si Revu. Anul asta a fost cam chinuit pentru noi. Dar acum ne repunem incet pe picioare si privim cu optimism spre un an fara alte probleme decat cele de la "trecerea dintre ani". Sa va explic. Dupa cum stiti, matza s-a procopsit cu o raceala urata, cu o tuse oribila si una peste alta si cu o constipatie nedorita care a accentuat starea proasta. Eu am luat-o pe urma ei si am racit. Sa nu se chinuie singura, nu de alta. Asa ca eu si tati am plecat pe 31 (in loc de 30) destul de amarati si ingrijorati, lasand pitica la bunici. Sincer, imi doream sa putem ramane acasa, nu aveam niciun chef de petreceri si nu-mi pasa deloc de banii pierduti. Dar eram legati de niste oameni, plus ca raceala mea nu ma facea cea mai potrivita persoana care sa aiba grija de Andreea. Ca sa nu ne lungim, bilantul Revului este o tuse urata si muci la greu la mine si la matza, dureri de cap masive la mine, greva foamei la ea, o stare de "lasa-ma naibii sa zac in pat" la mine, un minus de ...