Cabana Curmatura

Weekendul asta am fost din nou la munte:d. Am plecat vineri la Zarnesti, unde am dormit o noapte la Cabana Gura Raului. Camera arata cam asa:

Andreea a fost mega incantata, iar eu m-am simtit ca in tabara:)). Toaletele sunt pe hol, dar sunt curate si cabana are o curte maricica cu mese unde am mancat ceva seara si dimineata. Problema este ca daca sunt oameni in camerele vecine n-ai nicio sansa sa dormi la alte ore decat alea la care dorm ei. Noi ne-am suprapus cu un grup de francezi care s-au culcat tarziu, dupa ce au misunat dus-intors la toalete, si s-au trezit pe la 7, refacand drumul dus- intors la toalete:)). Fiecare lemn din cabana aia scartaie si daca oamenii vorbesc si tare pe deasupra s-a terminat de tot cu somnul. 

Sambata dimineata au ajuns la cazare si prietenii nostri/nasii, impreuna cu Matei, partenerul ei preferat de excursii pe munte si nu numai:) 

Si am pornit spre Cabana Curmatura. Drumul pana acolo dureaza cam 2.5 ore, din care prima ora jumatate e mai greuta. Adica se urca prin padure, constant, pana cand te cam saturi de urcat:d. Matza a fost super ok pe drum, doar ultima jumatate de ora din panta incepuse sa dea semne de oboseala si maraiala. 

Norocul nostru ca am ajuns intr-o zona plina de ciuperci uriase, de toate culorile, si a uitat de picioare ca sa studieze de aproape ciudateniile..

Dupa vreo ora si jumatate de mers pieptis prin padure, poteca iese intr-o poiana uriasa si merge aproape drept pana la cabana. Mai intra un pic in padure, mai iese la soare si deodata te trezesti langa cabana.

La cabana, pe langa multimea de oameni dai si peste dansii. Doi sanbernarzi superbi, foarte cumintei si extra balosi.

Drumul de intoarcere l-am facut pe alt traseu, spre Prapastiile Zarnestilor. Pana acolo se coboara usurel vreo ora, apoi dai de drumul forestier care strabate cheile si ajunge inapoi la Gura Raului.

Noi ne-am pacalit un pic pentru ca intelesesem ca toata plimbarea inapoi dureaza tot vreo 2 ore si un pic, dar pana la urma a sarit de 3. Drumul este usor insa si daca nu te grabesti e ok sa-l faci la pas lejer.

Seara ne-am oprit in Predeal, la bunici, unde am hranit cu sarg cele 4-5 veverite care vin mai nou in curte si aproape ca se urca pe tine sa le dai nuci.

Seara ne-a vizitat si o ursoaica cu doi pui, care de data asta nu a mai daramat gardul, ci s-a plimbat civilizat pe strada in cautarea unui cos de gunoi.
Maine plecam la Vadu si venim cu povesti noi si de acolo:)