Weekend la munte: Padina-Refugiul Strunga - Vf. Batrana
Excursia asta a avut loc acum vreo luna de fapt, cand ne-am saturat de ceata si mohoreala care se intepenise in Bucuresti si am zis sa vedem si noi soarele si padurea de toamna la munte. Pentru ca nu aveam chef de organizat cazari peste noapte, dar nici nu voiam sa mergem pe varianta clasica de toamna, Magura-Pestera, am zis sa cautam un traseu nou, accesibil pentru o fuga de o zi si nu prea greu, ca nu avem chiar echipament de iarna la munte.
Asa am dat peste varianta Padina-Strunga, pe care il mai studiasem eu si ca excursie de vara, cu prelungire spre Saua Batrana si eventual Omu sau Moieciu...
In final, am decis sa plecam pe ideea ca ajungem la Batrana, dar mai vedem pe drum, in functie de vreme.
Potrivit celor care au facut drumul inainte, traseul complet, in circuit, cu plecare de la Padina si urcat la Batrana si coborat inapoi se face cam in 5-6 ore, in functie de pauze si picioare.
Am ajuns la Padina intr-o dimineata de sambata, pe o zi superba de octombrie, cu soare si cer senin. Padurea era portocalie si tot drumul de la Sinaia la Padina a fost de poza. Drumul spre Padina este comun cu cel spre Piatra Arsa, dar se separa la un moment dat si coboara spre Lacul Bolboci, pe care il ocoleste si se opreste in fata cabanei.
Doar ca, la coborarea din masina, ne-am prins ca e frig ca naiba. Ger adica. Vreo 2 grade. Noi, panselute, cu pantaloni de munte, dar de vara, subtiri, si nema caciula, nema manusi, ca oamenii care coborau din masina de langa noi. Noroc ca aruncasem in rucsac doua polare, pe care le-am tras repede pe noi, pe sub niste gecute potrivite pentru a te proteja de briza de mare. Andreea, din fericire pentru ea, avea o geaca mai serioasa, pe care s-a bucurat tare ca o luase la pachet.
Traseul spre Saua Strunga porneste chiar din spatele cabanei Padina, pe banda rosie. Urcarea e destul de linistita, printr-o poiana cotropita vara de oi, dar abandonata acum. Si tot urci, alene, relaxat, cu portiuni de pauza, cand poteca merge aproape drept, dar apoi mai urca nitel, vreo ora, maxim o ora jumate. Si deodata ajungi la refugiul Strunga, asezat in sa. De aici, ai o priveliște de vis spre partea cealalalta a Bucegilor, spre Piatra Craiului si alte culmi.
Cum stai batut de crivat in sa, ai in dreapta Strungile Mari, niste pereti masivi de stanga aproape neteda, absolut deliciosi de privit si pozat.
Peisajul a fost parca si mai spectaculos datorita brumei asezata pe culme, peste iarba ingalbenita. Era si toamna si iarna in acelasi loc.
De la Refugiul Strunga poteca urca o panta abrupta, dar scurta, de care scapi repede, in 5-10 minute. Apoi drumul continua cu urcari si coborari mult mai domoale, ocolind cateva varfuri mai mici, avand in fata, pe rand, Releul Coștila, Babele și Sfinxul, Vf. Omu. Dupa vreo 2-5 ore ajunge pe Vf. Batrana, dar noi am renuntat mai repede la drum.
Dupa cele 10 minute de urcare abrupta de la Strunga, am tinut poteca inca vreo 30-40 de minute, apoi ne-am oprit sa luam un pranz delicios cu sanvisurile carate pana acolo. Am stat un pic pe iarba, am facut poze, am studiat valea de dupa stanci, muntii din zare, padurea rosie de departe si am decis sa nu mai urcam pana la Batrana, ca tot aia o sa vedem si de acolo, dar riscam sa ne degere degetele si urechile :D
Una peste alta este un traseu de o zi tare frumos, cu niste peisaje absolut famuloase, si foarte accesibil de la varste mici la foarte mari.
Un alt traseu frumos in zona este cel de la Piatra Arsa sau Lacul Scropoasa, pe care le-am descris aici si aici.
Si pentru alte idei de weekend la munte cu copil la pachet, luati de aici
Comentarii
Trimiteți un comentariu