Lista 2: Pe unde mergem cu copilul la munte?
Pentru ca finalul de an este despre liste, generally, dar anul asta este atat de special incat prefer sa nu fac nicio lista cu planuri, promisiuni sau dorinte pentru 2021, o sa ma rezum la liste din ce am facut in alti ani, care pot fi aplicate oricand, in orice an, indiferent de ce vrea el de la noi
Dupa lista cu destinatii de vizitat, plimbat si odihnit, adica aceastaaaaa, am decis sa fac si o lista de munti ce pot fi urcati, si coborati, cu un copil. Mic sau mare. Mic insemnand, de pe la 4 ani, cand am inceput noi sa o caram pe Andreea pe poteci, si mare insemnand evident uriasa varsta de 11.5 ani pe care o are acum.
Totusi, subiniez ca variantele astea s-au potrivit la noi, nu sunt o regula general valabila...
In cazul nostru, Andreea a fost destul de dispusa sa mearga multisor pe jos de mica mica. A renuntat la carucior pe la un an juma si de atunci a mers mult singura, cu pauze de odihna in brate. Also, avand bunici la Predeal, a fost nevoita destul de repede sa urce si sa coboare strazi in panta. Regula la noi a fost sa faca asta singura, chiar si cu multe opriri pe bordura, pentru ca bunicilor le era greu sa o care in brate.
Apoi, destul de repede, de la 2-3 ani, am inceput sa o ducem in mici excursii la Susai sau Garbova, cabane aflate langa Predeal, sau cu gondola la Azuga...O parte din drum o facea pe jos, dar mare parte in spatele meu sau al lui Dan. Ideea este ca am obisnuit-o destul de repede cu iesirile in natura si mersul pe jos, chiar daca era nevoie sa ne oprim de zece ori pana la destinatie.
O sa asez excursiile oarecum cronologic, de la primele trasee facute doar pe picioarele ei, la 4-5 ani, pana la cele mai recente. In felul asta ele sunt putin structurate si ca dificultate si sugereaza cam de la ce varsta as incerca destinatia respectiva.
1. Gura Diham- cabana Diham - prima excursie pe bune, la 4 ani si un pic
- 1,5-2 ore, poteca prin padure, cu zone de urcare usoara, cu exceptia primelor 20 de minute cand se urca destul de sustinut. Dar, odata depasita panta asta, drumul e ok. Cabana Diham este o varianta ok de cazare, cu restaurant si vedere superba la Bucegi. Cum am facut noi excursia in 2012, aici
2. Piatra Arsa - hotel Pestera si retur (se poate retur cu cabina pana la Babele, daca merge, si de la Babele inapoi la Piatra Arsa)
- poteca pana la Pestera merge doar la vale si dureaza ca 1,5 ore. De la Pestera, cabina urca la Babele si de acolo drumul vine inapoi la Piatra Arsa, la vale, cam 1 ora. Evident, calculati si pauze de masa, de poza, de apa, de odihna. Noi mereu gandeam excursiile cu marja foarte mare de eroare, pentru a nu ne apuca noaptea pe drum. Daca nu merge cabina, varianta este inapoi pe jos, ceea ce am facut noi :)). Povestea detaliata aici
2B. a doua varianta in zona este Piatra Arsa-Babele si retur (dureaza cam 4 ore cu totul, dar la intoarcere e doar de coborat asa ca e usor de ajuns inapoi)
4. Canionul si cascada 7 Scari - prima data la 5 ani
- Canionul de la 7 Scari este la vreo ora si jumatate de Timisul de Jos, aproape de Brasov. Traseul porneste de la restaurantul Dambul Morii pe un drum forestier, drept, apoi intra in padure si merge destul de lejer pana la canion, dar are si portiuni de urcare. La canion primiti hamuri si casti pentru copii, ceea ce face locul mult mai safe decat era cand eram eu mica si mergeam acolo... Detalii
5. Muntii Ciucas
- sunt o varianta foarte frumoasa de excursie cu cei mici, pentru ca accesul la cabana se face usor, cu o masina 4x4 chemata in parcarea de la baza muntelui. De la cabana ori alergi cat poti pe poienita, ori urci spre Vf. Ciucas, ori o iei alene spre Gropsoarele. Oricare ar fi varianta locurile sunt frumoase tare si la nevoie nici nu trebuie sa mergi neaparat pana la o anumita destinatie, ci te poti opri oricand pe iarba. Noi ne-am facut o traditie din a merge acolo in iunie, cand infloreste rododendronul si dealurile se fac roz turbat. Dar e foarte frumos si iarna, dupa cum am vazut anul asta..Detalii din prima excursie aici cu Andreea
5B. O alta varianta, tot in Ciucas, este spre Vf Gropsoarele. Noi am ajuns aici cand Andreea avea vreo 7-8 ani si a fost ok. Practic, se merge cu masina pana la fosta cabana Muntele Rosu, tot dinspre Cheia, de unde se urca o panta uratica, vreo 30-40 de minute zic eu, pana intr-o sa. De aici lucrurile devin mai usoare, poteca urcand si coborand lejer pana pe Gropsoarele. Povestea noastra aici
- asta e un traseu un pic mai greut si ar trebui facut dupa alte cateva iesiri la munte. Mersul pe jos dureaza cam 2.5 ore, dar prima ora si jumatate este cam nasoala, adica doar in urcare. Apoi drumul devine mostly drept si curand apare cabana. Din fericire la intoarcere e mult mai bine, fiind doar la vale. Practic trebuie sa supravietuiesti primei pante cu un copil care va cere multe pauze si apa:)). Dar peisajul de sus este minunat, iar ciobanestii de la cabana sunt prietenii astora mici. Ca idee, noi am mers cred ca 3-4 ori la Curmatura cu Andreea in ultimii ani si indiferent de varsta panta aia de la inceput ne-a enervat pe toti. Dar dupa dansa, iese soarele. Detalii aici
7. Muntii Macin - 6-7 ani
- sunt o destinatie de primavara sau toamna, pentru ca vara este foarte cald aici si uscat. Spre deosebire de alti munti de la noi, astia sunt micuti, niste dealuri mai rasarite, dar partea interesanta sunt testoasele care locuiesc in zona si peisajul de sus. Exista doua variante de traseu, una spre Vf. Tutuianu si alta pe Culmea Pricopanului. Pentru ambele, noi am ales sa ne cazam in satul Greci. Diferenta dintre cele doua este ca spre Varf poteca merge mai ales prin padure, inainte sa iasa la soare sus de tot, in timp ce Culmea este arida si fierbite. Vf Tutuianu noi l-am bifat cand Andreea avea vreo 8 ani, dar mergea si mai devreme un pic, iar Culmea Pricopanului au vazut-o anul asta, la 11 ani. Nu as zice ca e mare diferenta de dificultate intre ele, dar traseul pe Culme este totusi mai lung si mai obositor.
8. Cota 2000 - Piatra Arsa (si retur sau coborare de la Babele in Busteni) - 6-7 ani
- asta e alta varianta de excursie cu cazare la Piatra Arsa, dar venind dinspre Sinaia, de unde urcam cu gondola la Cota 2000. De aici se urca pe picioare vreo 10 minute pana pe Vf. Furnica, de unde traseul coboara pe o panta destul de abrupta, vreo 20 de minute, pana intr-o vale larga, pe platou. In continuare, poteca merge lejer, in urcari domoale si coborari line, pana la hotelul Piatra Arsa. Cred ca de la Cota 2000 la Piatra Arsa sunt vreo 2 ore cu totul. Exista si varianta sa nu ramaneti aici, ci sa continuati inca 1-1.5 ore pana la Babele, pe platou, de unde se ia cabina spre Busteni. Noi insa preferam sa petrecem o noapte pe munte, daca avem unde. Noi am facut traseul asta iarna, cand Andreea avea vreo 7 ani. Detalii aici
9. Babele - Vf. Omu - Cabana Mălăiesti -Busteni - 7 ani
- asta e o excursie pentru care e nevoie de 2 zile, cu o noapte la Malaiesti. Cabana este asezata intr-unul din cele mai frumoase locuri din Bucegi, intr-o vale cu pereti de stanca, capre negre si flori colorate. De cand nu am mai fost noi cred ca s-au schimbat destule la ea, caci pe vremuri avea o problema cu toaletele. Pana la Babele am urcat cu telecabina, iar de acolo pana la Vf Omu se fac circa 2 ore, hai sa punem 3, ca na, pauze de copil. De la Omu la Malaiesti se coboara inca 2-3 ore destul de usor, cu mentiunea ca exista si o mica zona de coborare mai pe stanca, cu ceva lanturi. Stiu ca suna scary, dar nu e deloc.
! Totusi, nu e un traseu usor si trebuie sa cunoasteti bine ce poate face copilul inainte sa ajungeti aici.
10. Lacul Bucura, Retezat
- In vara in care a facut Andreea 7 ani ne-am incumetat la prima iesire cu cortul la munte. Mai testasem cortul la mare de cateva ori, la Vadu, dar niciodata la munte. Ca sa fiu sincera nu este o varianta comoda si nici nu am repetat-o prea des. Preferam sa stam la o cabana. Dar Lacul Bucura si Retezatul sunt doua din locurile mele preferate si ca sa te bucuri de ele ideal este o noapte la cort. Asa ca ne-am luat polarele, ciorapii de lana si sacii de dormit, am vanat un weekend fara ploaie si am pornit. Inca nu pot uita cerul din noaptea aia...Atatea stele ca la Bucura nu vezi niciodata nicaieri. Iar asa munte stancos si bun de catarat nu mai exista. Si pana azi, Retezatul a ramas muntele preferat al Andreei. Un alt avantaj al statului cu cortul la Bucura este ca se ajunge relativ repede aici, cam 2 ore de unde lasi masina. Si ca exista si un refugiu Salvamont, asa ca ne-am simtit in siguranta. Detalii aici
11. Refugiul Tiganesti, Bucegi - 7 ani
-o alta experienta pe care am testat-o in acest an a fost sa dormim o noapte la un refugiu. Initial ne gandisem la varianta cu cortul sus, pe munte, dar in final am decis ca e poate un pic mai comod in refugiu. Stiam ca la Tiganesti peisajul e de vis si de aici se ajunge relativ repede la Malaiesti, in cazul in care nu am fi putut ramane la refugiu. Traseul porneste tot de la Babele si apoi Vf. Omu, de unde se merge destul de drept pana la refugiu, cam la 4-4.5 ore de telecabina de la Babele. A doua zi, noi am coborat la Malaiesti si de acolo in continuare spre Gura Diham, drum care ne-a ocupat cam toata ziua. Dar experienta a fost frumoasa, ne-am jucat mima la lumina lanternei, iar dimineata ne-au trezit niste oi... Povestea celor doua zile
12. Valea lui Stan, 2 km de Vidraru - dupa 8 ani
- traseul asta este foarte distractiv daca iti place sa te cateri. Chiar daca dureaza cu totul doar vreo 4 ore si nu are pante nasoale de urcat, este totusi recomandat copiilor mai maricei pentru ca este plin de scari si trepte pe stanca. De aceea este nevoie de atentie si ghete cat mai antiaderente. Nu este traseu de escalada sau ceva, dar e nevoie de putina indemanare la scari si de multa atentie. De aceea noi l-am abordat cu Andreea abia pe la 8 ani, cand stiam ca se poate tine singura bine de scari metalice. A ramas si acum unul dintre traseele preferate! Povestea lui
- noi am ajuns aici abia anul asta, dar traseul se poate face si de catre copii mai mici, ce pe la 7-8 ani incolo. Urcarea de la baza pana pe varf dureaza cam 1-1.5 ore si noi am facut-o pe zapada. Cred ca e cam la fel si pe uscat. Bucata asta de munte este foarte frumusica, aruncata asa intr-o vale cu dealuri linistite. De sus, de pe ”creasta”, se vede tot satul Rimetea, cu biserica alba in mijloc. Noi am prins si un iepure salbatic topaind isteric pe pietre, asa, ca bonus. In timpul verii, in zona sunt mai multe lucruri de vazut si facut, asa ca as recomanda varianta asta, mai degraba decat cea de iarna. Dar a fost tare frumos si asa, pe zapada, mai ales cand valea era inca acoperita de ceata, iar noi ne lafaiam la soare deasupra norilor. Un pic de detalii aici
14. Cabana Garofita Pietrei Craiului si la Grohotis - dupa 8-9 ani
-Piatra Craiului mi s-a parut mereu un munte foarte dificil si nu prea l-am vizitat. Asta si pentru ca putine trasee de aici pot fi abordate cu un copil...Noi am aflat de Garofita de la niste oameni dragi cu care mergea Andreea in tabere si am decis sa studiem si noi traseul. Pana la cabana e usor de ajuns, cam o ora de unde se lasa masina. Foarte multi aleg sa stea la cort, in fata cabanei. Traseul de la cabana la Grohotis nu e chiar usor, mai ales primele 1-2 ore, cand se urca prin padure...Din fericire, vara este plin de zmeura pe drum:d. Sincer putine locuri sunt atat de spectaculoase ca Piatra Craiului. Cum am ajuns prin Crai, aici
15.
Transfagarasan-Lacul Caltun-Vf. Laitel-Balea Lac - 10 ani
- Traseul asta a fost cred primul drum pe munte peste limita de 4-5 ore pe care o aveam noi. Cu totul ne-a luat vreo 6 ore sa il facem cap-coadă si recunosc ca a doua zi am avut ceva dureri de muschi. Zona este deosebit de frumoasa, in Muntii Fagaras, si din fericire poteca nu o tine intr-o urcare bezmetica, ci alterneaza mersul la vale, cu alergarea in voie pe poienita si apoi urcari pe stanca, genul ala in care folosesti si mainile ca sa avansezi:d. Adica mai pe la catarat asa, cum ii place Andreei. In cele 6 ore, au fost doua momente mai dificile, cand trebuie sa urci pieptis doua pante, una chiar inainte de lac si alta de la lac pana pe varf. In rest, traseul e mult mai echilibrat. Este totusi o excursie destul de grea, lungă si are nevoie neaparat pe vreme buna. Nu vrei furtuni si ploaie in Fagarasi. In final, celor doi copii din grup le-a placut, mai ales partile de catarat si bucata de zapada de langa lac
- ca si Valea lui Stan, Valea Horoabei e genul de traseu
scurt, foarte frumos, dar si challenging. Aici nu sunt scari in stanca, ci pur
si simplu bolovani de urcat si eventual paraie de traversat pe busteni. Traseul
nu este marcat, dar e destul de usor de gasit (noi l-am dibuit cu aplicatia
Muntii Nostri, dupa ce citisem 5-6 descrieri la alti plimbareti). ”Poteca” este
de fapt un mic canion format de parau, aproape secat vara, dupa perioade de
seceta. Apoi drumul iese intr-o vale larga, cam sub Saua Strunga, de unde
revine spre Padina.
18. Vf. Moldoveanu - 11 ani
- Desi este cel mai inalt din tara, Moldoveanu a devenit un
varf foarte la moda in ultimii ani, mai ales de cand multa lume a descoperit
varianta de urcare pe Valea Rea, mai accesibila decat prin alte parti.
Rezultatul este ca, in weekendurile de vara, pe poteca se formeaza o lunga
coloana de oameni, de toate felurile, unii mai pregatiti, altii mai ca la
plimbare. Partea nasoala este ca sus, pe creasta, lucrurile pot deveni
periculoase in astfel de conditii, mai ales ca nici vremea nu e mereu
prietenoasa. Nu imi place sa judec oamenii, mai ales cand nu ii cunosc si nu
stiu exact ce poate fiecare, dar cu siguranta o parte dintre cei pe care i-am
vazut eu anul asta acolo isi asumasera niste riscuri aiurea. Incaltari
nepotrivite, haine subtiri, fara backup daca se strica vremea, nepregatiti
pentru un traseu de 8-10 ore pe munte...In plus, nu inteleg placerea de a te
chinui 4-5 ore la deal, ca sa stai 3 minute pe varf, inghesuit intre alte
cateva zeci de persoane care stau la coada pentru o poza, doar pentru a cobori
apoi inca 3-4 ore pana la masina. Tocmai pentru ca in viziunea mea asta e mai
degraba un cosmar decat o excursie misto la munte, am decis sa facem un pic
altfel. În loc sa ne chinuim sa inghesuim tot traseul intr-o zi, am decis sa
stam o noapte cu cortul chiar sub varf, langa Iezerul Triunghiular. In felul
asta am scapat in prima zi de cea mai nasoala parte, urcarea de 2-3 ore de la
masina pana la lac, si am pastrat pentru a doua zi portiunea de circa o ora
pana pe varf si coborarea inapoi la masina.
Cred sincer ca e cea mai buna varianta de a vedea
Moldoveanu. Si varianta in care ai sansa sa te bucuri de varf si de peisajul
genial de sus, doar tu si ai tai
- asta cred ca e primul varf de 2500 pe care l-am atins cu Andreea. Drumul pana la el porneste de la Balea Lac si urca pieptis vreo ora pana in Saua Capra. Asta e cea mai dificila portiune si abia astepti sa scapi de ea. Din sa, poteca continua mult mai lejer, alternand urcarile cu portiuni drepte, pana la varf, inca vreo ora. Ca sa ajungi chiar pe Buteanu, se trece printr-o zona ingusta de stancarie, destul de scary pentru ca e prapastie in jos. Te poti opri inainte de ea, ca tot aia se vede in jur, sau, daca ai copil catarator poti continua totusi pana pe Buteanu....Cu totul sunt vreo 3-4 ore de la Balea pana la varf si inapoi, din care prima ora e cea mai rea. Dar peisajul de sus e greu de egalat... Detalii aici
Cam asta am facut noi la munte in ultimii 7-8 ani. Nu as
zice ca suntem niste super muntomani si ne stim foarte bine limitele. Dar e
adevarat ca mergem pe munte mai mult decat prietenii nostri. Ceea ce nu ma
bucura neaparat, caci mi-ar placea uneori sa mearga si ei cu noi :d
Nu m-as incumeta pe creasta Pietrei Craiului de exemplu si
nici nu as bifa vreo noapte pe munte in zone complet izolate de alti oameni.
Mi-e foarte frica de cainii de la stane si mereu verific traseele extrem de
temeinic inainte. Facem fiecare excursie dupa multa documentare si calcule,
pentru a identifica posibilele riscuri si a sti daca sunt in limitele noastre.
Ce recomand eu pentru
o excursie reusita pe munte:
- documentare temeinica despre traseu: trebuie sa stii exact
cam cat dureaza, care sunt portiunile dificile si cam cat dureaza ele. De cand
e mare si intelege, ii povestesc Andreei cam cum arata drumul inainte sa ne
apucam de el. In felul asta stie la ce sa se astepte. Si adun mereu inca o ora
la timpul anuntat pe marcaje, just in case...
- alegerea unui traseu care sa aiba elemente care ii plac si
celui mic: de exemplu, Andreea e fascinata de catarat asa ca ne orientam de
obicei spre zone care includ si ceva de genul asta, lanturi, stanci, scari de
urcat.. Si evitam cat putem traseele care implica mers mult prin padure,
eventual la deal, ca acolo nu ii place si plictisealaĂobosealaâmaraiala. De
aceea, traseul spre Curmatura, desi e teoretic mai usor si mai scurt decat
altele facute, ramane in amintirea ei ca ”panta mortii”, doar pentru ca
presupune o urcare de vreo ora prin padure :d
- rabdare si atitudine pozitiva: fara astea nu merge nimic.
Trebuie sa fii dispus sa faci mult mai multe pauze decat ai chef, sa povestesti
ore in sir despre copaci si ciuperci, sa studiezi zeci de floricele si pietre
si sa scoti sticla de apa de mii de ori din rucsac. Andreea de exemplu face uneori
zeci de poze, fiecare insemnand ca ne oprim, scoate telefonul, face poza, baga
telefonul la loc...
In plus, trebuie sa pleci mereu de la premiza ca traseul
s-ar putea sa nu i se potriveasca si la un moment dat sa spui stop si sa
renunti. Sau sa se strice vremea. Nu are niciun rost sa transformi o excursie
in motiv de nervi si cearta, sa fortezi copilul sa urce cand chiar nu mai
poate, si sa te transformi intr-un monstru urlator. Indiferent de situatie,
pastreaza-ti umorul si incearca sa vezi partea plina a paharului. Muntele nu
pleaca de acolo si poti reveni oricand la el. Also, oricat ar fi de grea panta,
ea e mai usor de urcat daca ne putem amuza pe seama ei si noastra.
- haine si mancare: indiferent de ce zice prognoza, luam la
noi haine de ploaie si frig. Un polar si o pelerina nu ar trebui sa lipseasca
niciodata dintr-un rucsac de mers pe munte. Ni s-a intampla sa pornim pe soare,
iar sus pe varf sa fie nor si frig ca iarna. In plus, mereu avem batoane de
cereale, pe langa sandvisuri si apa, pentru ca ceva dulce si usor de mancat e
ideal cand trebuie sa faci inca un pic de efort. Cand era Andreea mai mica, in
primele noastre excursii, foloseam dulciurile si pentru a stimula inca un pic
de efort, gen mergem pana pe dealul ala si acolo mancam o ciocolata. Lucru care
se putea repeta de zeci de ori pe parcursul zilei:))
- give the child some space..: asta nu merge la cei mici, dar de pe la 8-9 ani ar trebui sa poti pune un pic de distanta intre tine si copil. Fizica. Evident, depinde de traseu si de riscurile de pe el. Dar, daca este o poteca pe platou de exemplu, il poti lasa sa mearga si singur inainte, poate are chef sa alerge sau sa se abata de la drum si sa mearga prin iarba. Sau sa urce un bolovan. In padure, poate vrea sa se balangane pe vreo creanga de copac. Sau sa adune lemne. E ok. Sau, daca este cu un prieten, vor sa mearga ei doi separat de parinti, mai in spate sau mai in fata...Atata timp cat poteca e clara si nu exista risc sa se rataceasca, pot merge la niste zeci de metri departare. Andreea de exemplu daca are bolovani de urcat, se abate de la poteca si o ia prin balarii. Atata timp cat o vad, e ok. Nu are rost sa insist sa stea langa noi, cand este in siguranta si 30 de metri mai incolo. Intre timp, ea a invatat destul de bine sa evaluaze riscurile si vine singura pe langa noi cand simte ca e ceva dificil.
Comentarii
Trimiteți un comentariu