Călătoriile celor trei roșii

Cand eram "burtica" si am inceput sa ma interesez in stanga si dreapta despre ce trebuie sa cumpar in asteptarea lui bebe, m-am luat cu mainile de cap. Sfaturile navaleau din toate partile si mi se parea ca lista de cumparaturi este uriasa si nu voi reusi niciodata sa o elimin de tot. Chiar am facut o lista si bifam constiincioasa noile achizitii. PRobabil la fel se simt multe burtici. Coplesite. Iar din dorinta de a oferi ce e mai bun bebicului, sa nu-i lipseasca ceva, risti sa cumperi o gramada de inutilitati. Industria produselor pentru mame si copii cred ca este una dintre cele mai profitabile, iar marketingul lor este genial. Noi pana la urma ne-am abtinut de la multe produse "absolut necesare" si s-a dovedit ca bine am facut. Am adunat insa si eu o punga cu ïnutilitati. Asa ca iata ce cred eu, din propria experienta, ca trebuie cumparat: - 2-3 biberoane de diferite marci pentru a vedea cu care se descurca bebele cel mai bine. Apoi, daca nu alaptezi, mai cumpe...

Cine spunea ca pe muzica clasica nu se danseaza? Trebuie sa mai lucram la partea cu aplauzele si ridicatul in picioare in timpul concertului...

Am fost la baby expo. Ca sa nu repet experienta traumatizanta din toamna, cand au ajuns acolo simultan cu toate celelalte mame din bucuresti, am decis sa fiu matinala. Extrem de matinala. Asa ca la ora 10.20, la 20 de minute dupa deschidere, m-am infiintat la usa. Ma temeam ca o sa ajut la asezat chestii pe rafturi mai degraba decat sa le cumpar, dar nu a fost asa. Liniste, curat si mai ales putina lume. Am luat metodic stand cu stand, privind cu nostalgie la body-urile de 3 luni, la taticii care studiau carucioare si la burticile care cumparau biberoane si suzete. Heheee, ce vremuri. Asa imi dau seama ce repede a trecut timpul de cand faceam si noi aceleasi cumparaturi. Plecasem hotarata sa cumpar o geaca de primavara, o pereche de ghetute pentru pice ( ca nu mai vrea sa fie plimbata doar cu caruciorul) si niste jucarii mai "inteligente" ( adica, nu de ros:D). Am plecat o ora mai tarziu cu 2 geci colorate, doua perechi de ghetute si 3 jucarele. Si cu portofelul gol golutz. U...

Nu stiu cum e la voi, dar la mine miroase a soare, a primavara. Si cand e innorat parca nu mai e asa urat ca saptamanile trecute. Parca adie un vanticel mai cald, mai parfumat. Si ce ma mai bucur. Iarna asta a fost un cosmar pentru noi. Probabil ca daca bebe avea peste un an era minunat. Ne-am fi jucat in zapada, cu saniuta, ne-am fi bulgarit si mai ales nu ne-am fi simtit blocate in casa. Dar asa, fiind cam micuti..., nu ne-am bucurat deloc de cantitatea impresionanta de zapada. Saniuta nu avem si oricum Andreea era cam mica pentru asa mijloc de transport avansat. Caruciorul nu are senile. Marsupiul, respectiv spatele lui mami, a cam expirat de cand Andreea a depasit 8 kile. Ce inseamna asta? Multe zile lungi, urate, plicticoase si enervante in casa. Dar acum petrecem iarasi mare parte din zi afara. Soare avem, caldut este, parcul cu leagane si piticuti vizavi. PS: Am descoperit ( de fapt mama :D) ca picea este mai interesata de copilasi (de fapt baietei:D) maricei, d e 4-5 ani. Astia...

Azi am fost prin parc. Alt parc decat de obicei. In Herastrau. In afara de faptul ca mi-am ratat somnul meu de ora 10 juma si a trebuit sa astept pana la ora 1 ca sa fac un pic de nani, mi-a placut tare mult. Era asa de multa lume de parca se sparsese un butoi cu oameni. Inghesuiala mare. Inca mai e zapada, ceea ce devine de-a dreptul enervant. Dar macar a fost cald si soare si tati m-a luat la plimbare de manuta. Nu pot sa merg mult asa, dar fac cativa pasi cu mare placere.  

Picea e mare dansatoare:d. Cum aude anumite sunete, cum incepe sa dea din mijloc, fund, picioare. Mai ales din fund. Nush cu cine seamana... Ca sa vedeti ca nu a fost un accident, uite acilea

Dilemele mele zilnice. Nu credeam ca o sa ajung sa consider masa, mai ales cea de pranz si cea de seara, momentul principal al zilei, cel care decide in capul meu daca a fost o zi buna sau una nasoala. In fiecare dimineata incep sa ma gandesc cu groaza la masa de pranz. A picei normal. Ce sa-i dau. Cat. Oare azi va manca? Suficient? Cat e suficient de fapt? cat ar trebui sa manance? Oare ii dau destul? Prea mult? De ce nu a mancat ieri? De ce ieri a mancat si acu doua zile nu? Oare nu i-a placut mancarea? Ii e rau? Nu pare sa-i fie rau.... Si tot asa. La pranz, prima lingurita dicteaza de obicei desfasurarea intregii mese. Daca gurita se casca cu pofta si mancarea aluneca lin pe gat sunt sanse ca pranzul sa fie un succes. Daca lingurita se opreste intre buze si brusc Andreea incepe sa fluture violent mainile, sa dea din cap si sa tipe...e de rau. Trebuie scoase din sertare "jucarelele": lingurite colorate, plicuri, pixul rosu, capace, sticlute. Toate sunt studiate, pipai...

Joi dimineata cand ne-am trezit am admirat cu tristete vremea oribila de afara, ceata, norii, frigul..in fine grozavia care se anunta pentru toata ziua. Asa ca tati a zis "hai sa plecam la munte". Pai hai. Ne-am facut bagajele, am papat si am sunat bunicii sa anuntam ca venim. Drumul a fost destul de gol, plin de gropi si plictisitor desi mami s-a jucat cucu-bau cu mine. La un moment dat am inceput sa bazai pentru ca ma enerveaza tare tare bretelele de la scaun. Nu ma pot misca suficient si mai ales nu ma pot duce in fata langa tati. Acolo pare sa fie foarte interesant. In fine, pana la urma am ajuns. Bunicii au tabarat pe mine si ne-am jucaaat tooaataaa seara:). A doua zi m-am plimbat cu mami si cu tati, am facut poze si mami m-a infipt in zapada. Cam ciudat, nu?:d Sambata a nins cu niste guguloaie maari si enervante, care imi intrau in ochi. Ca sa nu ma supar prea tare, tati mi-a facut un om de zapada:).  Duminica am plecat inapoi spre casa, imediat dupa masa de pranz. Pana...

Am ajuns la o concluzie. Ori Andreea o sa aiba in curand inca doi dinti (motiv pentru care as intelege maraiala si scartaiala continua din ultimele 2-3 zile). Ori se transforma intr-o liana.  Ori criza de la 7 luni (anxietatea de separare) se manifesta la noi cu o mica intarziere. Ori Andreea e precoce de fapt si e vorba de o alta criza care cica apare la 12-18 luni. Ori e rasfata. Ori are o alta problema pe care nu am depistat-o. Ori...habar n-am. Dar de vreo 2 zile picea incepe sa planga cand ies din camera, se opreste brusc daca o iau in brate, urla isteric daca nu o iau in brate cand se agata de mine si rade in clipa urmatoare daca o gadil. In principiu, cam 70% din timp maraie si scartaie.

Daca afara e urat, frig si viscol, daca iti curge nasul si tusesti, daca nu ai saniuta si nici cu caruciorul nu merge prea bine prin zapada...exista mereu o solutie ca sa treci cu bine de zilele lungi ale iernii: patusania  (o combinatie reusita dintre o paturica si o saniuta de parchet).