Călătoriile celor trei roșii

In lipsa de ocupatie, frunzaream azi blogul pe la inceputurile lui. Eee...ce vremuri...cand bebe avea colici si ne bucuram de orice clipa de somn. Cand faceam kilometri si kilometri de parc zilnici ca sa adoarma... Si am dat peste asta. :)). Eu in august 2009, varianta stresato-nevrotica. Si imi dau seama ca am ajuns intre timp pe partea cealalalta a baricadei, cu un copil care alearga tipand pe alei si trece in fuga pe langa carucioare adormite, pe langa mame stresate...Daca sunt pe faza, o opresc si ii spun ca e un bebe care face nani, iar ea se opreste brusc, tace si isi intinde gatul sa vada si ea minunea ...Dar nu sunt mereu pe faza :d. Asa ca am trezit probabil multi bebelusi si am enervat multe proaspete mamici . Si imi dau seama ca de mult nu-mi mai pasa de taietorii de iarba, de mosii care vorbesc tare la telefon, sau de muzica de la terase:d. Uneori ma mai supar pe gropile din astfalt, dar doar pentru ca uneori matza se impiedica si mai cade...Dar per total imi dau seama c...

Epopeea gradinita continua frumos la noi, Slava Domnului. Nu pot decat sa ma bucur ca am avut asa noroc, avand in vedere povestile pe care le citesc in ultima vreme despre gradinite. Ma bucur si ca practic la gradi nu fac chestii prea...studioase, nu se omoara cu poezii si cantecele, nu au lectii sau alte aiureli al caror sens nu il vad la varsta asta. La 2-3 ani baza "educatiei" trebuie sa fie joaca. Cu culori, cu hartie, cu alti copii, cu jucarii, cu frunze, cu muzica. Daca printre reprizele de joaca mai invata si sa numere (1,3, 6, 8 :D) sau sa lalaie 2 versuri de cantecel ("ratza sta cu capu-n apa si coditza sus)...ok. Dar pentru mine cel mai important lucru e sa se joace cum si cu ce vrea ea si sa invete sa se joace cu alti copii. Si sa stea mult afara, lucru pentru care am insistat si deocamdata vad ca se respecta. Somnul e mai dulce cu rucsacul in spate...:D   Vinerea e zi de bucatareala...  Luni au facut Cosul Recoltei..sau asa ceva...cu chesti...

Tot noi suntem:). Mai tomnatici un pic...ca parca adie asa, o boare de frunze uscate, dovleci mascariti si prune dodoloate, asa ca ne-am schimbat putin decorul:). Stiu ca mai e pana la halloween, dar ce daca? Noua ne plac dovlecii caraghiosi oricand....

Weekendul trecut, dupa studii aprofundate asupra prognozei meteo, am luat drumul muntelui, cu ideea fixa (a mea, recunosc :d) de a urca cu telecabina la Babele. Planurile de acasa nu s-au potrivit insa cu cele de la fata locului, caci la Busteni, sambata la ora 10 juma circa, telecabina era prevazuta cu una bucata coada uriasa, care incojura gingas cladirea si se oprea lenesa pe partea opusa intrarii. Nici n-am mai oprit masina, am plecat suparati spre Predeal, unde ne asteptau cei doi bunici, trimisi acolo sa supervizeze constructia unui nou gard. Asa ca sambata s-a petrecut local, in curte si la minusculul loc de joaca din urbe. Dar vremea a fost buna, bunicii simpatici si Andreea plina de chef de joaca. Cel putin pana pe la 8 seara cand aerul de munte si nesomnul de peste zi au nascut un copil maraicios si plangacios, trimis mai devreme la culcare:d. A doua zi, duminica deci, obsesia mea de a ajunge la Babele a prins  forte proaspete la vederea cerului senin. Am incarcat copil...

Am testat doua idei de mazgaleala cu "acuarele un pic altfel" si rezultatele au fsot super dragute. Nu in sens artistic, ci in sensul ca Andreea s-a distrat de minune vreo juma de ora, timp in care mi-am luat micul dejun copios. Eu zic ca merita incercate din cand in cand, ca alternativa la acuarele, carioci si creioane. 1. se ia spuma de ras a lu'tati si se pune o cantitate acoperitoare intr-o tava. Se iau borcanele cu acuarele (noi avem de la Ikea, mai lichide) si se invita copilul sa verse din ele peste spuma. Ce culori vrea el, in ordinea aleasa. Supravegheati totusi sa nu verse tot borcanul:d. Se ia apoi pensula sau lingurita sau un bat si se amesteca la liber "compozitia". Iese o spuma colorata si foarte atractiva la atingere si zmotoceala. Iese cam asa...more or less:D  ( sursa ) 2. se face o pasta din faina, putina sare si apa, cam de consistenta unei smantane groase. Se pune in 3-4 cutiute, pahare, etc si se invita din nou copilul sa toarne c...

Am tot citit in ultimii 2 ani povesti ale unor mamici, de pe la noi si de pe afara, despre cat de mult iti schimba viata un copil. Unele erau resemnate, altele de-a dreptul deprimate. Unele spuneau ca au renuntat la tot sau aproape tot din ce faceau inainte si s-au dedicat 100% celui mic. Altele asteptau pragul de 6 luni/1 an/...10 ani :d ca sa revina la normal. Putine erau cele care reusisera sa gaseasca o cale de mijloc, intre a renunta la tot si la nimic, adica la a alege lucrurile la care tineau cu adevarat si in care il puteau implica si pe cel mic. Inainte sa nasc, dar si dupa, am fost "amenintata" ca "life as you know it" s-a terminat, gata, pa pa. Ca de acum incolo totul se invarte in jurul copilului si pentru el voi renunta la aproape tot din ce faceam inainte, pastrand doar esentialul. Adica sa mananc, sa ma spal (mai rar) sau dorm (mult mai putin). Prima luna am trait puternic sentimentul ca asa e. Apoi, am reevaluat situatia, am analizat daca sunt fe...

S-au incheiat. Primele trei. De fapt 2 si vreo 4 zile, dar who's counting. Puse cap la cap au fost bine, mai bine decat ne asteptam, cu mici scapari reparate rapid la cererea noastra si multe multe poze dragute. Cam ce face Andreea acolo? Pai in primele 2 saptamani, fiind vacanta, a fost destul de neclar pentru noi cum se vor desfasura in final lucrurile. Pentru ca erau vreo 8 copii cu totul, de la 10-11 luni pana la 3 ani si ceva. Si stateau impreuna, si in curte si inauntru. La inceput chiar dormeau la gramada. Lucru care ne-a mirat si ne-a cam nemultumit, ideea mea fiind ca cei mici sa stea cu micii si aia mai maricei, care deja vorbesc si se joaca altfel, sa stea intre ei, separat. Ma temeam la un moment dat ca Andreea va reveni la biberonul cu lapte de dupa-amiaza si la suzeta, avand in vedere ca bebelusii de acolo le foloseau cu placere pe ambele la somn. Dar pana la urma grijile mele s-au dovedit nefondate. Matza a mancat super bine si a dormit relativ ok in primele 10-1...

Sunt o mama care: nu a dormit cu bebe in pat nu a alaptat decat 2 saptamani, timp in care nu a reusit niciodata sa scoata mai mult de 5 ml la pompa, timp in care bebe a urlat aproape non-stop,  timp in care a tinut cu dintii de ideea de a alapta nu a considerat ca bebe trebuie tinut in brate 24/24, ci poate sta uneori singur in patut, pe canapea, pe covor, pe paturica; nu a fost cu el la wc, nu a facut cu el dus, nici mancare, nu a crezut niciodata ca o despartire de cateva minute echivaleaza cu un abandon nu l-a ferit de oameni, nu l-a tinut in casa pana la botez, nu a fugit cu el la cald la prima ploaie de toamna,  nu i-a acoperit caruciorul cu prosoape ca sa  nu se arda nu l-a dat cu crema de soare in fiecare zi, nici la o luna, nici la 1 an.; nu l-a tinut la umbra, ci l-a invatat ca soarele e un prieten, nu un dusman. nu a sarit cu medicamente sau antibiotice de cate ori a stranutat, tusit sau cand termometrul indraznea sa se apropie de 38C nu l-a tinut pe beb...

cam asta am facut duminica dimineata:D Dar aseara am fost intr-un spirit mult mai cultural si am trecut pe la Festivalul Enescu . In piata de langa Ateneu se intampla zilnic niste treburi frumoase. Pe scena se canta muzica de calitate, iar pe iarba se poate manca o clatita gigant:d. Seara de la 8 sunt spectacole simfonice, dar si pana la ora aia poti merge cu cel mic, caci canta niste copii talentati:). E loc de alergat, de stat pe iarba, pe banci, mese de ciugulit si scaune de ascultat. Noi de pe la 8 juma am prins loc chiar in fata scenei si matza a stat nemiscata vreo 20 de minute, in doua reprize:) Maine reluam programul de gradi si servici, dar a fost un weekend tare frumos:)

Pentru ca a venit toamna, deocamdata doar in calendar din fericire, si e sambata si lume multa in parc, am zis sa incercam ceva nou astazi. Asa ca ne-am imbarcat in formatie completa, trei mamici cu trei pitice, plus taticul sofer, si am pornit dis de dimineata spre MTR. Unde se petrece " de dragul artei ", ateliere pentru 2-4 ani. Chestia este impartita in doua sectiuni. Una "vizuala si verbala" si una "manuala". Partea cu vazutul presupune plimbarea prin muzeu si ascultarea unei povesti bine aranjate despre "casa lui Mos Mogos", personaj negasit, pe care copiii erau indemnati sa-l strige din cand in cand, "ca poate vine". Este vorba de fapt despre prezentarea unei case de lemn, in marime naturala, in care din pacate copiii nu au avut acces, fiind nevoiti sa o studieze pe afara. Pe de-o parte inteleg teama celor de la muzeu de a lasa 10-15 puradei sa misune pe acolo, dar pe de alta parte ar fi fost mult mai atractiv pentru ei sa si v...