Călătoriile celor trei roșii

azi pe drum spre gradi... -mami, eu nu pot sa ajung acolo sus (zice matza privind spre balcoanele blocurilor si topaind ca un ied). N-am aripi -nu, noi n-avem aripi. Noi ne putem imagina, ne prefacem ca zburam. Uite asa (zic eu, falfaind mainile inspre ea) -da, asa da (zice dansa usor neconvinsa) -dar cine are aripi? -fluturasii....pasaricile... -si mai cine? -...siiiii... -si buburuzele si gandaceii -si zaneleeeee (zice matza fericita ca si-a amintit)

Sambata seara a fost balet. Frumoasa din Padurea Adormita. Desi spectacolul a fost in sala mare a Operei si dura cam 2 ore, am luat bilete pentru ca era o poveste cunoscuta. Am zis sa testam si varianta asta si stam cat putem. Am stat pana la pauza, adica o ora, dar nu pentru ca Andreea n-ar fi rezistat inca pe atat, ci pentru ca se  apropia ora de baita si somn si am zis sa nu abuzam. Deci cam cum fuse: -sala plina de mamici, tatici, bunici si copii, de la 2-3 ani (destul de putini recunosc) pana la 10-12 ani estimez eu. destul de liniste totusi  si doar din cand in cand se mai auzea cate o voce ratacita. -la capitolul tinute, o invalmasala de nedescris, de la sport la elegant, de la blugi si tricou la rochii lungi. Practic fiecare cum se simte bine si ii place. -ce mi s-a parut deplasat un pic este apetitul pentru aplaudat, la fiecare final de scena, la fiecare pauza de 2 secunde a balerinilor. Uneori, graba era asa mare ca aplauzele incepeau gresit, inainte ca bietul o...

Vineri seara am dat o fuga pe la targul Gaudeamus, chitita sa iau 1-2 carticele pentru Andreea. Pentru mine mai nou le comand online sau le citesc pe kindle, caci timp de balaurit prin librarii pentru gusturile mele nu prea am. Am plecat de acolo dupa vreo ora juma cu 3 pungi de carticele, mici mari, colorate, cartonate, de citit, de privit, de invatat. Eu zic ca merita cumparate si fara reducerile de la targ pentru ca matza e fascinata de ele de cand le-am adus. Deci le-am nimerit. Una de sezon, de la Curtea Veche  Hitul weekendului, de la RAO  Povesti clasice de la editurile Nicol, Teora si Biblion  Si o carte foarte haioasa, de privit si copiat, de la Curtea Veche

Azi mi s-a pus pata la un moment dat ( ceasu rau, va zic..) sa o invat pe fi-mea sa numere pana la 10. Dupa 30 de secunde am redus asteptarile la 3:)). Desi tantiile de la gradi sustin cu maxima convingere ca ea stie sa numere pana la 10 ( muhaahaha), eu am mari dubii. Nu am o problema cu lipsa de interes pentru matematica a piticei, dar am zis ca hai totusi sa fac o incercare mai organizata. Si am luat carticica speciala, cu diverse animale pe fiecare pagina si am purces cu rabdare si optimism. -mami, cati elefanti sunt pe pagina? ..pauza, priviri aruncate spre geam, pereti...ciorapi... -uite, aici...cati vezi? E un elefant. Vezi, unu. Zii si tu -unu -Okeeeyyy. Mai departe...cati hipopotami sunt aici? -sapte -Nu -cinci - Nu. Uite e unu aici si unu aici. Doi. Zii si tu. -Unu....sapte -Nu mami. Dupa unu vine doi. Zii. -unu doi. -Asa.deci cati hipopotami sunt aici? -sapte -Doi! Sunt doi! moving on... -Cate masini sunt aici? pauza..liniste...zambete.... -trei.Sunt trei...

Declaram deschisa etapa "de ce". Repetat clar, de zeci de ori, pana la epuizarea rezervelor de imaginatie si rabdare ale adultului de fata. Fara sens uneori, fara cap si coada... ..si Alba ca Zapada a fugit in padure... De ce? Ca asa i-a zis vanatorul... De ce? Ca regina nu o iubea si nu o mai lasa sa stea in castel.. De ce? Pentru ca vroia sa stea singura in castel. Si Alba ca Zapada se duce si gaseste casuta piticilor... De ce? Pentru ca piticii aveau o casuta in padure De ce in padure? Pentru ca nu existau blocuri si nu-si luasera apartament pe credit! Pentru ca lucrau in mina si mina e in padure si asa le era mai comod..sa stea aproape de servici. Pentru ca la geamul lor vin zilnic niste animale si caprioare nu prea gasesti decat in padure. Deci de aia stau in padure. Pentru ca asa a scris nenea povestea...cu o padure in ea...De aia!

Pentru ca luni aveam o falca umflata si sunetele ieseau bizar din gura mea, mi-am dat seama ca trebuie sa inventez o activitate mai putin verbala cu Andreea. Adica nu povesti, nu scene de teatru unde trebuie sa cant si sa fiu vreun personaj antipatic. Si am facut asta: Andreea s-a distrat de minune sa amenajeze insula, sa picteze marea si sa lipeasca padurea, plaja si elefantul pe acolo. La final a aruncat o privire critica asupra creatiei si a decis ca are nevoie de putin rosu pentru ca "mami, e mai frumos asa, cu multe culori" . Am incercat sa explic ca marea e albastra, cel putin teoretic, caci pentru ea enunturile logice nu sunt mereu atat de logice pe cat imi par mie. "Nu, mami, punem si rosu"....Apoi s-a mirat la maxim ca din rosu si albastru s-a facut mov...deci tot a fost ceva educativ la final:d. Ce am folosit: un capac de la o cutie, lut pentru insula, scoici de prin casa, castane, 2 bucatele de "iarba" de la un alt joc, scobitori si stanio...

Ce mai facuram noi prin weekend.. Pai in primul rand am fost profund aculturali pentru ca mami e o gaga. A cumparat bilete la balet, dar a incurcat weekendurile, asa ca sambata la pranz ne-am dat seama ca am ratat spectaculos Visul unei Nopti de Vara...Asa ca nici Mariuca, nici Andreea, nici mamicile lor nu au mers la balet weekendul asta:( Weeelll...asta e. Am luat alte bilete, pentru sambata viitoare, la Frumoasa din Padurea Adormita. Asa ca, va rog, vineri sa-mi aduceti si mie aminte sa duc copilul la balet:d. In lipsa de cultura, am optat pentru putin sport, sambata pe soare, duminica dimineata pe o ceata uracioasa si rece. Am alergat prin parc, am cotrobait prin frunze in cautare de buburuze, am adunat bruma de pe leagane si am pus in scena povesti, caci matza e ba Alba ca Zapada, ba mai nou Scufita Rosie, iar eu si tati suntem desemnati ba Lupu, ba Vanatoru, ba Printu... Asa ca ne fugarim printre copaci, ne pitim, o mancam pe bunica, o trezim pe "Bada" cu un pupic...

Nu e vorba de tati de la noi din casa. Dansul sustine ca nu stie sa scrie decat cod, d-ala cu 0 si 1 probabil, si nu se baga la chestii siropoase. Dar povestea de mai jos cred ca i se potriveste. Si mie. Si mi se pare cea mai sincera si frumoasa marturisire a unui tata...A unui parinte de fapt. Pentru ca da, sa fii parinte e groaznic de greu, sfasietor, criminal, si atunci, de ce sa te legi la cap cand nu te doare? De ce sa renunti la o viata linistita, presarata cu vacante, weekenduri calatoare, nopti pierdute, de ce sa renunti la somn, la posibilitatea de a spune "acu plecam la mare" ? Pentru ca... "Our son is a little over two and a half years old. Now, I am the wussiest wuss to ever wuss up the joint, so take everything I'm about to say with a grain of salt – but choosing to become a parent is the hardest thing I have ever done. By far. Everything else pales in comparison. My feelings on this matter are complex. I made a graph. You know, for the chil...

Nu stiu cum, cand si de ce...dar am fost invadati de jucarii. Mici, mari, colorate, din lemn, hartie, plastic, panza, papusi, ursi, ursi, ursi, pisici, barbie, inca o barbie, bucatele de puzzle, bucatele de trenuri. Le gasesc in sertarele din bucatarie, pe dupa dulapurile din sufragerie, in noptiera mea, in baie. Camera Andreei e compusa dintr-un pat mare, o masuta, un dulap si vreo 3-4 cutii de... chestii. Plus o cutie mare care a esuat pe dulap din motive de lipsa de spatiu si atingerea unei limite a suportabilitatii de catre mine.  Asa ca m-am gandit cum sa facem sa mai eliminam din cutii. Caci evident sertarele, noptiera, spatele fotoliilor...alea vor ramane cotropite.  Si am facut o casuta. Casuta piticilor, sort of, dar denumita generic "Casuta Andreei".   Acolo si-au gasit loc carticele, puzzle-urile, animalele de plastic, vreo 2-3 papusi care dorm mereu, creioane colorate, hartie...chestii care de obicei erau peste tot. Deocamdata nevoia mea de oaresce ...