Despre umor la copii
Incercam sa-mi dau seama zilele trecute cand incep copiii sa aiba umor. Cand devin haiosi, dar nu pentru ca se stramba sau fac aiureli de bebelusi, ci pentru ca poti avea cu ei discutii la finalul carora razi sincer. Cred ca undeva dupa 4 ani jumatate Andreea a inceput sa observe ca erau situatii in care ea spunea ceva si noi radeam. Si ne intreba "mami, asta e o gluma? am spus o gluma? a fost amuzant?" II explicam ca da, ce a spus ea este haios pentru ca... Apoi incerca sa repete experienta, chinuindu-se sa inventeze o gluma. Esec total evident pentru ca spunea niste aiureli fara sens, neamuzante. Ii explicam ca nu e haios, ca nu trebuie sa se chinuie sa ne faca sa radem. Se intampla spontan, cand se intampla. A avut momente cand se oftica. Pentru ca nu reusea sa ne amuze din nou. Pentru ca nu ne lasam amuzati. Niciodata insa nu am jucat teatru, nu am ras fortat la ce spune ea. I-am spus ca umorul nu poate fi mimat si nici fortat si ca uneori spunem lucruri amuzan...