Călătoriile celor trei roșii

De vreo luna a inceput nebunia cadourilor. Nu alea magice, de Craciun, nu cele cu simbol, cu dragoste, cu imaginatie. Nope. Nebunia cadourilor pentru profesori. Incet, au aparut intrebarile, aluziile, propunerile. ”Trebuie sa luam pentru doamna, dar si pentru ceilalti profesori. Si pentru doamna directoare”..Dupa un schimb de opinii pro si contra, situatia a ramas neclara, impartita intre cei care vor sa dea mult, sa se simta, ca na, e totusi Craciun, si cei care ar da, dar mai putin, mai degraba simbolic, poate deloc....Asa ca a ramas in pom. Fiecare cum il taie capul, ceea ce va duce probabil la diferente uriase intre cadourile cu care se vor insira parintii la doamna... Si abia terminasem discutiile la scoala, ca, surpriza, niste parinti de la cursurile de engleza, private, s-au gandit ca e dragut sa ii luam lui teacher ceva...Super, zic, pai hai! o felicitare, semnata de copii? Un glob misto? Ceva ornamente de craciun? Nuuuu....ceva mai....scump....50 de lei de copil ar fi bine...

Au trecut trei luni de cand a inceput scoala. Si pentru Andreea, dar si pentru noi. Acum dimineata incepe mult mai devreme, pe la 6.30-7. Seara o culcam pe la 8-8.30, iar pe la 9.30-10 picam si noi. Inainte de scoala nu aveam treaba cu micul dejun. Ea manca la gradi, noi pe la pranz. Acum trebuie sa clocesc idei la 7 dimineata, o ora la care eu depun eforturi majore sa tin ochii deschisi. Si trebuie sa clocesc chiar doua idei, una pentru acasa, una pentru la scoala. Acasa inseamna smoothie sau clatita rapida sau sandvis sau cereale cu ceva. La scoala inseamna sandvis si fruct. Cam asa e cu diminetile.  La scoala e bine, lectii usurele, teme putine. Doamna e draguta, ne place de ea. Si Andreei. E ca o bunicuta asa, blanda, dar ferma. Pana acum i-a pedepsit o singura data: nu au mai facut ora de pictura. Pentru ca au fost galagiosi si nu au ascultat-o. Doamna de engleza insa nu e asa ok. Cam tipă. Cam des. Cica la ultima ora i-a pus sa stea cu capul pe banca pentru ca deranja...

Am citit zilele acestea foarte multe postari despre schimbare si nevoia de schimbare. Mai ales in noi. De acord. Nu putem cere schimbari la nivel inalt, daca noi, in viata de zi cu zi continuam sa ciupim pe ici pe colo legea, sa indesam bani prin buzunare, sa incalcam 2-3 reguli pe care le consideram neimportante. Daca vom reusi sa ne comportam civilizat in micul nostru univers, atunci, in timp, impactul se va vedea peste tot. Pentru ca vom creste o generatie de oameni care nu vor avea spaga, marlania si micile furaciuni in sange, nu vor accepta sa fie mintiti si ignorati, nu vor tolera incompetenta si nesimtirea cu usurinta cu care o facem noi.  Atunci cand lucruri banale pe care nu le facem acum vor fi norma de viata a majoritatii, abia atunci vom putea spune ca sunt sanse sa schimbam lucrurile la nivel macro. Sa incepem sa nu mai: - aruncam gunoaie pe jos - traversam pe rosu - mergem fara centura - facem pisu la copac  - jgnim si lovim copii - intoarcem c...

Cand ramai putin fara cuvinte, cand ai vrea sa strigi si nu stii ce, cand simti ca esti prea trist, prea revoltat, prea dezamagit, prea resemnat, e bine sa faci un pas in spate si sa privesti in jur. Si iti dai seama ca cel mai bun si mai corect lucru pe care il poti face e sa traiesti. Frumos, cinstit, din toata inima, cu tot sufletul, imbratisand cu ambele brate fiecare zi, razand la fiecare gluma, plangand fara teama si facand mereu, cu pasiune, ceea ce iti place.  

Era o vreme, mai demult, cand traiam asteptand diverse. Vacanta, o iesire in club, un weekend la mare, o excursie pe munte, sa treaca tezele, sa treaca examenele, sa treaca perioada cu multe teme, sa treaca si luna asta...Si fara sa stiu ratam de fapt zile si saptamani si momente. Viata trecea pe langa mine in timp ce eu asteptam sa se intample lucruri, sa treaca ceva, sa vina ziua cand... Acum am alta strategie:d. Acum traiesc fiecare zi. Am grija sa trec prin ea simtind si vazand. Aparitia Andreei a ajutat mult, felul ei de a se bucura de nimicuri, de a rade zgomotos la orice trasnaie, de a se entuziasma pentru ca un nor arata ca un dinozaur sau pentru ca "cimentul" facut din nisip rezista.  Atunci cand zambesc prea putin, cand ma vede prea serioasa, imi atrage atentia, imi ia fata in maini si imi trage de colturile gurii pana zambesc. Evident ca nu mereu am chef, de multe ori sunt franta, de multe ori vreau doar sa dorm, dar, de alte multe ori imi dau seama ca de fap...

Ora de religie se dovedeste cel mai dezbatut, discutat, urat, iubit, analizat subiect legat de scoala. Ceea ce din start este o tampenie. In loc sa vorbim de programa (invechita), metoda de predare (tributara programei invechite si aglomerate), materii (sau mai bine zis lipsa materiilor utile, actuale, interesante), numarul de copii din clasa (si cum poate un invatator cunoaste, intelege, urmari 30 si de copii..), dotarile (lipsa sau platite de parinti desi invatamantul e teoretic gratis), noi trebuie sa ne concentram energia pe religie.  Pentru ca religia este optionala (dar inca exista profesori care sustin ca nu, e obligatorie).  Pentru ca religia este singurul optional propus copiilor, cel putin la clasa zero. Pentru ca, desi este optionala, cei care nu vor au prea rar alternative bune si prea des alternative proaste. Pentru ca religia predata in scoli nu are decat foarte putin de-a face cu predarea moralitatii, bunatatii si tolerantei si foarte mult de-a face cu...

Pentru ca ne place la munte si la aer si la padure si la catarat, mai ales la catarat, am facut sambata o plimbare pana la Canionul 7 Scari de la Timisul de Sus. Sau de Jos..niciodata nu stiu... Ca sa ajungi acolo, pleci de la Dambu Morii, din DN1, mergi un pic pe drum forestier, cam 15 minute, apoi intri pe poteca in padure si mai mergi, lejer, maxim o ora, cu un copil de 4-6 ani dupa tine. Noi cred ca am facut cu totul 40 de minute, pentru ca Andreea deja stie drumul si era si in mare verva sa alerge dus intors in fata noatra... La intrarea in canion se plateste o taxa de 5-10 lei si daca vrei primesti un ham pentru copil, sa il tii mai bine cand se urca pe scari.  Scarile sunt destul de accesibile dupa parerea mea, dar totusi nu as incerca cu un copil mai mic de 4 ani...As alege sa il tin in spate in ceva. Obligatoriu, un parinte trebuie sa stea imediat in urma celui mic cand urca, sa il prinda daca e nevoie, caci scarile sunt de fier si umede, si se poate sa ii mai alun...

Unul dintre lucrurile noi pe care le fac de cand a inceput scoala este sa scriu biletele. Nu d-alea clasice, lipite pe frigider (pe care le-am inlocuit de ceva vreme cu notite pe tabla din bucatarie sau pe keep), ci biletele lasate in pachetelul Andreei. Prima data am lasat un biletel in a doua zi de scoala. "Pupici, o zi frumoasa", si o inimioara trasata din pix. S-a bucurat nespus de el. S-a si mirat, ca nu stia exact ce e cu biletul, e vreun mesaj ascuns acolo? sau doar pupici?  Apoi am lasat biletel cu "mananca intai sandvisul, apoi marul. te iubesc, mami". Seara mi-a povestit cu mare incantare ca a gasit biletul si asa a facut, intai sandvis, apoi mar. Si ca si ea ma iubeste.  Ultimul biletel a fost pereche. Pe o parte "Nu uita sa pui copertile noi la caietele de la scoala. Pupici mutzi", iar pe partea cealalta a venit raspunsul, "te iubesc, mami, te iubesc tati", cu multe inimioare printre cuvinte... Si asa, un pic din noi merge cu...

Scoala a inceput de doua saptamani, circa, asa ca am intrat intr-o rutina. Am ordonat frumos pe tabla din bucatarie programul pe zile, cand are engleza, cand inot, cand FTK. Cand nimic.  Pe frigider am lipit orarul colorat si am notat zilele cand se duce in trening, ziua cand duce pensule si acuarele si ziua cand duce plastilina. Si zilele cand se duce doar pe ea. Am umplut frigiderul cu cascaval, sunca, unt, branza, fructe, dulapul cu miere si unt de arahide, pentru pachetel. Iar dimineata, dupa primele 5 guri de cafea, cand reusesc sa deschid si al doilea ochi, ma apuc sa pregatesc ceva gen mic dejun... Am bifat si prima tuse, tratata rapid de data asta.  In prima saptamana inca incurcam orarul si am trimis-o fara plastilina. Si cu acuarele cand nu era nevoie de ele...Si fara trening la ora de sport... In a doua saptamana am invatat. Si am rezolvat si cu ora de religie, la care nu va participa.  Am bifat si prima sedinta cu parintii, plus discutii intermin...

Cam asa. cat de des se poate. cam la orice ora....