Călătoriile celor trei roșii

Azi am intrat oficial in vacanta! Nu eu, ok, ea, daaaar vacanta ei inseamna ca dimineata nu mai suna ceasul, nu mai fug buimaca sa pregatesc micul dejun, bajbaind dupa cana mea de cafea, nu mai fac ”pachetelul” de scoala si nu mai repet de miliarde de ori hai, hai, hai... Nu stiu ea, dar eu sunt pe holiday mood de ceva vreme oricum, cu chef de plecari si terase si spre zero chef de munca.  Acum ne pregatim de inca niste weekenduri la munte, plus marele concediu, plus alte weekenduri la mare si la munte. Seri la terasa. Aperol Spritz. Concerte de vara. Muse. Vizite la prieteni. Inghetata si limonada fara limite.  Imi place teribil de mult varsta la care a ajuns Andreea, aia la care poti merge cu ea cam pe oriunde, in care te intelegi, discuti, canti si topai impreuna, varsta la care are preferinte si emotii si o sinceritate debordanta. Am mers in weekend la concert in parcul Izvor, la Luna Amara si Coma, si ne-a placut la nebunie tuturor. Am mers cu biclele pe dealuri, ...

Iata o dilema care a inceput sa ma preocupe in urma cu ceva vreme, cam de cand s-a terminat povestea cu gradinita si a inceput scoala. Mi-am adus atunci aminte lucruri vechi, din copilarie si scoala, o lume in care presupun ca am intrat vesela si curajoasa, dar cumva am pierdut increderea pe parcurs. Nu am fost un copil problema, nu am avut probleme majore in scoala, dar nici nu m-am bucurat mereu de ea, nu am fost mereu optimista si vesela, iar deseori ma culcam plangand si ma trezeam ingrozita de o noua zi.  Nu acuz pe nimeni aici, vremurile erau altele, educatia si metodele de acasa si de la scoala altele si ele.  Dar mi-e ciuda sa vad aceleasi comportamente si metode, aceleasi asteptari exagerate si planuri de viitor bazate pe temerile noastre ca parinti si nerealizarile noastre de adulti. Aceeasi presiune exagerata pe copii, aceeasi obsesie pentru note si diplome, pentru acumularea a cat mai multor informatii, inutile in mare parte, aceleasi temeri ca daca nu stie per...

Weekendul trecut am fost intr-o mica excursie cu bicicletele. Le-am asezat vineri pe masina si am pornit la drum spre Valea Oltului, apoi inainte de Sibiu am facut dreapta spre Valea Hartibaciului si am oprit la Cornatel.  Cornatel nu este un sat renumit pentru turism, nu apare in ghiduri si nici nu am gasit multe povesti despre vacante acolo, dar zona este superba, cu dealuri si pasuni stapanite de oi si vacute, cu cai lasati liberi si paduri colorate. Pentru amatorii de ture de bicla este o alternativa buna la mai cunoscuta zona de la Rupea-Viscri. Cel putin noua ne-a placut mai mult aici ca traseu de bicicletă. Exista vreo 5 variante de trasee, de diferite lungimi si dificultati, iar noi am bifat doua. Unul de vreo 10 kilometri, de la Cornatel la Nucet, din care primii 5 cam la deal si urmatorii doar la vale:d. Dar din Nucet, de pe deal, se vede pana departe peste Olt pana la Fagarasi, plus ca, daca esti atent intalnesti caprioare si mananci fragute.  Al doilea traseu...

In urma cu putin timp am avut o intalnire cu una dintre fetele de la FTK care tine cursurile la care a fost si Andreea. A fost o discutie generala, de final de curs si de an, despre matza si ce mai face ea. Un soi de evaluare a psihologului privind comportamentul si atitudinea ei, cu plusuri si minusuri.  Concluzia, spre bucuria mea, a fost ca Andreea este un copil foarte echilibrat emotional, chestie la care recunosc ca nu ma gandisem inainte, concentrata sa fie sanatoasa fizic, sa aiba tot ce ii trebuie si sa o vad fericita. Nu m-am gandit la modul serios ca de fapt fiecare lucru pe care il facem, fiecare moment petrecut cu ea, fiecare joaca, discutie, experienta este o caramida pe care o punem la aceasta constructie solida care trebuie sa fie increderea in sine. Si ca de la aceasta incredere pornesc toate celelalte.  Cred ca este foarte important sa ne asiguram ca avem un copil care isi cunoaste valoarea, care stie sigur ca este iubit si respectat pentru ceea ce e si ...

Sa fii sanatoasa, frumoasa si desteapta. Sa cauti mereu curcubee si gaze colorate si flori. Sa nu uiti sa te bucuri de lucruri mici. Sa fii mereu vesela, sa topai, sa razi. Sa iti placa lumea si oamenii din ea. Sa plangi, sa te infurii si sa ierti.  Sa nu obosesti sa pui intrebari si sa cauti raspunsuri. Sa fii mandra si curajoasa si buna.  Sa stii sa iti alegi prietenii si sa nu te temi sa renunti la oamenii care nu te fac fericita.  Sa iubesti si sa fii iubita. Sa fii tu, sa nu simti niciodata ca trebuie sa renunti la tine pentru altii.  Pupici,  mami (ideea postului am ”furat-o” de la Maria :d. Mi-a placut mult sa pun in scris gandurile din cap) 

De o vreme tot planuim o iesire cu biclele, mai ales de cand ne-am dotat masina cu bare de prins. Am tot asteptat sa se termine cu ploile, sa vina vremea calda, sa se usuce padurea, sa ne vina inspiratia unde sa mergem...Dupa drumul de 37 de km de anul trecut, partial prin padure si aproape rataciti pe dealuri, am decis sa ne organizam mai bine. Adica sa gasim un traseu mai usurel, mai scurt si eventual marcat pe gps:d. Fara nicio legatura cu acest plan, am decis sa mergem si noi la un moment dat la Ferma Dacilor, loc mult laudat pe net si pe langa net. Pana la urma am cuplat cele doua planuri intr-un weekend tare frumos, cu multa plimbare, mancare si vin. Cumva a fost perfect ca am lipit ziua cu extra mancare si vin de ziua cu extra efort la pedalat:d. Sa le iau pe rand. Ferma Dacilor   este un complex destul de nou, la vreo ora jumatate de Bucuresti, pe langa viile Tohani. Este o constructie interesanta, intre dealuri si paduri, cu mult loc de alergat si plimbat. Pe langa...

Dupa o primavara cam ca o toamna si multe weekenduri cu ploi, astepti primele zile cu soare si cald ca pe o bere rece intr-o zi caniculara.  Cam asa am facut noi weekendul trecut. Am studiat toata saptamana prognoza, care ba era cu soare, ba cu ploaie, si nu se decidea la ce varianta sa ramana. Pana la urma am facut rezervari vineri la pensiunea Pepino din Magura si dusi am fost. Zona Magura-Pestera este un vis. Fix ca in vederi. Si ce e superb e ca fiecare anotimp are farmecul lui aici. Aflasem de la niste prieteni ca e neaparat de mers toamna, cand padurea e rosie si portocalie si dealurile verzi, cand aerul e curat si culorile ard, cand albastrul cerului e mai albastru decat poti crede.  Dar am ajuns primavara, cand totul era verde, dar in mii de nuante de verde. Si era plin de flori, galbene, albastre, roz si mov. Si de oi si vaci si cai. Si cerul era albastru, apoi gri inchis, apoi alb, apoi iar albastru. Cand soarele trimitea raze piezis, prin nori, si totul era ...

Weekendul trecut, printre picaturi de ploaie si raze de soare, am organizat petrecerea matzei, varianta cu mai multi copii, am fost la Art Safari, la atelier de ceramica, apoi si la unul de zane, dar si la o vizita la Muzeul de Arta dedicata lui Brancusi... Sa le iau pe rand.  La petrecere a fost cu catarat, cum altfel. Am ales varianta centrului No Gravity si a fost ok pentru ca, dupa catarari, copiii s-au bucurat si de tiroliana si traseul de aventura.  La Art Safari am bifat cu Andreea doua ateliere, unul de ceramica si unul de zane. Cel de ceramica mi s-a parut faorte dragut, au primit o cana pe care sa picteze ce vor. Fiimea a colorat o fetita pe conturul facut de doamna de acolo. Simpatic. In timpul asta, eu am vizitat expozitia, unde mi-am ales cateva tablouri preferate. imaginandu-mi cum ar sta in sufragerie:) Dupa atelier, am mai facut o trecere prin expozitie si cu Andreea, care si-a ales la randul ei cateva opere si a decis ca pe altele le poate reproduce ...

0..1...2.....6...7. Au trecut ca niste clipe, involburate, agitate, cu bucurii, mii, cu frici si temeri, cu nopti nedormite si zile lungi, cu plecari si veniri, cu ”nu o sa mai dorm niciodata 8 ore legat...nici macar 4...o sa pic” si ”Doamne, cata fericire o sa mai incapa in inima asta?”.. Agonie si extaz inghesuite intr-o zi cat o ora sau cat un an. Nu stiu cand au trecut 7 ani. Stiu sigur ca la inceput a fost greu, foarte greu, cu temeri si lacrimi si nesomn. Apoi a devenit mai usor, apoi a fost iar greu, un pic, si iar usor, si iar si iar. Putine lucruri au fost cum le planuisem, am invatat zi de zi, noi de la ea si ea de la noi. Inca invatam si mergem inainte tinandu-ne de mana. Din inaltimea celor 7 ani pe care i-am urcat privim mai relaxati, mai siguri pe noi, pe ea.  Sapte ani sunt multi si putini, sunt miliarde de ani departe de zilele cand gangurea stirba si totusi parca sunt ieri.  La sapte ani e multa veselie si incapatanare si independenta si maini intinse ...

La un moment dat, acum niste cativa ani, prietenii nostri ne povesteau despre un restaurant de sushi de la Ruse. Ca e super bun si super ieftin. Ca mananci un platou de chestii cu 100 de lei. Ca e la o ora de Bucuresti... De ajuns nu am ajuns din diverse motive, mai ales lene sau alte planuri. Dar sambata am decis sa le facem o vizita de pranz si sa vedem minunea. Si pentru ca era soare si se anunta un weekend foarte cald am facut o rezervare si in Vama, pentru o noapte. De la Bucuresti la Ruse se face cam o ora jumatate, dar timpul depinde mult de cat stai la podul de la Giurgiu, care se repara si pe care se merge pe o singura banda. Una peste alta a fost ok si am ajuns la Happy Bar&Grill pe la 11.30. Din ce am vazut restaurante similare sunt si la Sofia si Varna, dar noi l-am testat pe cel din Ruse.  Am facut o rezervare, just in case, si bine am facut, si am pornit sa vizitam un pic centrul orasului. Restaurantul este chiar in piata centrala, usor de gasit. Zona...