Călătoriile celor trei roșii

In ultimii 2-3 ani, de cand Andreea citeste, intai putin, apoi mai mult, am tot cumparat carti pentru ea. Fie ca le vad pe net, fie ca aud de ele pe la altii sau le vad in librarii si imi plac. Incet, a inceput sa aiba si preferinte proprii si obsesii temporare, trecand de la zane zane zane si printese la dinozauri si doar dinozauri, apoi povesti cu personaje de varsta ei, multa magie si aventuri.  Destul de repede a decis ca nu mai vrea sa auda de printese si zane. A trecut in faza vrajitoare si magicieni. Ii plac si cartile cu personaje fetite curajoase care infrunta diverse pericole si reusesc (mbine, recunosc, incerc sa ii cumpar cat mai des genul asta...). Nu are rabdare cu povesti prea linistite si cu multe descrieri, ci prefera actiunea, suspansul si rezolvarile spectaculoase. Incerc sa ii cumpar carti care sa i se potriveasca, sa fie amuzante, antrenante, dar sa aiba si un mesaj ok. De exemplu, nu imi plac povestile cu personaje feminine slabe, mataite si incapabile, ca...

Cred ca noi romanii, dar nu numai noi, avem in ADN-ul nostru statul la cozi. Si cumva, inconstient, ajungem sa ne incolonam si in situatii in care nu suntem nevoiti sa facem asta. In schimb, cred ca va mai trece macar un deceniu pana cand vom intelege toti sa stam pe o singura parte a unei scari rulante, ca sa permitem trecerea celor mai grabiti. Noi de cate ori plecam cu avionul pe undeva, ca e la dus, ca e la intors, avem grija sa ajungem la timp in aeroport. Chiar si asa, era sa ratam plecarea de cateva ori din cauza de aglomeratie pe strada. Dar nu despre asta vreau sa zic. Ci despre cozi De ce, de ce, sa te pui la coada, in picioare, in fata unei porti de imbarcare inchise, cu juma de ora sau mai bine inainte sa se deschida macar? Nu mai zic ca din momentul in care se deschide si pana pleaca efectiv avionul mai mananci o paine. De ce ai sta in picioare, incolonat, cand poti sta jos, pe un scaun sau la o cafea in alta parte? De ce ai tine un copil in picioare, langa tine, si ...

Desi avem toti trei bicle, iesim foarte rar cu ele in  afara Bucurestiului, sa zic o data, de doua ori pe an. Acu doi ani am fost pe langa Viscri, pe dealuri, anul trecut la Ferma Scoala Cornatel, langa Sibiu, anul asta inca nu am organizat o plimbare mai serioasa. Dar ieri am decis sa scoatem totusi nasul pe la padure, ca se anunta vreme faina si nu prea a plouat in ultimele zile, asa ca erau sanse sa fie uscat pe poteci. Asa ca ne-am urcat biclele pe masina (mai ales Dan :d), am luat apa, sandvisuri si haine de schimb si am pornit spre Manastirea Cernica. De acolo stiam eu ca pleaca traseele prin padure. Pana la urma, am ales un traseu de vreo 20 de km, care porneste de la vreo 200 de metri de manastire. Traseele prin padure nu sunt marcate asa ca te cam bazazi pe GPS si inspiratie, zona fiind strabatuta de multe potecute si drumuri forestiere. Mie nu imi place sa merg la inspiratie prin padure, asa ca Dan a stat cu ochii pe GPS. Traseul porneste foarte prietenos, cu un drum ...

Valea lui Stan este un traseu taaare frumusel, care porneste din Transfagarasan, cu vreo 2-2.5 km inainte de Barajul Vidraru, cum vii dinspre Curtea de Arges.  Este un indicator destul de vizibil pe marginea drumului, apare si pe GoogleMaps, plus, cand ne-am dus noi sambata erau circa 20 de masini parcate acolo asa ca e greu sa ratezi locul. Auzisem mai demult de traseu, stiam ca dureaza vreo 4 ore (de fapt noi am facut cam 4 juma dar am mers lejer si am facut si pauza de ciugulit din traista), dar mai stiam si ca nu e recomandat decat cu echipament de munte, copii nu prea mici si nu pe vreme nasoala. Echipament de munte avem (ghetele adica, plus am avut la noi o coarda de legat in caz ca era nevoie la Andreea dar nu a fost cazul), inaltime ok la copil avem (de fapt au fost vreo 2 momente cand ar fi fost bine sa mai aiba vreo 3 cm in plus la lungimea mainilor, dar ne-am descurcat), ne mai trebuia doar vremea buna. Si cu asta am avut mici probleme anul asta... Anyway, vineri s...

In concediul ce tocmai se duse, am avut si cateva momente in care am stat cuminte pe nisip, eu preferand sa stau in apa. Sau cu un frappe in mana la terasa...Anyway, stand pe nisip n-am avut altceva de facut decat sa studiez lumea din jur. Pentru ca am ales mereu plaje linistite, studiul meu a fost destul de limitat si in general ma limitam sa observ ca oamenii sunt in general misto si calmi, iar copiii dragalasi si amuzanti.  Totusi, au fost si momente, putine, cand am dat peste situatii care ma faceau fie sa zambesc milos, gandindu-ma ca mama respectiva o sa se intoarca acasa mai obosita si cu nervii mai varza decat a plecat, fie sa ma enervez de-a dreptul.  Si mi-am dat seama ca sunt multi parinti care nu reusesc sa-si ajusteze asteptarile la realitatea in care traiesc, nici sa se relaxeze si sa bucure de vacanta. Eram la un moment dat langa o familie cu un copil de varsta Andreei si unu mic, de 1 an cred, ca nu mergea inca prea stabil. Timp de juma de ora, mama ast...

Final de clasa intai. Pentru noi a fost cam la fel ca finalul de clasa zero, doar ca am ratat complet serbarea si ultima saptamana de scoala pentru ca am plecat mai devreme in concediu. Oricum nu inteleg de ce trebuie pierdute nush cate ore de scoala cu repetitii, cu vreo luna inainte de serbare, doar pentru a invata niste cantece si poezii pe care le uita in vacanta de dupa. Initial m-am gandit ca o sa se simta aiurea Andreea, fiind singura care nu participa si deci singura care nu participa la repetitii in clasa, dar ea s-a bucurat, ca putea sa deseneze sau sa nu faca nimic in timp ce ceilalti repetau. So, all good. Subiectul scolii romanesti actuale este atat de dezbatut de toata lumea ca nu stiu ce as mai putea sa spun in plus. Daca e sa trag o concluzie dupa 2 ani in invatamantul de stat este, ca dincolo de scoala si renumele ei, esentiala este invatatoarea, pentru ca ea seteaza ritmul clasei si ea este cea care petrece 4 ore pe zi cu copilul tau.  O alta concluzie la ...

Nush ce papadia naibii am ametit pe aici, dar nu imi apar comentariile pe blog:D. Decat daca dau clic pe postare...Asa ca pana rezolv asta, ma bazez pe notificarile de pe mail. 

Hm..Thassos. In ultimii ani cred ca toti prietenii nostri au fost in Thassos, plus multi colegi si cunostinte. Plus toata lumea de pe Facebook si jumatate de Instagram. Cumva, aceasta nebunie a mersului in Thassos ne-a facut mereu sa ezitam sa mergem acolo. De cate ori venea vorba de "unde mergem la vara" si ne gandeam la Grecia, ziceam nu Thassos. Am mers in Sithonia, de doua ori, in Zakynthos, Atena, Santorini, Skiathos, dar nu Thassos. Desi era cel mai accesibil ca drum:d.  Anul acesta, dupa saptamana pe barca, planuisem inca o saptamana pe peninsula Pelion, dar pentru ca vremea era cam ciudata in zona si apa deja ne prinsesem ca e rece, am decis in ultima zi pe barca sa anulam rezervarea in Pelion si sa mergem in Thassos. Pentru ca eram totusi curiosi sa vedem si noi insula, pentru ca nu ne satisfacusem pofta de baie si pentru ca era usor de ajuns acolo de unde ne lasa barca.  Asa ca, dupa 7 zile prin Insulele Sporade, am revenit in masina si am pornit spre Salonic....