Călătoriile celor trei roșii

O sa povestesc un pic cum am trecut noi prin perioada cu probleme de burta a Andreei, probleme care se cheama pe fisa ei gastrita cronica. Povestea este doar a noastra si nu vreau sa fie considerata o generalizare.  Dar poate ajuta perspectiva oferita de noi si in alte cazuri similare. Eu de exemplu am avut o mare problema cu faptul ca nu am gasit nicaieri experiente similare sau macar apropiate, desi inclin sa cred ca au mai trecut si alti copii prin necazuri de genul asta.  So, sa incep. Mentionez de la inceput ca nu stim nici cand a pornit exact problema, nici de ce. Atunci cand am ajuns cu investigatiile la endoscopie, in decembrie, lucrurile era destul de avansate si de aceea si greu de rezolvat. De-a lungul anilor Andreea nu a avut deloc probleme cu burta, asa ca toata povestea ne-a gasit nepregatiti.  Probabil din acest motiv cea mai enervanta intrebare pe care am tot primit-o in ultimele luni a fost "dar...de la ce...? Are doar 9 ani...".  A fost cev...

- pentru ca pe Valea Prahovei ai vreo 4 partii la Sinaia, 1 la Busteni si 2 la Azuga, iar in Austria ai zeci de partii intinse pe versantii unei vai. - pentru ca la Sinaia inca nu ai o cartela unica pentru toate instalatiile de cablu, iar in Austria ai acces la sute de km de partii si zeci de instalatii de cablu, din 3-4-10 statiuni, cu acelasi ski pass. - pentru ca pe partiile din Romania nu ai toalete, iar cele 2-3 locuri unde poti manca sunt super aglomerate si servesc practic doar cartofi prajiti cu ceafa, iar in Austria ai cate o cabana la fiecare intersectie de trasee, partii, telescaune, unde poti manca orice, de la supe la paste, salate, carne, cartofi, strudel, clatite, bere, vin, suc, cafea, apa...Iar toaletele sunt curate si miros frumos. Si au apa calda:D  - pentru ca la Sinaia dureaza 5 minute sa cobori partia si minim 20 de minute sa urci inapoi in telescaun, pentru ca e coada, iar in Austria poti lega 4-5 partii si apoi sa urci pana in varf fara probleme, ia...

Intr-o zi, curand sper, o sa imi iau inima in piept sa povestesc cum am trecut noi prin noiembrie, decembrie si chiar si ianuarie, cu multe emotii, nervi, frustrari, kilograme pierdute si nopti nedormite. Dar deocamdata o sa sar peste lunile astea si o sa ma bucur de acest inceput mai linistit de februarie. Si de abia terminata vacanta la schi:). De cand avea Andreea vreo 6 ani ne-am facut obiceiul ca vacanta din februarie sa o petrecem la schi, in alte destinatii decat Sinaia sau Azuga, pe care le bifam in weekenduri. Anul acesta am decis sa revenim in Austria si sa mai economisim oarecum din bani, facand drumul cu masina si carand schiurile proprii. Si asa am ajuns in zona Schladming-Dachstein , undeva la sud de Salzburg, la vreo 17 ore de Bucuresti. De ce am ales Austria si nu Valea Prahovei.. . aici  Drumul l-am impartit in doua zile, cu o prima oprire pe langa Budapesta, in zona Budaors , pe care o recomand ca varianta de tranzit, fiind chiar langa autostrada. ...

Am tot ezitat sa povestesc aici ce intamplare ni se intampla, sperand ca lucrurile vor trece si voi putea scrie o poveste care sa includa si finalul fericit. Dar deocamdata suntem inca in plina desfasurare a actiunii si cred ca mai e pana la sfarsitul ei.. Undeva pe la mijlocul lui octombrie, Andreea a avut niste rosu in gat, urmat de usoare dureri de burta. Am tratat problema lejer, cu niste nurofen, pastile de gat si mancare de regim. Dar...doua luni mai tarziu suntem tot acolo. Nu cu gatul, ci cu burta. In fiecare zi ii e rau, o doare burta sau ambele. La un moment dat o durea si capul, dar momentan asta pare sa fi trecut. Dupa vizite la doctori si zeci de analize, singurul diagnostic deocamdata este gastroduodenita. Pentru chestia asta a primit un pumn de pastile (debridat, espumisan, maalox, colebil) sa le ia o luna si recomandarea ”sa manance orice, dar sanatos”...Dupa doua saptamani de tratament, suntem tot acolo. Pentru ca parte cu ”mancati orice” nu pare sa functionez...

In minivacanta asta de toamna a picei, am plecat 4 zile la Valencia.De fapt, au fost doar 2 zile acolo ca alte doua le-am petrecut pe drum. Auzisem de Valencia ca e un oras frumos si calduros, dar partea a doua nu pot sa zic ca s-a dovedit chiar asa, caci Spania tocmai trece printr-un val de frig neobisnuit la ei.  Dar asta nu ne-a oprit sa vizitam 2 zile cat am putut mai mult, mai ales ca nu a plouat. Si mai ales animale.  Valencia mi se pare o destinatie minunata pentru toata lumea, inclusiv pentru copii. Are doua zone dedicate animalelor, un Bioparc absolut spectaculos, cu tot felul de jivine din Africa si alte continente, si un Oceanograf unde poti vedea cam toti pestii posibili, minus balene gigant. Daaar au belugi, niste delfini albi atat de frumosi ca nu imi venea sa mai plec de la geamul lor.  (vedere de pe balcon: unul din cele doua turnuri ale orasului) si celalalt:   (Turia )   (Bioparc) Orasul Stii...

Soo..ce mai facem noi lately. Practic alergam. In timpul saptamanii, alearga mai ales Andreea. La scoala, acasa sa manance, in parc sa se joace, la engleza, la bunica, la teme. Pe langa ea alearga mama, care o duce, o aduce, o asteapta, o pune la masa, o trimite la teme, o lasa in pace:d. In weekend, alergam impreuna. La cursul de programare, o denumire foarte fancy pentru un curs despre cum sa faci joculete in scratch, la cursul de role, unde e bine deocamdata pentru ca pot sa zac soparleste la soare pana termina Andreea de sarit pe rampe, la bunica cealalta, sa mancam pranz si mai ales sa ne intalnim cu cel mai nou membru al familiei, micul Max, la diverse teatre, muzee, expozitii, parcuri, etc.  Am decis sa ne bucuram cat putem de zilele astea foarte calde de octombrie, ca probabil noiembrie nu va mai fi asa prietenos cu noi.. In rest, daca vrei sa vedeti povestea Andreei despre Cappadocia, e mai jos:d  Ultima afacere...

Zilele astea am avut chef zero de scris despre ce cred. Pentru ca am impresia ca ce cred eu este opinia unei minoritati extrem de mici si irelevante in Romania. Si pentru ca incerc sa ma tin deoparte de valul de ura si discriminare si mizerie care circula prin societate zilele astea. Mai ales daca stai pe Facebook sau citesti presa, te ia durerea de cap si depresia. Asa ca am stat mai deoparte, cu cartile si povestile mele, cu temele Andreei si dilema  ”ce mancam in seara asta”, cu Picky Blinders si Mrs Maisel. Referendumul asta din weekend este despre nimic. Nu schimba nimic in legislatie. Lucrurile pe fond legal raman la fel. In continuare doi barbati care se iubesc nu se vor putea casatori. In continuare o mama care isi creste singura copilul nu se va incadra in definitia familiei, asa cum este ea si acum in Codul Civil. Deci ramane cum am stabilit. Corect sau incorect pentru unii sau altii. Referendumul nu este despre ei. Ci despre manipulare, discriminare, rautate, nestii...

Vezi aici  Day 1  si  Day 2  Day 3  Ultima zi am folosit-o ca sa completam ce nu vazusem in zona si am ales sa mergem tot cu masina de colo colo. Din toata lista de obiective ramase am ales Red Valley, Love Valley, Zelve Open Air Museum si Cavusin.  Ca idee, Cappadocia este taiata in toate partile de diferite vai, fiecare cu tipul ei de coloane de cenusa si sate vechi. Unele sunt mai populare, altele mai putin vizitate. Eu m-am documentat multisor inainte sa aleg traseele si cred ca am reusit sa acoperim apaorpe complet zona, incluzând atat obiectivele cele mai populare, cat si cele mai putin vizitate, dar la fel de frumoase.  Zelve Open Air Museum Un exemplu este Zelve, vechi sat in stanca, la fel de vechi si misterios ca si Goreme Open Air Museum, dar mult mai putin vizitat. Avantajul este ca practic ai tot locul doar pentru tine:). Te poti plimba prin casute, urci scari, explorezi tuneluri, fara sa ai parte de cozile care se forme...