Călătoriile celor trei roșii

Primul traseu pe la munte pe 2021 a fost in Fagarasi, de fapt pe la poalele lor, caci mai sus e inca zapada si cred ca va mai fi o vreme de acum inainte... Am profitat de plecarea la Avrig, unde Andreea a participat la un concurs de MTB, ca sa lipim in weekend si o plimbare pe la munte si am ales Valea Sambetei. Zona este foarte frumoasa, chiar la poalele Fagarasilor, iar traseul este destul de scurt si usor ca sa mearga dupa o iarna lunga fara prea multe urcari si dupa o zi de concurs la pice. Traseul porneste de la Complexul Sambata de Sus (foarte foarte aglomerat aici in weekend, nu placut...), care este la vreo 3-4 km de satul Sambata de Sus, si tine un drum forestier spre Pastravarie, aflata la 1,5 km. Imposibil de ratat, e ditamai complexul pe partea stanga.  De la Pastravarie, drumul forestier mai merge vreo 4 km, apoi traseul continua pe poteca marcata cu triunghi rosu.  Problema e asta: pana la Pastravarie merge orice masina, de aici, inca vreo 1-2 km se poate continu...

Pentru ca 2021 este un an mai special din punct de vedere climatic, adica iarna s-a prelungit pana la mijloc de martie in multe zone, mai ales la munte, am decis sa petrecem o parte din vacanta din aprilie la Straja. Tot Straja? Pai da, ca ne cam place acolo... Iar Straja in aprilie a fost super. A nins, de poveste, zapada a fost moale, pufoasa, partiile perfecte. Nu a fost nici frig rau, nici cald sa se inmoaie.  A fost cum trebuie pentru 7 zile la schi/snowboard.  Iar dupa atatea ore pe placa, Andreea e deja spre experta. Adica na, nu e ninja pe placa inca, dar se da foarte foarte bine, cam pe oriunde. Pentru ca primele 5 zile am fost doar noi doua pe partie, Dan lucrand remote, si pentru ca zapada a fost proaspata si multa, ne-am distrat super bine mai ales pe langa partii. Am gasit poteci prin padure si zone de partii neamenajate, cu juma de metru de zapada pe ele, ideale pentru niste off-piste.  La Straja exista si o partie mai ciudatica, pe numele ei Canal. Este ca ...

La fix un an de la debutul pandemiei, ne-am trezit si noi cu niste teste pozitive. Si niste tuse seaca, usurica, si niste nas curgator. Nu ne-a luat pe toti trei deodata, ci pe rand, dar era cumva inevitabil, avand in vedere ca impartim un apartament, nu o vila cu mai multe etaje.  Si asa ne-a trezit blocati doua saptamani in casa. Ba chiar trei, ala de a avut norocul sa aiba ultimul test pozitiv, caci am calculat si la dansa tot 14 zile la izolare.  Asa ca ce papuci faci doua saptamani in casa? In primul rand te bucuri maxim de vremea nasoala de afara. Apoi nu te mai bucuri asa tare cand ramai fara apa calda si caldura si termometrul coboara vertiginos. Apoi te bucuri ca ai simptome usoare, de raceala, nu mizerii d-alea de le vezi la stiri, cu lipsa de oxigen si frisoane. Nici macar nu am ramas fara gust si miros, desi asteptam asta in fiecare zi. Nu s-a intamplat. Poate a ajutat si doza de vaccin pe care am apucat sa o fac inainte..Sau pur si simplu asa a fost la noi. E adev...

Evident ca ianuarie nu a venit cu un final bubuitor al pandemiei, cum poate speram prin vara anului trecut, ci cu o continuare lenta a unei situatii deja cunoscute. Adica e tot pandemie. Acu e martie. Si tot pandemie... Din fericire numarul de cazuri la nivel global scade destul de rapid. Din pacate nu scade pe cat de repede ne-am dori si nici nu scade aici, pe langa casa. Dupa vreo 2-3 luni de scadere pana pe la 2000 de cazuri pe zi, am revenit la 4000. In martie 2020, cele 200 de cazuri zilnice mi se pareau apocalipsa. Acum la 4000 ma gandesc ca stam inca binisor si ca pana la urma o sa se termine si cu virusul asta. E adevarat ca mare parte din relaxarea mea vine si din faptul ca toti bunicii sunt deja vaccinati si noi ne apropiem de momentul acela de asemenea.  Chiar am avut curaj sa rezerv niste vacante. Cu anulare gratuita totusi :)) Si cu bilete de avion luate pe banii ramasi in contul companiei din zborurile anulate anul trecut...So, nu mare cheltuiala pe 2021. Andreea face...

In fiecare an, prin noiembrie, incepem sa ne gandim la schi si unde sa ne ducem in vacanta pentru a ne bucura cu adevarat de partii si de zapada. De cele mai multe ori, preferam sa petrecem vacanta din februarie in alta tara, Austria sau Italia, pentru a scapa de aglomeratia de la gondole sau telescaune, de cozile de pe Valea Prahovei, pentru a avea de ales intre niste zeci de partii si a ne bucura de soare pe la cabanele asezate strategic pentru pauze de vin fiert si cioco. Am invatat in ultimii ani ca luna februarie e mult mai prietenoasa din punct de vedere al vremii, sansele de a prinde cinci zile de viscol fiind mult mai mici decat in ianuarie. Pentru ca 2020 a fost cum a fost si 2021 a inceput la fel, nu s-a pus problema sa plecam nicaieri afara. Asa ca ne-am tot zdruncinat creierii sa ne gandim la variante locale. Evident, pentru noi cea mai simpla varianta este Sinaia. Dar nu si cea mai buna avand in vedere cozile de acolo.  Asa ca am ales Straja, o statiune de care am tot ...

Pentru ca finalul de an este despre liste, generally, dar anul asta este atat de special incat prefer sa nu fac nicio lista cu planuri, promisiuni sau dorinte pentru 2021, o sa ma rezum la liste din ce am facut in alti ani, care pot fi aplicate oricand, in orice an, indiferent de ce vrea el de la noi Dupa lista cu destinatii de vizitat, plimbat si odihnit, adica aceastaaaaa , am decis sa fac si o lista de munti ce pot fi urcati, si coborati, cu un copil. Mic sau mare. Mic insemnand, de pe la 4 ani, cand am inceput noi sa o caram pe Andreea pe poteci, si mare insemnand evident uriasa varsta de 11.5 ani pe care o are acum. Totusi, subiniez ca variantele astea s-au potrivit la noi, nu sunt o regula general valabila... In cazul nostru, Andreea a fost destul de dispusa sa mearga multisor pe jos de mica mica. A renuntat la carucior pe la un an juma si de atunci a mers mult singura, cu pauze de odihna in brate. Also, avand bunici la Predeal, a fost nevoita destul de repede sa urce si sa coboa...