Călătoriile celor trei roșii

 Citeam recent la cineva ca a reusit sa urce toate cele 14 varfuri de peste 2.500 m din România în 2 zile (hell no!)  și așa mi-a venit ideea să văd câte am reușit eu să urc până la vârsta venerabilă pe care o am.  7.  Am ajuns pe 7 vârfuri și toate alături de Andreea și Dan. Bine, la Omu am ajuns și fără ei, prin facultate cred..sau liceu. Și pe Bucura. Dar pe restul, doar în trei Mai sunt 7. Sau 6, căci și aici e o dispută. Unul din ele, Capul Morarului din Bucegi ar avea după unii 2501 m, după altii mai putin. Deci ba e pe listă, ba nu. Dar noi poate le urcăm și pe dânsele în cele din urmă. 1. Bucura (Vf.Ocolit), Bucegi   ( 2.503 m ) - aici nu am poze, dar imi amintesc ca l-am urcat prin facultate, cand am ajuns la Omu. Practic e colea, langa el 2.  Omu, Bucegi ( 2.514 m )  -  aici am ajuns in repetate rânduri, ba cu colegi, ba cu prieteni, ba cu Dan și Andreea. Fiind cumva intersectie de trasee, te toti cocoti pe varful asta ca sa cobori in al...

Evaluarea Nationala este o mizerie. As putea sa ma opresc aici pentru ca acest gand rezumă un an întreg de frustrări și întrebări.  Dar o să încerc să detaliez experienta noastră, pentru a rămâne aici, să ne amintim de ea dacă mai vrem vreodată, și pentru altii care poate vor trece prin ea. Evaluarea Natională a fost gândită ca o modalitate de a standardiza examenul de admitere la liceu, de a avea subiecte și o corectură identică pentru toti elevii, indiferent de locul în care dau aceste testări. Ea și-a propus initial să crească sansele de admitere, prin completarea unei liste mai mari de optiuni, la mai multe licee, vs a da examen la un singur liceu.  Ideea nu e rea. Dar, cel putin in București și marile orașe, EN s-a transformat într-un concurs pentru ocuparea câtorva locuri la doar cateva licee.  În Bucuresti, panica parintilor sau ambitiile lor sunt atat de mari în unele cazuri, încât discutiile încep de prin clasa a cincea, când multi cedează presiunii publice și ba...

 In cel mai canicular weekend din an, cand orasul parea parasit si pisica zacea lesinata pe gresia din baie, am pornit spre Vidraru, cu planul de a ajunge pe inca un varf de peste 2500 metri de la noi. Ultimul atins a fost Moldoveanu, in 2020.   Acum tinta a fost Negoiu, pe langa care am mai trecut o data,  in 2019, cand am ajuns la poalele lui, la Lacul Caltun, dar atunci traseul nostru a fost putin diferit si nu am urcat pe varf.  So, intr-o sambata torida, pe la ora 11, am lasat masina in parcarea de la intrarea in tunel spre Balea, pe partea din judetul Arges, ne-am luat rucsacii, cam grei, in spate si am pornit pe cruce albastra spre Lacul Caltun. Pentru ca e o perioada in care tot auzi povesti cum ursi, plus ca tocmai vazusem 2 pe Transfagarasan, aveam la noi un clopotel prins de rucasul meu, un fluier si spray anti-urs. In final nu am intalnit niciun urs, doar o marmota si o turma de oi.  Ziua 1: Trasfagarasan-Lacul Caltun = 3 ore (cruce albastră) Poteca...

 O zi dupa Evaluarea Natională, am decis că e absolut nevoie de o evadare. Ori la munte, ori la mare, ori oriunde, dar doar să ieșim din casă și să ne îndepărtăm putin de subiectul zilei. Căci, există totuși viată și după EN, după cum zice fiimea. Așa că am studiat vremea și am decis că la munte.  Am rezervat în ultima clipă o cazare pentru o noapte cât mai aproape de zona Padina și am ales Pensiunea Lin Cota 1000, un loc decent, cu mancare bunicica și multă răcoare și liniște. Planul era să ne trezim dimineată și să ajungem cât mai devreme la Telecabina Peștera, de unde pornea traseul nostru, dar ne-am întins și la somn și la mic dejun, așa că în final am făcut primul pas pe traseu abia pe la 11.00.  Din dreptul Telecabinei pornesc mai multe trasee, unul spre Cascada Doamnei, unul spre Vf.Omu și unul spre Babele, dar noi am pornit pe cel din mijloc. E o zonă destul de frecventată, cu peisaje foarte frumoase, potecile urcând de-a lungul văilor din Bucegi, până pe vârf. Nu...