La pas prin Bulgaria: Kaya Bugar, Veliko si Etar (1)

Tocmai am revenit dintr-o minivanta, jumatate bulgareasca, jumatate romaneasca, si o sa povestesc un pic cum a fost, unde si cat, acum cat sunt cu ideile proaspete in cap.

Ca sa fie clar, povestea a durat 5 zile si a fost impartita practic in doua zone, fiecare din ele putand fi o plecare de weekend in sine. 

Primele doua zile au fost pe langa Veliko Tarnovo, iar urmatoarele doua in nord -vestul Bulgariei, pe langa Vidin, si apoi pe langa Orsova. 

Dar sa o iau cu inceputul.

Am pornit luni dimineata, pe la 10 asa, relaxat, spre Giurgiu si dupa ce am trecut granita am pornit spre Veliko Tarnovo. Acest orasel merita cu siguranta o vizita, mai ales ca de la Bucuresti pana acolo faci vreo 3 ore, plus ce mai petreci pe la vama. Noi am mai vizitat Veliko si in trecut asa ca de data aceasta nu el era tinta noastra, ci o cascada aflata in satul Hotnita, la circa 18 km inainte de Veliko.

Ca sa fie mai clar, din Bucuresti se merge pe E85 spre Veliko Tarnovo si in satul Samovodene se face dreapta spre Hotnita. De acolo exista indicatoare cu Ekopoteka care te duc pana in parcarea cascadei. 

Cascada Kaya Bugar nu este foarte mare, dar este frumoasa, cu un lac verde la picioarele ei. Ce ne-a placut insa noua si mai mult a fost traseul amenajat prin canionul de deasupra ei, o poteca cu podete si scarite  numai buna de urmat pentru vreo jumatate de ora asa. Urcarea e usoara si nu pune probleme nicicum, iar peisajul este foarte frumos. In perioada asta era plin de soparlite si lilieci infloriti ceea ce a facut lucrurile si mai interesante.

Cu totul cred ca am stat vreo ora pe aici. 

De la Honitsa pana la Veliko se fac circa 20 de minute. 

Pentru ca era cam pranz am decis sa facem o oprire si aici, pentru o pizza la Ego Pizza, chiar in centru,pe strada principala. Mancarea este banala, dar restaurantul are o terasa cu vedere la zona mai veche a orasului asa ca ne-am oprit aici. 

Ce am facut noi prima data prin Veliko gasiti aici.

Dupa masa de pranz, am pornit mai departe, spre Treavna sau Tryavna, depinde de indicator:d. Asta e un orasel mai nou, destul de comunist la margine, dar care a pastrat centrul vechi, cu case cochete, muzee si expozitii, construite pe la 1800 si ceva. In plus, aici exista si o berarie belgiana, Luc's Brewery, tocmai buna pentru masa de seara, chiar pe malul paraului din localitate.

Toate cazarile noi le-am luat de pe booking.com, pentru ca voiam sa nu fie mega scumpe, sa aiba eventual mic dejun si sa aiba niste reviewuri cat de cat ok. 

Planul nostru era sa vedem mai ales doua sate mici, traditionale, aflate la vreo ora de Veliko,mai la vale, dar nu prea am gasit cazari in perioada asta chiar acolo, asa ca am oprit in Treavna, la Hotel Rai (60 leva, camera tripla, fara mic dejun - micul dejun se poate lua separat la un restaurant din apropiere). 

A doua zi am plecat spre Bojentsi si Etar,  doua sate ascunse printre dealuri si paduri, la care ajungi pe niste drumuri incalcite, dar bine asfaltate. 

Pentru ca Andreea are rau de masina de obicei, orice traseu cu multe curbe, urcari si coborari este tricky, dar am supravietuit. 

Dintre cele doua, Bojentsi mi-a placut cel mai mult, cu casutele lui vechi si strazi pietruite. Era super liniste in zona, racoare si foarte verde, iar in plimbarea noastra am gasit si o poienita cu narcise ascunsa prin padure. Casele au la parter magazine si ateliere, dar erau inchise cand am ajuns noi.

Etar este de fapt un muzeu al satului, cu ateliere si magazine prin care te poti plimba veo jumatate de ora. In plus, poti manca niste gogosi sau branzoaice decente. 

Cam aici s-a incheiat vizita noastra in zona Veliko Tarnovo. 

Dupa Etar, am pornit spre vestul Bulgariei, la Belogradchik, un drum de 300 de km care ne-a ocupat toata ziua. Din fericire drumurile nu erau aglomerate si peisajele frumoase, dincolo de saracia destul de vizibila din aceasta parte a tarii vecine. 

Despre ce am vazut in coltul vestic al Bulgariei si apoi in Romania, peste Dunare, povestesc in posturile urmatoare.
Belogradcic