Călătoriile celor trei roșii

A venit toamna. Superb. A venit si prima viroza, am trecut de ea. Imediat dupa dansa a venit si prima raguseala caraghioasa din viata matzei. E asa caraghioasa ca o punem sa ne cante si sa vorbeasca doar ca sa ne amuzam. Da, stiu, oribil obicei. Dar pentru ca e la randul ei incantata de vocea groasa pe care o are, Andreea nu se lasa rugata, va chiar se ofera singura sa ne faca un recital. sau chiar doua Printre trei behaieli si cateva lingurite de miere am facut si un "calendarul naturii", nu prea artistic el, dar eu zic ca e destul de clar si usor de folosit. Normal ca deocamdata o sa particip si eu la completarea lui zilnica, dar ei i se pare foarte interesant sa puna cartonase acolo, sa bifeze ce zi e, daca e soare sau nor, etc (deocamdata face asta la gradi). In plus in felul asta exersam si cifrele si incet incet mai prinde si cate o litera. Apropo de asta am bifat si prima sedinta la noua gradi. Fata de anul trecut cand eram oarecum emotionata si destul de porn...

Am supravietuit si primului city-break cu Andreea. Si nu numai cu Andreea, ci si cu trei bunici:). Una peste alta, dincolo de oboseala si alergatura inerenta unui astfel de experiment, a fost foarte frumos. Am plecat miercuri dimineata, cu geanta burdusita de carticele, creioane si joculete pentru avion. Ma gandeam sa nu aiba emotii sau sa se sperie de ceva matza asa ca luasem recuzita pentru atragerea atentiei. Nu a fost cazul. Drumul cu avionul a fost pentru ea ceva banal, ca o plimbare cu masina. A vorbit insa in continuu 2 ore ceea ce pentru mine, trezita la 5 dimineata, a fost cam mult:D. La Roma, dupa ce ne-am cazat in cele doua apartamente rezervate, am pornit la drum. Prima zi a fost cu ploaie, dar ne-am descurcat si asa, refugiindu-ne in Basilica Sf. Petru. Dupa ce s-a oprit rapaiala am pornit spre centrul Romei, pe la Spanish Steps si punct final Piata Navona. In urmatoarele zile am impartit plimbarile in doua, ca sa respectam un pic si programul matzei. Dimine...

Deci ne-am intors. A fost foarte frumos. Revin cu povestea detaliata a primului city-break al Andreei cat de curand. Deocamdata sa va arat cam cum s-a desfasurat "vanatoarea de cadouri" pusa la cale de mine. N-am fost pe faza cu camera foto decat la prima intamplare. Restul insa au fost cam la fel  "mami, unde e cadoul de la zana? O fi acolo jos?" plasarea strategica a plicului:d   "uiteeee-l. are poza meaaa...ce-o fi inauntru? "   "un lant cu praf magic?yuppyy!"   restul de poze sunt aici .

Adica ne pregatim de Roma:d. Maine decolam. Noi, 3 bunici din 4, matusa Cristina si Dragos. 7 adulti si un copil ratacit printre ei. Ideea a fost sa facem cadou bunicilor o prima iesire din tara si sa testam rezistenta la decolari si aterizari a Andreei. Dansa tot viseaza sa mearga cu avionul de ceva vreme, le remarca mereu cand trec pe deasupra ei, dar nu a urcat niciodata intr-unul. Eu zic ca va fi bine. Daca n-o sa-i placa, asta e, nu dureaza decat 2 ore drumul si teoretic oricine ar trebui sa reziste la plansetele si tipetele unui copil pentru atata timp :D. Nu sunt decat vreo 150 de oameni pe langa ea, deci eu zic ca va fi bine:)) Asa ca ne pregatim. Calculez la sange tinute ca sa intre toate intr-un singur troller acceptat la bagaj de mana:d. Challenging, nu? Plus un rucsac cu hainele Andreei. Plus ghiozdanul ei cu Marie, da-la cu rotite si maner de tras. Bunicii au fost instruiti sa nu ia prosoape si hartie igienica de acasa. Sa ia haine doar pentru 3 zile si s...

Dimineata am fost la balet, Andreea de fapt, eu am motait pe scaun. Sunt asa dragute fetitele mici si cochete, cu fundite in par si fustite de voal, incercand sa urmeze pasii doamnei Violeta. Pasi care mie mi se par atat de simpli, dar care la 3-4 ani cer atata concentrare ...care e stanga, cum adica piciorul in spate, cum adica mana sus si piciorul in lateral, unde duc degetele, ce fac cu capu acu???.... O vad atenta, incercand sa nimereasca pasii, o vad cum uneori se enerveaza ca nu reuseste si renunta. Sta pe loc si se uita. Apoi incearca din nou. Hai ca parca a iesit mai bine:). Unele miscari ii ies natural, bratele sunt ceva mai obisnuite cu leganarea, degetele canta ca la pian. Picioarele, eeei picioarele inca au miscari incurcate si impleticite, inca nu o asculta mereu:D Desi mereu mi s-a parut o fetita tare dinamica si sportiva, de fapt imi dau seama ca echilibrul nu e o treaba asa usoara. Sa tii calcaiele lipite si varfurile desfacute, cu genunchii intinsi...si sa nu cazi...

Ziua de ieri a fost plina plina, de la 9 dimineata pana seara la 10. Dar frumos. Am inceput cu balet, prima lectie si ne-a placut. Andreea s-a chinuit sa faca ce zicea doamna Violeta, unele ii ieseau, altele nu. Ne-am amuzat de pe margine pentru ca arata cam ca un Bambi impleticit, echilibrul parand a fi ceva misterios pentru ea inca:d. Dar am apreciat ca a incercat, a fost atenta si ii place. S-a laudat toata ziua ca a fost la balet si ca mai merge. (matza e mov) Seara am petrecut-o la ferma Cocosu Rosu , undeva pe la Bolintin Deal, un loc care ne-a cam placut. Atmosfera e ca la tara, miroase a porci si vaci, se aud caii nechezand si vacile mugind, curtea e aproape toata o gradina de flori si legume. Exista loc de luat masa si casute/tobogane, caruta de plimbat pana la stana, tiroliana pentru copii curajosi, pisici, caini de mangaiat si fugarit, oratanii, paine proaspata, vin, limonada, balansoare si loc de alegatura. Merita mers cu copiii acolo, mai ales ca si gazdele sunt ...

Habar n-am daca e din cauza toamnei sau din cauza ca sunt usor plictisibila de lucrurile din jur. Sau pentru ca am dat peste niste site-uri de home decor. Sau pentru ca am chef de shopping, dar nu de haine...Habar n-am. Ideea e ca am un chef nebun de schimbari prin casa. In sensul ca daca mi s-ar da o casa goala pe mana sau macar o garsoniera as fi cel mai fericit om in momentul asta. Sa aleg mobila, tablouri, covoare, decoratiuni, sa colorez, pictez, sa aleg culori, materiale, flori..Ce vis... Dar cum nu imi da nimeni o casa, ma invartesc ca leul in cusca prin apartamentul propriu si oftez. Primul lucru care imi sta pe creieri e canapeaua din sufragerie, initial bej pufos, acum o galbejeala trista plina de pete de lapte si mancare de bebe. Am decis sa o schimbam dupa ce face Andreea 4 ani, cand teoretic ar trebui sa iesim definitiv din etapa mancatului porcos si imprastiat. Mai am juma de an de asteptat...circa.... Ma uit apoi la mobila nefericita din sufragerie, desprinsa pe l...

prima tentativa de stat la cort...un succes corcodusul la preaplin ultima panta spre Susai liniste... N-ai zice ca fiecare din pozele astea prefigura o seara cu 39.6-39.9..Chiar si asa, am fost la munte si n-au fost toate rele. A fost cald, soare, cer albastru, iarba, cort, corcoduse de gem, leneveala sub brad, nuci pentru veverite, alergatura dupa minge. Ok, n-am ajuns unde ne propusesem, Urlatoare si Piatra Arsa, dar a fost bine si asa. Odata ce accepti ca un copil egal "hai sa facem un plan, dar s-ar putea sa iasa altfel" si nu te stresezi ca trebuie sa-ti adaptezi asteptarile si pasii pe parcurs, lucrurile devin line si frumoase. Un weekend ce parea ratat din cauza nesuferitelor de amigdale s-a dovedit pana la urma not so bad:d. 

Adica pe la 40 grade. Si nu e vorba de temperatura de afara. Deci am plecat vineri seara la munte cu lista de to do. Aveam de gand sa urcam sambata la cascada Urlatoare in Busteni si luni la Piatra Arsa. Pentru duminica nu aveam planuri, am zis ca vedem noi pe moment ce avem chef. Drumul pana la Predeal a fost un  cosmar pentru ca se lucreaza la unul din podurile de la Posada asa ca se mergea alternativ pe o singura banda. Sambata ne-am trezit lenesi, dupa o noapte cam proasta, caci Andreea s-a foit, a cerut apa, pishu, a mormait in somn. Asa ca am decis amanam cascada pentru a doua zi si sa stam prin curte, am pus cortul si ne-am jucat pe langa el. Fericire maxima pe matza:). Si-a adunat toate papusile si cartile de colorat acolo si s-a jucat, ba in cort, ba in fata lui. La pranz a decis ca nu vrea sa doarma decat in cort si, avand in vedere ca era cald si soare, am instalat patul acolo:d. Plapuma, perna, sac de dormit..tot tacamul. Si a dormit donsoara 2 ore, ba chiar ar mai f...

weeell... nu chiar. Dar plecam totusi la munte, la casuta cu veverite, siii avem un cort la noi. Pe care am de gand sa-l punem in curte si sa vedem ce parere are Andreea de asa nazbataie. Revenim cu poze si povesti. Weekend frumos! PS: pentru cei care ma intrebau de noul pat, ce cum cand, anunt ca am schimbat schimbarea. Acu patu e jos si dulapurile sus, un soi de doua paturi suprapuse, dar patul de sus nu e pat ci loc de stat si citit si jucat. clar?