Călătoriile celor trei roșii

Dupa cele doua zile anterioare la Gura Portitei, am zis sa mergem un pic si la un munte. Pentru ca ne-am trezit tarziu, am gasit o cazare destul de scumpa si nu neaparat unde voiam noi, undeva la Vistisoara, un catun, ca sat nu ii pot zice, langa Sambata de Sus. Fiind in zona, am zis sa optimizam plimbarea si sa trecem si pe la Cincsor, un sat de care tot auzisem in diverse ocazii, mai ales culinare. Asa ca am facut o rezervare pentru masa de pranz la Casa de Oaspeti Cincsor , un loc cu o poveste foarte frumoasa și cu niste poze tare apetisante pe site.  La fata locului am descoperit intr-adevar un sat transilvanean simpatic, cu o biserica fortificata mare si impunatoare, cu turnuri si gradina plina de flori, si o casa de oaspeti amenajata cu mult gust in fosta scoala din sat. Preturile la cazare si masa nu sunt  neaparat la fel de prietenoase cu buzunarul romanului, fiind probabil orientate mai ales spre strainii dornici de experiente locale si ceva sederi scurte ...

Nu pot sa ma plang vara asta ca nu ne-am plimbat...Ca practic am fost plecati aproape fiecare weekend si daca nu am plecat sigur am facut ceva prin Bucuresti.  Acum am profitat de liberele de pe 14 si 15 si am organizat o mini vacanta de colo colo.  Totul a inceput vineri, pe la 4, cand am plecat spre Enisala. Am tot vazut in ultimii ani poze cu vechea cetate si speram sa ajungem cumva pe acolo. S-a nimerit ca sambata si duminica sa avem in plan niste Gura Portitei, asa ca am decis sa dormim o noapte la Enisala. Am gasit o pensiune super simpatica, in sat, la vreo 3 km de cetate si ne-am umplut porbagajul de saci de dormit, cort, ciuguleli de mic dejun si haine pentru un weekend la mare. Cu toata aglomeratia de pe autostrada, la cetate am ajuns fix la apus, cand lumina se facuse rosie, cu eolienele de la Cogealac si lacul Razim pe fundal. Am parcat langa cetate si ne-am plimbat un pic pe langa ea, sa pozam ba cerul, ba zidurile. In final ne-am intors spre masina, doar...

Andreea tocmai s-a intors recent din cea de-a....nici nu mai stiu a cata tabara a ei. Si am zis sa povestesc un pic despre experienta noastra in domeniu:d Prima tabara a fost pe la 4 ani, cand a fost cu educatoarea de la gradi si colegii ei la schi, la Azuga. Schi nu prea a invatat ea atunci, dar s-a distrat super bine si s-a prins ca plecatul in diverse locuri fara mama, tata sau bunici poate fi mega fun. Noi evindent ca stateam vreo 20 de km mai incolo pregatiti sa sarim daca e ceva. Nu a fost cazul... A urmat tot la gradi o tabara de vara si inca una tot vara, pentru ca am decis ca taberele de schi sunt scumpe si aparent inutile. Vorbesc de cele organizate la gradi. Cand a inceput scoala, anul trecut, ne-am pus problema daca o trimitem vara cu colegii ei sau cu altii. Intre timp descoperisem niste oameni foarte misto, care organizeaza niste tabere foarte faine si foarte bine adaptate pe varste. Din pacate in clasa zero Andreea nu se incadra ca varsta, ei organizand tabere ...

Dupa cum spuneam, intr-unul din weekendurile trecute am ajuns prin Piatra Craiului. Era un plan mai vechi, pentru ca nici eu, nici Dan nu mai bifasem vreun traseu în zona, dar asteptam sa mai creasca Andreea, sa prindem un weekend fara ploaie si sa identificam un traseu accesibil pentru ca nu m-as avanta pe creasta, unde e mai pentru profesionisti. Cand am citit la oamenii cu care merge Andreea in tabere despre excursia lor pe acolo, am decis sa ne incumetam si noi. Asa ca vineri dupa-masa, pe la 4 asa, am pornit spre Crai, cum ii spun cunoscatorii:D Pentru dormit am ales cabana Garofita Pietrei Craiului, asezata strategic, la doar 2 ore de baza crestei. Perfect. Ca sa ajungem acolo, am mers vreo 4 ore pana in Saticul de Sus, unde am lasat masina, imediat dupa hidrocentrala, si inca o ora pe jos, pe drum forestier. Zona este foarte frumoasa si drumul foarte lin, doar ca rucsacii din spate, in care aveam si mancare si saci de dormit, plus seara care se lasa, ne-au facut sa nu ne l...

In ultima vreme am fost tare prinsa in toate partile si nu am apucat sa povestesc ce am mai facut. Dar incerc sa recuperez. Din fericire toate sunt bune pe aici. Andreea a fost intr-o tabara si s-a intors mega excited, de ne capiase cu povesti despre ce a facut, ce a vazut, bla bla...dar astept pozele ca sa dau detalii. Iar noi cu totii am fost la munte, la piscina (Therme si Divertiland), la canoe si la alta piscina (Pescariu).  Partea cu piscina, de munte o sa povestesc separat. Therme si Divertiland sunt practic cam tot aia...aglomeratie, tobogane si zapaceala. Copiii se distreaza de minune, adultii incearca si ei sa aiba o zi amuzanta. Daca sunt mici rau e complicat sa te tii dupa ei pentru ca este multa multa lume si cred ca pentru parinti devine o treaba stresanta si obositoare. Noi din fericire am ajuns la punctul la care o lasam sa se duca singura pe unde vrea si stabilim un punct de intalnire.  Mie imi place pe tobogane, dar am oroare de cozi, iar din punctul ...